Împăratul și preotul (Poveste populară)

Împăratul și preotul (Poveste populară)

A fost odată ca nici odată, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti. A fost un împărat care se interesa de soarta po­porului său şi deaceea mergea prin fiecare sat. Orice neregulă era pedep­sită aspru şi încă cu moartea pe care împăratul o împărţea printre toţi ne­supuşii la ordine. Din cauza multor griji ce avea, era slab, ca tras prin foc.

Într-o bună zi, când călătorea printr-un sat, întâlneşte un preot gras, pare că era pus de Crăciun. Mirat de aceasta împăratul l-а întrebat: „Cum se face de tu eşti aşa de gras, iar eu, eare am tot ce inima-mi pofteşte, sunt aşa slab”.

Preotul răspunde: „Prea, Înăltatule Împărate, este drept că Măria Ta are toate bunătăţile, dar nu e mai puţin adevărat că ai foarte multă grijă, pe când eu nu am nici-o grijă,  decât  aceea  de  a merge  pe  la  pomeni,  paras­tase,
botezuri, nunţi, unde beau, mănânc şi mai capăt şi bani. Eu, neavând griji şi trăind bine mă îngraş, iar Măria Voastiă având griji multe, chiar dacă aveţi ce poftiţi, nu Vă puteţi îngrăşa.

Împăratul crezu cele spuse de preot şi pentru a se convinge se gândi să puie asupra lui mai multe griji. Pen­tru aceasta îi dădu spre a tălmăci patru întrebări, sub cuvânt că, dacă în 20 zile nu le prezintă tălmăcite, îi va tăia capul.

Întiebările erau:

1. Ce distantă e de la rai la iad.

2. Cât cântăreşte luna.

3. Câţi bani (galbeni) fac eu (împă­ratul).

4. Ce gândesc eu (împăratul) des­pre tine.

Auzind preotul ce-l aşteaptă a ră­mas mai mult mort de frică schimbându-se imediat la fată. Abia a mers acasă unde, ca un gângav, abia a spus soţiei celei ce-l aştepta. Din acel moment faţa familiei preotului s-a schimbat cu totul, transformându-se veselia de până acum în bocete, în vaiete şi tânguiri cum să rezolve pro­blemele căpătate. Nu i-a trebuit multe zile bietului preot a slăbi de nerecu­noscut.

Tot satul ştia acum păţania păsto­rului lor sufletesc şi de ce-l aşteaptă. Întru ajutorul său a venit dascălul care a rămas uimit de schimbarea ce se produsese în familia preotului.

Înteresându-se care este cauza, curajos răspunde că se obligă a merge el în fata împăratului să dea răspun­sul la cele patru întrebări. Pentru aceasta preotul spuse că îi va da tot ceea-ce el va cere, numai să scape cu viaţă. Dascălul îi spuse că nu are nevoie decât de un costum preoţesc şi el garantează că fără a se obosi şi slăbi ca preotul va răspunde cu frun­tea senină în faţa Împăratului. Cu toate promisiunile lui preotul îşi aş­tepta ziua de osândă ca porcul Cră­ciunul.

În sfârşit sosi ziua când cântăreţul se prezentă, în locul preotului, în fata împăratului. Prezentându-se împăratul îl întreabă:

1. Ce distanţă este de la rai la iad?

Dascălul răspunde:

-De la rai la iad o cale de o oră.

-De unde ştii tu asta?

-Păi, în Biblie spune că Iisus când a plecat de la rai la iad a mers cale de o oră.

2. Cât cântăreşte luna?

-Apoi, luna are c-am 50 000 kg.

-Eu nu cred una ca asta. De unde ştii, tu?

-Dacă nu credeţi, pentru a vă convinge, cântărit-o.

3. Câţi galbeni fac eu? întrebă împăratul.

-Măria Voastră, să nu vă fie cu greu, faceţi 12 galbeni.

-Cum poţi spune una ca asta? Numai atâta fac eu? răspunde împă­ratul.

-Nu te supăra, Măria Ta, căci Iisus a fost împăratul împăraţilor pe pământ și în cer şi a fast vândut cu 30 galbeni, dar Măria Ta care este mult mai slab ca alţii.

Văzându-seumilit împăratul a tăcut.

4. Ce gândesc eu despre tine?

-Măria Ta crede că eu sunt pre­otul satului, dar eu sunt dascălul lui răspunde el, lepădându-şi haina preotului.

Înfuriat că, un aşa de mic supus al său a avut curajul să-l mintă, era în stare să-i taie capul dintr-o lovitură de sabie, dar s-a întors cu firea la gândul că acest om pe lângă curajul său destul de mare este stăpânit de o agerime deosebită şi ar fi făcut rău ca o aşa fiinţă să piară din împărăţia sa.

Nu numai că nu i-a ridicat viaţa, dar ca drept recunoştiinţă pentru cu­rajul şi priceperea lui, Împăratul l-а întrebat ce pretinde.

Dascălul, om care a mers în fata împăratului numai pentru a scăpa viaţa preotului, nu voieşte altceva de­cât să ridice la mai mare pe stăpânul său. Deaceea singura dorinţă a lui a fost de a ridica pe preot la rangul de protopop.

Uimit de modestia lui împăratul îi dă ordin scris prin care preotul de aci înainte să fie protopop.

Mergând la casa preotului petrece­rile au durat zile nesfârşite de n-or petrece şi-acuma.

Încălecai pe o şea şi spusei poves­tea aşa.

Culeasă din gura poporului de

Alexandru Făreăşescu

Învățător din comuna Naidăş, județul Caraş.

Rezista Izvorașul - №.1 – ianuarie 1939