Frunză
verde păpădie
Arză-te
focul beție,
Că din om fruntaș în sat
Am ajuns un biet argat.
Dintr'un om tare frumos
Am ajuns un ticălos.
Beția este mama tuturor răutăților. Este
obiceiul cel mai rușinos și care nu se mai poate lecui, atunci când a ajuns o
patimă.
Urmările beției sunt din cele mai
triste. În ea stă nenorocirea omului, a copiilor, a familiei a neamului său.
Bețivul se scoală cu gândul la băutură, trăiește cu băutura, adoarme de băutură
și visează băutură. Se îmbracă prost, e murdar, zdrențăros, se lipsește de ori ce pentru băutura.
Și ce înfățișare urâta are bețivul! Gura
e plină de bale; buzele îi sunt acoperite de spumă; varsă; vocea îi e răgușită;
limba e crăpată și tremură de usturimile alcoolului; mirosul îi este grețos; văzul împăienjenit; ochii bleojdiți; privirea zăpăcită; urechile îi vâjâie; nasul ca
un ardeiu ros, în vârf eu o pecetie vânătă; fața la unii îmbujorată, la alții
galbenă ca lutul; au dureri la stomac; ficatul se umflă; inima se mărește și se
acoperă cu un strat de grăsime, care împiedică circulația sângelui și produce
boli de inimă; plămânii de asemenea se vatămă; nimic din corpul omului nu
rămâne sănătos.
Beția atinge partea cea mai însemnată a
omului, adică creierul. De aceea la urmă bețivii înnebunesc. Bețivul își
prăpădește gospodăria, căci vinde și amanetează tot ce are. Trăiește rău eu
vecinii săi, căci se ceartă cu ei, îi înjură, îi bate; apoi are judecăți, cheltuieli, pierderi de timp și de bani. Din părinți bețivi se nasc copii
nenorociți: slăbănogi, bolnăvicioși, bețivi, idioți, nebuni, schilozi,
epileptici și prea puțini oameni cum se cade.
Și statul suferă de pe urma lor, căci
trebuie să facă închisori pentru cei condamnați din pricina beției; trebuie să
facă spitaluri, azile pentru cei nenorociți de această patimă. Beția este cel
mai periculos dușman al omului. Fugiți
de băutură!
Dimitrie
Faur
Revista
Albina – No.19 (5 februarie 1906)
0 Comentarii