Părintele Igor Andronachi - Bucuria de a face bine
Uitându-mă în jur, uitându-mă la cei ce mă înconjoară, am observat că lumea nu este chiar atât de rea după cum ne gândim uneori. Există și acuma bunătate în lume, există și acuma lume bună.
Recent într-o seară târzie am fost profund surprins citind cu atenție un articol realizat pentru mine de către un om pe care nu îl cunosc. Și este foarte plăcut când vezi că cineva te apreciază, și totodată văzând că există oameni care pur și simplu fac un lucru prin care poți să îți schimbi părerile despre lume. Este vorba despre articolul cu titlul Prin cuvântul rostit în fața altarului, de către Andrei Colac.
Cel mai mare Învățător al nostru și cel mai bun exemplu în viața noastră este Iisus Hristos, care prin viața Sa a ne-a învățat despre fel cum să facem fapte bune și pur și simplu cum să iubim. În Sfânta Scriptură există foarte multe pasaje unde găsim fapte bune și plăcute lui Dumnezeu, dar găsim și pilde care au fost rostite de Mântuitorul pentru noi. Astfel găsim în Biblie o pildă care ne arată fapte ale milosteniei și dorința de a face bine, prin pilda cea numită a Samarineanului Milostiv, unde îl vedem pe un om care călătorea, dar într-o zi a căzut între tâlhari și a fost bătut și lăsat jos la pământ aproape mort. Și iată că a trecut pe acolo un levit și un preot, dar ei nu l-au ajutat cu nimic. Și a trecut pe acolo un om care era de origine samarinean din cetatea Samaria, care văzându-l pe acel om la pământ, măcar că era de altă origine,de alt neam, din alt oraș, totuși i sa făcut milă față de omul acela, și la ajutat pe el, chiar și a plătit pentru îngrijirea și însănătoșirea lui. Samarineanul a făcut o faptă bună ne fiind rugat de cineva.
Așadar vedem binecuvântarea lui Dumnezeu care se revarsă asupra omenirii, fiindcă Dumnezeu a pus înlăuntrul nostru chipul dumnezeirii, prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin smerenie, prin ascultare, prin post, prin rugăciune, prin plecarea genunchilor și prin alte fapte bune ajungem să fim prieteni cu Dumnezeu. Vine Crăciunul. 20 decembrie este și ultima zi în care se mărește noaptea. De pe data de 21 ale lunii, ziua începe deja să se mărească. Nopțile și întunericul cel înțelegător pleacă și se măresc lumina și zilele. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ia întunericul inimii noastre, acum că se mărește ziua și se face atât-luminoasă, acum că se schimbă și anul. Biserica noastră o vestește odată cu răsăritul adevăratei lumini, a Soarelui sufletelor noastre. Hristos ne-a făcut mai înalți decât îngerii, fiindcă îngerii Îl laudă pe Hristos, dar nu pot să vorbească cu El ca prietenii cu Prietenul. Pentru noi a murit, nu pentru îngeri. Pentru noi a înviat și pentru noi Se va pogorî și Se va sui iarăși.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne pogorâm împreună cu El în adâncurile inimilor noastre, ca să ne înalțe Acela la Ceruri o dată pentru totdeauna.
Părintele Igor Andronachi
0 Comentarii