Satul Berestea îşi caută investitorii

Satul Berestea își caută investitori
Berestea este unul dintre cele mai mici sate din raionul Noua Suliţă, cu numărul populaţiei mai puţin de o mie de persoane. Însă, dispune de pământuri fertile, considerate o bogăţie a localnicilor. Până la destrămarea Uniunii Sovietice, el a făcut parte din renumitul colhoz „Prietenia Popoarelor”, împreună cu satele vecine Mălineşti şi Doljoc. Ultimul preşedinte al lui, Toader Caproş, Erou al Muncii Socialiste şi un excelent gospodar, a visat ca toate aceste trei sate să dispună de o infrastructură modernă: să aibă drumuri asfaltate şi întreaga reţea de instituţii sociale. A reuşit să-şi realizeze acest vis pe deplin la Mălineşti, parţial la Doljoc, iar când a ajuns rândul Berestei, s-a trezit
într-o altă orânduire de stat şi fără marea gospodărie colectivă.
„Avem pământuri bogate, aşa că nu ne vom pierde”, spuneau atunci, la începutul anilor 90, berestenii. Iar când fiecare familie din sat şi-a primit cotele de pământ, o bună parte din terenurile arabile au stat pârloagă câţiva ani la rând. Dar s-au găsit şi persoane, dornice să se afirme în rolul de fermieri: Ion Rusnac, Daria Steţ, Anatolie Buza, Toma Mazilu. Consătenii le-au încredinţat cotele lor de pământ şi n-au greşit. „N-am înstrăinat pământul şi aceasta este un mare plus pentru Berestea. Îl lucrează ai noştri, şi nu străinii”, îmi spune primarul nou ales al satului, domnul Radu Cuciurca.
Este lăudabil faptul că n-au uitat nici de fermă. Nu este ferma de cândva, cu vaci de lapte, fruntaşă în raion, dar, totuşi, sunt întreţinute animale. Cel mai mare iaz al satului a fost dat în arendă antreprenorului Vladimir Moscaliuc din Stroieşti. Acesta s-a dovedit a fi un gospodar bun: a reparat drumul ce duce spre iaz, a curăţit teritoriul din jurul lui, are în apropiere o fermă de porci şi de gâşte. Cu alte cuvinte, a creat şi câteva locuri de muncă. „Pe timp de iarnă, când drumurile au fost troienite, dl Vladimir Moscaliuc a pus tehnica în funcţiune şi a fost curăţit drumul de la trasa principală până la Şcerbinţi. A făcut un bine nu numai pentru beresteni, ci şi pentru locuitorii satelor vecine Forosna, Şcerbinţi, Cerlena şi Jilovca, care s-au pomenit izolate de lume”, constată domnul primar.
Drumul este problema cea mai complicată a Berestei. Uliţa centrală, ce trece dintr-un capăt al satului în celălalt, a fost asfaltată cu mulţi ani în urmă şi în prezent e cam greu să găseşti un segment al ei fără gropi. Dar şi cei doi kilometri de drum acoperit cu prundiş, care uneşte satul cu autostrada centrală, crează mari dificultăţi pentru transportul auto. „Drumul e în seama Serviciului rutier raional, care se plânge permanent că nu ajung mijloace băneşti pentru reparaţii”, îmi explică domnul Radu Cuciurca. În decurs de şapte ani în gropile drumului n-a fost pusă nici o lopată de asfalt. Aşa că berestenii trebuie să aştepte vremuri mai bune ca să aibă şi ei un drum ca lumea. Ei au avut mari speranţe în reconstrucţia sanatoriului de la Şcerbinţi. Or, drumul prin Berestea este cel mai scurt spre faimoasa instituţie curativă de cândva. Investitorii, care urmau să finanţeze acest proiect, neapărat ar fi reparat şi ar fi asfaltat căile de acces.
De sanatoriul de la Şcerbinţi este legată şi o altă problemă a Berestei. În ultimii ani ai puterii sovietice aici a fost ridicat cel de al doilea edificiu cu etaj, după şcoală, cel al grădiniţei de copii. Frumoasa clădire acum este pustie – în sat sunt foarte puţini nu numai preşcolari, ci şi elevi, de aceea grădiniţa a fost mutată la şcoală. A fost creat Complexul Instructiv-Educativ, ceea ce a amânat (să credem pentru mai mult timp) închiderea şcolii. „Ne-am folosit de un proiect foarte convenabil şi am schimbat ferestrele la şcoală. Potrivit condiţiilor cerute, comunitatea locală a adunat 15 mii de grivne, iar 280 mii grivne au fost alocate de investitorii proiectului, precizează domnul primar. Şi tot în acest mod ne gândim să facem reparaţii la Punctul de felceri şi moaşe din sat. Clădirea grădiniţei de copii nu e chiar pistie – la etaj se află biblioteca. Se prevede că dacă va funcţiona sanatoriul din Şcerbinţi, această clădire poate fi dată în arendă şi reamenajată pentru necesităţile instituţiei sanitare. Astfel vor mai fi create câteva locuri de muncă pentru beresteni”.
Berestea n-a avut şi nu are o clădire normală pentru instituţia de cultură din sat. Încă pe timpurile „preşedinţiei lui Caproş”, în centrul satului a început construcţia casei de cultură cu etaj. Pereţii au fost ridicaţi până la acoperiş şi, din lipsă de mijloace financiare, constructorii au părăsit şantierul. Nu s-a folosit de construcţia neterminată nici un investitor şi ea a fost demolată, cărămida fiind vândută sătenilor. Ar fi bine să fie demolată şi clădirea veche a clubului, care ne aminteşte de starea jalnică a culturii din localitate.
„Această clădire nicidecum nu face cinste satului, este de acord domnul Radu Cuciurca. Legea nu ne permite s-o demolăm, e nevoie de decizia comunităţii ca ea să fie folosită în alte scopuri. Într-un timp planificam să deschidem acolo un magazin de materiale de construcţie. Ne-am oprit, fiindcă n-ar fi fost raţional, deoarece asemenea magazine sunt în satele vecine – Mălineşti şi Doljoc. Avem nevoie de investitori, de proiecte, căci numai astfel vom putea rezolva mai uşor problemele satului nostru”.
Primarul nou ales al Berestei contează pe susţinerea sătenilor, pe ajutorul din partea noului deputat în Consiliul Raional Noua Suliţă, dl Vladimir Zamari. Domnul Vladimir, pe iscusinţa căruia au contat mai toţi berestenii care şi-au ridicat case noi, moderne, acum trebuie să îndreptăţească încrederea acordată şi să pună o piatră în fundamentul prosperării localităţii natale, cu atât mai mult că are idei şi dorinţa s-o facă. Să sperăm că deplorabila clădire a clubului, care-i alături de gospodăria lui frumoasă, va dispărea din imaginea satului. Adică, problemele vechi îşi vor găsi soluţiile potrivite.
Vorbind simbolic, izvorul vital al Berestei trebuie îngrijit, ca să aibă putere mai mare. Iar aceasta înseamnă ca nunţile şi cumătriile să depăşească numărul înmormântărilor. Iar dacă ne referim la izvoarele reale, trebuie să constatăm că din cauza secetei nemaipomenite 70 la sută din fântânile satului au secat. 
 Există câteva izvoare puternice de unde sătenii cară permanent apă – cu maşinile şi tractoarele. Harnicul gospodar, dl Ion Palamari, a curăţit câteva fântâni din câmp şi se gândeşte să mai curăţe şi altele – cu apă bună şi tămăduitoare, cum spune el. Oricum, izvorul principal al vieţii şi prosperării nu trebuie să sece în această localitate mică, situată mai într-o parte de căile principale.
Libertatea Cuvântului
Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: