202 ani de la nașterea marelui poet ucrainean Taras Șevcenco

202 ani de la nașterea marelui poet ucrainean Taras Șevcenco
Astăzi, se împlinesc 202 de ani de la naşterea celui mai mare poet ucrainean Taras Șevcenco.
Născut la 25 februarie (9 martie) 1814 în satul Morinţi din gubernia Kiev, iobag legat de pământ, orfan de  mic, acesta n-a cunoscut în copilărie decât mizeria, violenţa şi nedreptatea. A început să scrie şi să citească ajutat de un sacristan din satul natal. Pe la 13 ani Sevcenko era cioban având în grijă turmele sătenilor. Peste doi ani este luat în serviciul personal al stăpânului moşiei un anume Engelhardt, german de origine devenit polonez. Impresionat de talentul de pictor al tânărului iobag, acesta hotărăşte să-l trimeată la studii la Sankt-Petersburg, pentru a-l folosi apoi ca decorator.
În capitala Rusiei Sevcenko are ocazia să cunoască câţiva eminenţi compatrioţi, care l-au prezentat celebrului pictor Briullov, al cărui elev preferat va devein mai târziu. Aceşti
prieteni, în frunte cu Briullov, îl vor elibera pe Sevcenko din iobagie plătind stăpânului său o importantă sumă de bani. La 24 de ani, la 5 mai 1838 Sevcenko devine om liber, fapt care are rezultate imediate în creaţia tânărului, din acel an, 1838, datând cu siguranţă primele sale manifestări poetice.
Începea cea mai frumoasă parte din viaţa sa: frecventează Universitatea, studiază la Arte Frumoase, este înconjurat de prieteni şi admiratori.
Primele volume de poezii ale lui Taras Sevcenko apar în 1840 şi 1841 sub titlurile “Cobzar” şi “Haidamacii”.
Încă din aceste opera ies ăn evidenţă, elementele fundamentale ale artei sale: incomparabila muzicalitate a versului, o magistrală claritate a expresiei, conţinutul de idei foarte elevat şi peste toate, dragostea de patrie.
După absolvirea cu strălucite rezultate a Academiei de Arte Frumoase în 1845, Sevcenko se întoarce în Ucraina unde este primit triumpal, devenind centrul vieţii naţionale ucrainiene. În 1846 intră în organizaţia politică secretă “Societatea Sfinţilor Chiril şi Metodiu”. Acuzat că răspândeşte idei subversive Sevcenko este arestat la 24 martie 1847. Închis, va fi apoi surghiunit ca simplu soldat cu 8 ore de instructive pe zi, mai întâi la Orenburg şi în final pe ţărmurile Mării Caspice, cu interdicţia de a scrie şi picta. Sevcenko va scrie totuşi, ascunzând hârtiile în cizme.
După mai multe tentative eşuate, prietenii vor reuşi să obţină graţierea sa în 1858, după mai bine de 10 ani de martiriu. Revenind la Sankt-Petersburg Sevcenko visa să se întoarcă în Ucraina, dar suferinţele indurate i-au afectat inima, care s-a oprit la 26 februarie 1861, la o zi după ce împlinise 47 de ani. Murea cel despre care marele scriitor danez Joannes Vilhelm Jensen a spus că era “Un geniu universal”.
Înmormântat în Ucraina, Sevcenko a devenit simbolul renaşterii naţionale; în fiecare an de ziua naşterii sale, autorităţile tariste mobilizând trupe pentru a împiedica pelerinajul ucrainienilor la mormântul său.
Din creaţia literară a lui Sevcenko mai amintim volumele de versuri: “Vis” (1844), “Ereticii” (1845), “Caucaz” (1845), “Neofiţii” (1857), “Maria” (1859); Volumul de povestiri “Viaţă de artist” (1849) şi “Jurnalul” său tipărit postum, abia în 1931, la Moscova.
Opera de pictor a lui Sevcenko este deasemenea remarcabilă, pânze de-ale sale figurând în patrimoniul unor importante muzee din Rusia şi Ucraina.

Un material de Răzvan Dolea.

Comentarii