Vasile Petreni s-a
născut în satul Vancicăuții Mici comuna Costiceni la 25 septembrie 1939. Când
l-am întrebat de primul dascăl în pictură, maestrul s-a cam fâsticit: „Mama
Varvara, sărmana a fost învățătoarea mea dintâi la desen... Fața sobei îmi era
ca molbert și o mozoleam cu cărbune luat direct din gura sobei. Orice creion
era probat mai întâi aici, nu reușea mama să deie cu humă peste o zi, că
desenam altceva, dar, mai ales, flori de aici de pe malul Prutului. Așa cum
gardul din sârmă ghimpată trecea prin fundul grădinii, dincolo de frontieră
florile creșteau nestingherit, și erau așa de frumoase... Mă stăruiam să trec
acele culori vii pe fața sobei și o întrebam pe mama dacă se aseamănă cu
originalul...”.
În clasele I-a – a
IV-a a avut 5 învățători, și toți l-au remarcat pentru pasiunea sa de a interpreta
fantezia culorilor pe foaia imaculată. Prin 1946-1947 profesorul Vasile
Vatamanu, un mare florist de alt fel, i-ar fi zis mamei că Vasile are talent
înnăscut pentru a reda izvorul luminii din natură. Alți profesori la clasele
primare, V. Vulcanescu și L. Rață, l-au sfătuit pe tata să-l ducă la Cernăuți
la vreo școală specială. În clasa a șaptea profesorul Serafim Botezatu observă
în primele schițe de peisaje ale tânărului V. Petreni acel sentiment al melancoliei,
nostalgiei și blândeții, emanat de imaginile marginii de sat din Cotul
Prutului, un amestec incert de natură și visare de peste neguri...
...La Vancicăuți
abandonează clasa a 8-a, pe motiv că n-avea de la cine să învețe arta desenului
și, la insistența tatei continuă să studieze în clasele a VIII-a – a XI-a la Noua Suliță. Revine în
sat ca învățător de desen, ca să urmeze iarăși îndemnul părintesc și să intre
la Școala republicană de pictură din Chișinău. La anul doi de studii este atras
de arta portretizării și realizează, îndemnat de profesorii săi, un ciclu amplu
de pânze cu portrete ale consătenilor, veterani ai celui de-al doilea război
mondial, eroi ai muncii, intelectuali etc., în total circa 80 de pânze. Așa că,
după primele peisaje din viața satului Costiceni, portretele îl prezintă, prin
paleta de culori mai așezate ale vieții rustice, drept un artist plastic, deși
începător, dar care a depășit stângăciile incerte ale debutului.
La Școala de
pictură din Chișinău este îndrumat de adevărați maieștri ai penelului: A.
Oprea, A. Colomieț, I. Daghi, M. Grati, V. Sadovschi, S. Babiuc ș.a. Aici se
formează ca artist al peisajului, fiind influențat de experiențele pictorilor
pedagogi, maturizându-se și datorită vizionării expozițiilor cu lucrări ale
marilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Grecu,
Bogdesco. Lunca Prutului cu flora impresionantă, în care natura se desfășoară
într-o cromatică îmbelșugată, cu profunzimi de colorit ce depășesc orice
fantezii, ce i-au deschis calea spre orizonturile nebănuite ale misterelor
naturii. Toate anotimpurile îi sunt dragi și îl surprind prin emanarea
sentimentelor măreției a trăirilor proprii, îndemnându-l să caute și să
desprindă din sufletul său imagini pe potriva transpunerii viziunii sale
artistice și în conformitate cu principiile estetice favorite. V. Petreni este
conștient de faptul să opțiunea pentru peisaj, cu deschiderea spre lumea
emoțiilor timp de aproape o jumătate de mileniu, fără ca subiectul să nu fie
epuizat nici pe departe, a rămas și, până în prezent o provocare, dar și o
aventură dintre cele mai fascinante și mai complexe. Suntem tentați și de ideea
că Vasile Petreni este marcat de acest fenomen, peisajul, la fel ca și arta
românească de ansamblu, datorită „substanței noastre genetice”, vorba lui
Cătălin Davidescu, peisajul fiind definit ca o stare de spirit. Este convins că
desenul și compoziția ca discipline îl vor ajuta să depășească lacunele pe care
le analiza riguros, autocritic. La această etapă a vieții ca pictor le
mărturisește colegilor că nu pensula colorează, ci atitudinea, sufletul,
sentimentul... Sunt adevăruri ce-l călăuzesc în continuare, dedicându-se
preponderent subiectelor rustice.
Țărăncile sale din
Costiceni nu se aseamănă cu cele ale lui N. Grigorescu. Mai multe subiecte îi
sunt consacrate mamei Varvara, personaj integrat peisajului de la marginea
Costicenilor, cu rezolvare în imaginile imense ale Țării – mame. Personajele
sale feminine, inclusiv chipul mamei pot fi identificate ca româncuțe, după
chip și port, motiv la care se întoarce repetat, din care adie satisfacție și
împlinire, ca un omagiu oamenilor simpli, consătenilor.
Raportate la
momentele de parcurs ale imaginilor, relațiile lui Vasile Petreni cu tipurile
de sensibilitate și cu înțelegerea motivului în peisaje, vom citi disoluții ale
modelelor în forme interioare autonome filtrate prin lumina infailibilă a unei
stări de grație cu bucurii spontane, uneori cu sonorități mai grave,
temperamente melancolice meditative și sensibilități sobre. Lucrările Seară de iarnă la Prut, Ultima zi de toamnă,
Iarna în Carpați, Ultima zăpadă, La marginea Costicenilor, Iarna în Bucovina,
Toamna în Dumbrava, Roșie ș.a. propun un discurs cu vizualități
expresioniste ale sensibilității. Mai patetice din perspectiva spațiului
stilistic ar trebui descoperite de consumatorul avizat lucrările Toamna în parc, O zi însorită, Vara,
Mestecenii ș.a. din care vibrează materia universului solar ce ne transmite
un mesaj plenitudinar, exuberant. Nuanțele de rigoare în atitudinea sacră față
de natură în peisagistica lui V. Petreni depășesc parametrii unei picturi de
statut provincial. Expozițiile regionale, zonale, republicane, de asemenea,
prezența unor pânze în muzeele de artă și în galerii din Ucraina, Republica
Moldova, România, în colecții private din SUA, Canada, în mai multe țări
europene, creații ce reprezintă peisaje naturale și imagini urbane, avem
certitudinea că dizlocă un fond impresionant de sensibilitate și generozitate.
Pictorul consătean,
dar și publicul mai speră încă într-o minune și anume că cei de la
administrația comunității vor inaugura totuși la Costiceni o Galerie de Artă cu
aceste lucrări de valoare universală.
...Dacă, Doamne
ferește-ne, s-ar întâmpla ca satul nostru să dispară de
pe fața pământului în urma vreunei calamități sau unui cataclism, așa cum a
dispărut localitatea Iezerul Alb din imediata vecinătate, prin
pânzele pictorului Vasile Petreni, păstrate în vre-o galerie de artă, omenirea
ar putea afla că aici, pe valea Prutului, au trăit români vrednici, cu o
civilizație demnă de a fi considerată reprezentativă pentru secolul XXI.
P.S. Deocamdată
circa 100 de lucrări ale lui Vasile Petreni pot fi admirate în Galeria de artă
a unui împătimit colecționer Nicolai Reida, la Cameneț – Podolsc.
Dr. Tudor Colac
Comentarii
Trimiteți un comentariu