Pictorul Vasile Petreni: la confluența dintre portret și peisaj


Pictorul Vasile Petreni: la confluența dintre portret și peisaj

Vasile Petreni s-a născut în satul Vancicăuții Mici comuna Costiceni la 25 septembrie 1939. Când l-am întrebat de primul dascăl în pictură, maestrul s-a cam fâsticit: „Mama Varvara, sărmana a fost învățătoarea mea dintâi la desen... Fața sobei îmi era ca molbert și o mozoleam cu cărbune luat direct din gura sobei. Orice creion era probat mai întâi aici, nu reușea mama să deie cu humă peste o zi, că desenam altceva, dar, mai ales, flori de aici de pe malul Prutului. Așa cum gardul din sârmă ghimpată trecea prin fundul grădinii, dincolo de frontieră florile creșteau nestingherit, și erau așa de frumoase... Mă stăruiam să trec acele culori vii pe fața sobei și o întrebam pe mama dacă se aseamănă cu originalul...”.
În clasele I-a – a IV-a a avut 5 învățători, și toți l-au remarcat pentru pasiunea sa de a interpreta fantezia culorilor pe foaia imaculată. Prin 1946-1947 profesorul Vasile Vatamanu, un mare florist de alt fel, i-ar fi zis mamei că Vasile are talent înnăscut pentru a reda izvorul luminii din natură. Alți profesori la clasele primare, V. Vulcanescu și L. Rață, l-au sfătuit pe tata să-l ducă la Cernăuți la vreo școală specială. În clasa a șaptea profesorul Serafim Botezatu observă în primele schițe de peisaje ale tânărului V. Petreni acel sentiment al melancoliei, nostalgiei și blândeții, emanat de imaginile marginii de sat din Cotul Prutului, un amestec incert de natură și visare de peste neguri...
...La Vancicăuți abandonează clasa a 8-a, pe motiv că n-avea de la cine să învețe arta desenului și, la insistența tatei continuă să studieze în clasele  a VIII-a – a XI-a la Noua Suliță. Revine în sat ca învățător de desen, ca să urmeze iarăși îndemnul părintesc și să intre la Școala republicană de pictură din Chișinău. La anul doi de studii este atras de arta portretizării și realizează, îndemnat de profesorii săi, un ciclu amplu de pânze cu portrete ale consătenilor, veterani ai celui de-al doilea război mondial, eroi ai muncii, intelectuali etc., în total circa 80 de pânze. Așa că, după primele peisaje din viața satului Costiceni, portretele îl prezintă, prin paleta de culori mai așezate ale vieții rustice, drept un artist plastic, deși începător, dar care a depășit stângăciile incerte ale debutului.
La Școala de pictură din Chișinău este îndrumat de adevărați maieștri ai penelului: A. Oprea, A. Colomieț, I. Daghi, M. Grati, V. Sadovschi, S. Babiuc ș.a. Aici se formează ca artist al peisajului, fiind influențat de experiențele pictorilor pedagogi, maturizându-se și datorită vizionării expozițiilor cu lucrări ale marilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Grecu, Bogdesco. Lunca Prutului cu flora impresionantă, în care natura se desfășoară într-o cromatică îmbelșugată, cu profunzimi de colorit ce depășesc orice fantezii, ce i-au deschis calea spre orizonturile nebănuite ale misterelor naturii. Toate anotimpurile îi sunt dragi și îl surprind prin emanarea sentimentelor măreției a trăirilor proprii, îndemnându-l să caute și să desprindă din sufletul său imagini pe potriva transpunerii viziunii sale artistice și în conformitate cu principiile estetice favorite. V. Petreni este conștient de faptul să opțiunea pentru peisaj, cu deschiderea spre lumea emoțiilor timp de aproape o jumătate de mileniu, fără ca subiectul să nu fie epuizat nici pe departe, a rămas și, până în prezent o provocare, dar și o aventură dintre cele mai fascinante și mai complexe. Suntem tentați și de ideea că Vasile Petreni este marcat de acest fenomen, peisajul, la fel ca și arta românească de ansamblu, datorită „substanței noastre genetice”, vorba lui Cătălin Davidescu, peisajul fiind definit ca o stare de spirit. Este convins că desenul și compoziția ca discipline îl vor ajuta să depășească lacunele pe care le analiza riguros, autocritic. La această etapă a vieții ca pictor le mărturisește colegilor că nu pensula colorează, ci atitudinea, sufletul, sentimentul... Sunt adevăruri ce-l călăuzesc în continuare, dedicându-se preponderent subiectelor rustice.
Țărăncile sale din Costiceni nu se aseamănă cu cele ale lui N. Grigorescu. Mai multe subiecte îi sunt consacrate mamei Varvara, personaj integrat peisajului de la marginea Costicenilor, cu rezolvare în imaginile imense ale Țării – mame. Personajele sale feminine, inclusiv chipul mamei pot fi identificate ca româncuțe, după chip și port, motiv la care se întoarce repetat, din care adie satisfacție și împlinire, ca un omagiu oamenilor simpli, consătenilor.
Raportate la momentele de parcurs ale imaginilor, relațiile lui Vasile Petreni cu tipurile de sensibilitate și cu înțelegerea motivului în peisaje, vom citi disoluții ale modelelor în forme interioare autonome filtrate prin lumina infailibilă a unei stări de grație cu bucurii spontane, uneori cu sonorități mai grave, temperamente melancolice meditative și sensibilități sobre. Lucrările Seară de iarnă la Prut, Ultima zi de toamnă, Iarna în Carpați, Ultima zăpadă, La marginea Costicenilor, Iarna în Bucovina, Toamna în Dumbrava, Roșie ș.a. propun un discurs cu vizualități expresioniste ale sensibilității. Mai patetice din perspectiva spațiului stilistic ar trebui descoperite de consumatorul avizat lucrările Toamna în parc, O zi însorită, Vara, Mestecenii ș.a. din care vibrează materia universului solar ce ne transmite un mesaj plenitudinar, exuberant. Nuanțele de rigoare în atitudinea sacră față de natură în peisagistica lui V. Petreni depășesc parametrii unei picturi de statut provincial. Expozițiile regionale, zonale, republicane, de asemenea, prezența unor pânze în muzeele de artă și în galerii din Ucraina, Republica Moldova, România, în colecții private din SUA, Canada, în mai multe țări europene, creații ce reprezintă peisaje naturale și imagini urbane, avem certitudinea că dizlocă un fond impresionant de sensibilitate și generozitate.
Pictorul consătean, dar și publicul mai speră încă într-o minune și anume că cei de la administrația comunității vor inaugura totuși la Costiceni o Galerie de Artă cu aceste lucrări de valoare universală.
...Dacă, Doamne ferește-ne, s-ar întâmpla ca satul nostru să dispară de pe fața pământului în urma vreunei calamități sau unui cataclism, așa cum a dispărut localitatea Iezerul Alb din imediata vecinătate, prin pânzele pictorului Vasile Petreni, păstrate în vre-o galerie de artă, omenirea ar putea afla că aici, pe valea Prutului, au trăit români vrednici, cu o civilizație demnă de a fi considerată reprezentativă pentru secolul XXI.
P.S. Deocamdată circa 100 de lucrări ale lui Vasile Petreni pot fi admirate în Galeria de artă a unui împătimit colecționer Nicolai Reida, la Cameneț – Podolsc.

Dr. Tudor Colac

Comentarii