Deomid Savca din Costiceni – Omul cu dragoste de Neam


Deomid Savca din Costiceni – Omul cu dragoste de Neam

Povestea de viaţă a consăteanului nostru Deomid Savca este una dintre cele ce poate fi categorisită la hotarul dintre real şi fabulos. Realistă pentru că D. Savca este un om între oameni, contemporan cu noi, din Costicenii de pe malul stâng al Prutului. Fabulos, ca să nu zicem ieşit din comun – pentru calităţile Domniei Sale de adevărat Om al Cetăţii, cu calităţi de excepţie, de la Dumnezeu şi de la familia de origine.
Tatăl Ion (1892-1982) şi mama Fevronia (1901-1983) au fost oameni gospodari, stimaţi de toţi consătenii.
S-a născut la 16 august 1933, fiind al şaselea copil în familie, din cei nouă.
În anul 1941, la vârsta de 8 ani a păşit pragul şcolii primare din sat la învățătorul Antonie Colac, ulterior director de şcoală la Bajura, județul Botoșani.
Din noiembrie 1942 până în aprilie 1944 a fost întreruptă învăţătura, din cauza războiului. Din aprilie 1944, când s-au redeschis uşile şcolii, învăţătoare i-a fost Sima Vladimirovna Nicorici.
După clasa a IV-a a făcut întrerupere de un an.
Din 1946 a reluat studiile în clasa a V-a în satul Vancicăuţi, absolvind în acest sat şcoala medie în anul 1952.
De la Direcţia raională Noua Suliţă în 1952 a fost numit învăţător de fizică, matematică, limba moldovenească şi zoologie în satul Draniţa/Şendreni.
Peste un an, în 1953 i s-au încredinţat şi ore de muzică. În această şcoală a organizat corul mic (clasele a II-a – a IV-a) şi corul mare (clasele a V-a – a VIII-a).
A participat la nenumărate concursuri corale, ocupând locuri de frunte.
În satul Draniţa a activat ca învăţător de fizică şi muzică până în anul 1978, timp de 26 de ani.
La 01.09.1978 a fost transferat ca învăţător de fizică la şcoala medie din satul natal Costiceni. A activat ca învăţător de fizică în şcoala din Costiceni până în anul 2009.
Stagiul de activitate ca învăţător îl constituie de la 15.08.1952 până la 01.09.2009 – 57 de ani fără întrerupere.
În prezent se află la odihna binemeritată, cu o pensie lunară de 2877 de hrivne.
În ordine cronologică, ceilalţi fraţi şi surori s-au născut, după cum urmează: Ion – în 1921, a decedat de mic; Toadere – în 1924, s-a întors rănit din cel de-al doilea război mondial şi a decedat în anul 2001; Mihai – (1926-1935); Andrei (1928-1939); Zinaida (1930-2014); Olga (1932-1938); Mihail (1938-1998) şi altă Olga, născută în anul 1942, actualmente domiciliată la Chişinău în zona rezidenţială Dumbrava.
Casa familiei, cuibul părintesc se află chiar în aripa stângă a Casei de Cultură „Împăratul Traian”, şi lumea din sat, printre care şi autorul acestor rânduri, admira familia Sauca în fiecare duminică şi la alte sărbători în curtea casei lângă părinţi. De fapt, în actele vechi numele de familie era Sauca, fiind transcris Savca de un notar odată cu trecerea la alfabetul chirilic după ocuparea Basarabiei de către imperiul rus în 1812. În sat întâlnim şi alte nume transliterate similar: Doholici → Dogolici, Hortopah Gortopan, Harabagiu → Garabagiu, Haisan→Gaisan etc.
Nu putem trece cu vederea nici acea nobilă tradiţie din familia Savca de a îmbrăţişa cariera pedagogică, ochiul magic al aparatului fotografic, surprinzându-i pe cei patru fraţi şi surori învăţători – Zinaida, Deomid, Mihail şi Olga într-o duminică de noiembrie 1961. Toţi au absolvit Universităţile din Bălţi, Tiraspol şi Cernăuţi.
Deomid poate fi considerat şi un talent artistic polivalent: muzician, dirijor de cor, interpret instrumentist, folclorist, scriitor şi nu numai.
Este printre fondatorii orchestrei de muzică populară din sat, formaţie condusă de faimosul rapsod Toadere Captari. Într-o fotografie de epocă îl vedem cu instrumentul său preferat – bangioul. Cânta şi la mandolină şi regretă că nu a găsit la timpul acela o cobză, pe care şi-o dorea în taraf Toadere Captari.
Cu diverse ocazii a cules şi a interpretat cântece din folclorul tradiţional al satului: Am fost una la părinţi, Vin’ colea pe iarbă verde, Cine bate potecuţa, Şapte mere-ntr-o basma, Omul treieră grăunţe, Sunt român, român voinic, Murguţ-murguleţ, La izvor pe-o vălicea, Spune-mi, bade, vii nu vii? Aseară ţi-am dat mărgele etc., colindele În noaptea de Crăciun, S-a aprins în cer o stea, cântecele pentru copii Primăvară, bun venit, Iepuraş, cuconaş, cu semnătura de autor etc.
De spirit liric, social sunt pătrunse creaţiile poetice Baba Dochia, De ziua ta, E timp târziu de toamnă, Avertisment ş.a. Mesajul civic din ultima poezie ne îndeamnă să o recomandăm pentru a fi citită cu atenţie sporită de părinţi.

Avertisment
Au plecat peste hotare
Cu nevasta, amândoi –
Poate-or câştiga parale
Până vor veni-înapoi.
Copilaşii stau acasă, –
Parc-ar fi ai nimănui,
Că îi creşte o mătuşă
Ca pe puii cucului.
Lor de şcoală nu li-i pasă, –
Cică-s gata „învăţaţi”:
Ştiu a bea, ştiu să fumeze,
Cum s-ar zice-s „talentaţi”.
De lucrat – tot n-au nevoie, –
Este mătuşica lor:
Ea îl spală, îi hrăneşte
Parcă-n zodia „porcilor”.
„Busic”-ul le-aduce-n poartă
Boarfe din străinătate,
Ciocolate şi citrice –
Lăcomească ei de toate!
Dar lor asta nu le-ajunge:
Ei vreau discuri, vreau casete
Şi, ce este cel mai straşnic –
Vreau cu droguri să se-mbete.
Dar atunci e vai şi-amar,
Că se „duc pe malul gropii”:
Copilaşii lor cei dragi
Pot să deie pielea popii.
Dragi părinţi! În străinătate
Hai, gândiţi-vă la toate,
Că mai scumpi vi-s copilaşii
Decât banii de departe.

Domnul profesor de fizică a fost şi este printre puţinii consăteni de la Costiceni care s-a pronunţat public în repetate rânduri pentru recunoaşterea identităţii limbii române în spaţiul geopolitic atât de năpăstuit. Şi dacă limba română a fost izgonită din instituţiile statului, în prezent se preconizează deschiderea mai multor clase primare în care învăţământul se va efectua numai în limba ucraineană, care va înlocui predarea în limba română chiar din clasa I-ea. Ca să pară lucrurile mai „fireşti”, chipurile, iniţiativa parvine „din mase”, de la o lucrătoare angajată a primăriei... Nu-mi vine să cred...
Ceea ce este cert însă ne-o demonstrează impulsionarea psihosocială a comportamentului unor categorii ale populaţiei, care afirmă că „numai astfel generaţia tânără va putea progresa, îşi va găsi de lucru acasă şi copiii vor beneficia de toate celea”... (Sic!).
În realitate ce se întâmplă? Limba română şi-a restrâns aria de funcţionare, la fel şi calitatea ei s-a deteriorat, ceea ce nu s-a întâmplat nici în perioada sovietică. Este mai mult ca alarmantă situaţia în comunicarea orală, în care, „de la vlădică la opincă” exprimarea este una macaronică, oamenii, cu precădere specialiştii, evită limba română, utilizând un limbaj infect, de cum întâlnesc deficienţe de terminologie. Iar varianta scrisă a limbii române este sub orice critică, fiindcă la Costiceni, spre deosebire de alte localităţi, cum ar fi Mahala sau Boian, generaţia în vârstă este forţată să scrie într-o limbă pe care n-au studiat-o la şcoală, învăţând la timpul respectiv limba rusă. Ca rezultat astăzi consătenii nu cunosc satisfăcător punctuaţia, ortografia, topica, terminologia şi alte norme ale limbii române.
Deosebit de supărătoare ne apar fenomene cum ar fi utilizarea în exces a calchierilor, amestecul unor cuvinte din diferite limbi în redarea mesajului, folosirea pe larg a elementelor argotice şi, în genere, dezinteresul faţă de exprimarea corectă sau cel puţin decentă. Volens-nolens, cel care observă dintr-o parte atitudinea specialiştilor faţă de această stare îngrijorătoare – agramaţia, dezinteresul faţă de elementele culturii, stima pentru vorbirea corectă, frumoasă – gândul ne îndreaptă tot spre şcoală şi familie. În ierarhia valorică a consătenilor oare să nu mai fie luate în seamă tradiţiile, obiceiurile, limba strămoşilor ca priorităţi? Că incultura, distracţiile, goana după avere şi bani au distrus multe familii... Iar dacă ne referim tot la realitatea vieţii, să luăm aminte şi faptul că o jumătate de sat în prezent vorbeşte fluent limba italiană...
Explicaţia este una simplă, vorbitorii aflându-se la muncă în Italia, împreună cu descendenţii lor, prietenii, rudele şi vecinii...
Deomid Savca, în repetate rânduri a vorbit la radio, televiziune, a scris în presă cu multă durere despre problemele ce influenţează nefast situaţia limbii române în societate şi, mai cu seamă, despre legislaţia lingvistică, despre aceea că limba română trebuie apărată şi în continuare nu atât de intenţiile malefice ale alolingvilor, cât, în primul rând, tot „de ai noştri” – de cei analfabeţi, inculţi, indiferenţi, profitori, laşi.
Elogiată de clasicii M. Eminescu şi Grigore Vieru, Alexe Mateevici şi consăteanul Ion Vatamanu, suntem mândri că un contemporan de-al nostru, profesorul de fizică Deomid Savca, a cântat la fel de inspirat limba română, în poemul pe care ar trebui să-l cunoască toţi consătenii.
Și nu există îndoială, una dintre cele mai reușite poezii, în plan artistic, este anume aceasta, intitulată sugestiv „Limba noastră cea română”, pe care D. Savca a definitivat-o în anul 2003.
În context îmi amintesc de afirmaţia regretatului scriitor şi prieten Ion Constantin Ciobanu, precum că, „orice om nu poate trăi în afara cuvântului. De aici şi răspunderea. Această răspundere o avem cu toţii în faţa cuvântului. Că el – cuvântul – ne poartă gândurile. Şi tot el ne poartă cinstea”.
Deomid Savca, profesor de fizică şi matematică, are şi acest dar, însă şi har de la Dumnezeu – de a cinsti cuvântul. Şi avem, în acest sens, mai multe dovezi. Atunci când primăria din sat s-a scăpat cu vorba, precum că n-ar strica să avem şi noi un imn al localităţii, cine credeţi că a răspuns primul la apel? Acelaşi D. Savca. A încercat să organizeze şi un cor, să intoneze acel imn. Posibil, din cauza unor carenţe, viitorul imn încă se mai plămădeşte...
Ceea ce avem însă cu certitudine (şi de vădită valoare poetică!) este lucrarea despre care am pomenit mai sus:

Limba noastră cea română
Mama ne grăieşte –
Totul înfloreşte,
Viaţa se-ndulceşte –
Asta-i limba noastră!

Sunet de argint,
Farmec de colind, –
Adevărul sfânt –
Asta-i limba noastră!

Flamur tricolor,
Muncă pe ogor,
Rândunea în zbor –
Asta-i limba noastră!

Căsuţă de piatră,
Pâine coaptă-n vatră,
Vin, turnat în vadră –
Asta-i limba noastră!

Cătrinţă şi ie,
Cânt de veselie,
Joc de bucurie –
Asta-i limba noastră!

Frumoasă credinţă,
Cea bună voinţă,
Nobilă dorinţă –
Asta-i limba noastră!

Pană şi hârtie,
Scrisă poezie,
Dragoste de glie –
Asta-i limba noastră!

Datina bătrână
Graiul ne îngână,
Graiul ne îngână,
Dorul ne alină...

Asta-i limba noastră,
Asta-i limba noastră,
Asta-i limba noastră –
Limba cea română!

Deomid Savca din Costiceni este Omul care trăiește cu idealul în inimă, cu visul că iată-iată, mâine va seca Prutul și același cântec va avea două maluri. Așa cum a scris și în cartea „Lacrimile unui suflet”, apărută la editura Rovimed din Bacău, România.
Să ne ajute Dumnezeu!

Dr. Tudor COLAC







Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: