Clădirea Gării Feroviare din Noua Suliță se dărâmă văzând cu ochii
Jurnaliștii din regiunea Cernăuți trag un semnal de alarmă. Cea mai valoroasă din punct de vedere istoric clădire din Noua Suliță se dărâmă văzând cu ochii. Este vorba despre celebra clădire a gării feroviare la periferia de nord a orașului.Despre aceasta a anunțat pe pagina de socializare Facebook jurnalistul nouasulițean Andrii Romanțov.
Clădirea Gării Feroviare din Noua Suliță este construită în anul 1905. Anume de aici în anul 1915 scriitorul și eseistul american, autorul operei „Cele 10 zile care au zguduit lumea” John Reed a început celebra călătorie prin Imperiul Rus, iar impresiile sale despre Noua Suliță le-a descris în cartea sa „Războiul din Europa de Est”.
Exact în această gară au fost îmbarcați cu forța în vagoane pentru vite și duși spre Siberia și Kazahstan mii de oameni nevinovați.
„Am fost duși la gara feroviară din Noua Suliță și îmbarcați în vagoane de vite. Printre cei ridicați se aflau mai multe familii din satul nostru... Erau sute de suflete împinși într-o cutie de metal. Drumul a urmat până în Siberia. Prin gări mai mari scoteau morții din vagoane și-i lăsau numai Dumnezeu știe pe seama cui. Cei care mai erau încă vii se aflau în mâinile și în paza NKVD-ieștilor care „aveau grijă” ca toți să nu scape din ghearele morții. Deci, drumul din nordul Basarabiei și până în Siberia, pe bună dreptate a fost udat cu lacrimi și presărat cu cadavre”, din amintitele lui Andrei al lui Vasile Rață născut în anul 1930 în satul Costiceni.
Exact în această gară au fost îmbarcați cu forța în vagoane pentru vite și duși spre Siberia și Kazahstan mii de oameni nevinovați.
„Am fost duși la gara feroviară din Noua Suliță și îmbarcați în vagoane de vite. Printre cei ridicați se aflau mai multe familii din satul nostru... Erau sute de suflete împinși într-o cutie de metal. Drumul a urmat până în Siberia. Prin gări mai mari scoteau morții din vagoane și-i lăsau numai Dumnezeu știe pe seama cui. Cei care mai erau încă vii se aflau în mâinile și în paza NKVD-ieștilor care „aveau grijă” ca toți să nu scape din ghearele morții. Deci, drumul din nordul Basarabiei și până în Siberia, pe bună dreptate a fost udat cu lacrimi și presărat cu cadavre”, din amintitele lui Andrei al lui Vasile Rață născut în anul 1930 în satul Costiceni.
0 Comentarii