Un articol despre vizita Societății Junimea în localitatea Stroiești de lângă Noua Suliță. Textul de mai jos a apărut în ziarul Glasul Bucovinei, nr. 455 - 27 iunie 1920.

Junimea la Stroiești (ținutul Hotinului)

Duminică, 20 iunie, societatea Junimea a plecat cu 10 eleve din anul al IV-lea al școlii normale, conduse de d. profesor Abager și părintele Lanivschi, la Stroiești, lângă Noua Sulița. Dimineața s-a oficiat slujba religioasă, iar pe la ora 1, după masă, s-a ținut șezătoarea literară și muzicală. Am fost primiți foarte bine de săteni.

Am găsit un sat frumos și curat, românesc, cu toate că a fost trecut de noi în întregime ca rusesc. Biserica satului datează încă de pe vremea Moldovei. Am găsit pe vechile icoane multe inscripții românești. Am aflat în sfântul altar și cărți foarte vechi scrise în limba noastră. Evanghelia e tipărită pe vremea episcopului Grigorie Maior, Vlădica al Făgărașului, în Tipografia Bunei Vestiri din Blaj, iar pe a treia pagină a Mineiului putem citi următoarele cuvinte:

„Acum întâiu tipărit românește sub stăpânirea preaînălțatului Maiestat împărat al Romei Carol al VI-lea, fiind director jurii Ardealului și Valahiei Excelența fu Grof de Wales, cu blagoslovenia și toată cheltuiala Prea Sfințitului și de Dumnezeu iubitor K. Clementie, episcopul Râmnicului. Și s-a tipărit și Episcopatul Râmnicului în anul de la Nașterea lui Hristos 1737, 1 august, de Dimitrie Panclovici.”

Dar când a fost, poate, mai frumos și mai înduioșător reprezentată unirea sufletească a poporului nostru decât duminica trecută, în mica bisericuță moldovenească din acest sat, în a cărui apropiere se aflau, nu de mult, blestematele granițe care tăiau Moldova în atâtea părți. Preotul slujitor și corul din Bucovina, sătenii din Basarabia, iar cărțile din care se citea: una din Blaj, cealaltă din Râmnicul-Vâlcii. Se poate ceva mai frumos?

E păcat numai că acest sat de moldoveni cinstiți, evlavioși și iubitori de neam e lipsit de preot. Foarte mult l-au rugat sătenii pe părintele Lanivschi să rămână la dânșii. Niciodată n-am fost mai convins de necesitatea alipirii ținutului Hotin la Cernăuți ca după cele văzute la Stroiești. Un sat la 20 km depărtare de Cernăuți, oraș cu atâtea instituții culturale, e lipsit de cele mai elementare necesități culturale. De trist... Și în vremea aceasta, la București, oameni cu vederi prea puțin largi înființează un fel de club bucovinean internațional pentru niște chestiuni economice. De necesitățile culturale ale Moldovei întregite nu-și bate nimeni capul. Prea sunt toți buimăciți de un politicianism fără rost.

Avem atâtea nevoi naționale și atâtea interese comune cu frații noștri moldoveni din ținutul Hotin și din celelalte ținuturi învecinate, precum cel al Dorohoiului, Sucevei și al Botoșanilor, încât nu-ți stă mintea în cap că nu s-au unit până acum conducătorii acestor ținuturi întru întărirea elementului românesc al Țării de Sus.

Din Stroiești am plecat toți spre Lipcani, unde eram invitați de vrednicul revizor școlar al ținutului Hotin, Istrati din Hotin. Despre marea serbare națională din Lipcani – în numărul viitor.

Părintele Rusu din Boian ar face bine dacă, din când în când, ar pleca și el la Stroiești, ca să le mai citească stroieștenilor câte o slujbă. Și-ar face o pomană.

Dr. Ovidiu Țopa

Sursa: Glasul Bucovinei, nr. 455 - 27 iunie 1920, articolul „Junimea la Stroiești (ținutul Hotinului)” de Dr. Ovidiu Țopa.