„Nu judecați, ca să nu fiți judecați”

„Nu judecați, ca să nu fiți judecați”

Foto: Părintele Nicodim (Teioasa, România), Igor Gorea și Părintele Aurel (Costiceni)

De-a lungul secolelor, localitatea Costiceni s-a mândrit cu oameni harnici, frumoși la suflet și binevoitori, care veneau  în ajutorul consăteanului,  aflat în primejdie. Au îndurat consângenii mei foamete, războaie, boli incurabile, calamități naturale și artificiale, însă nicicând n-au uitat de buna cuviință, de milă și de omenie față de aproapele său. Urmașii plugarilor voinici, țăranilor gospodari, răzeșilor domnești, care prin munca lor istovitoare și cinstită își asigurau existenţa, acum posedă alte virtuţi. Ce-i drept, avem și în prezent oameni cinstiți și buni, care muncesc cu multă sârguință pentru a-şi asigura familiile, dar avem și oameni de buruiană rea, la care predomină devizul „Banul și fudulia – conduce omenia”.

 De ce scriu aceste rânduri?  Fiindcă mă indignează maniera mizerabilă și ticăloasă de a fi a unor oameni din satul meu. La 19 ianuarie, de Bobotează, când mii de creștini sărbătoreau Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, unii din „creștini”  din localitatea Costiceni, care așteptau cu mare grabă și neastâmpăr sfânta agheasmă (de parcă s-a oploșit Mefistofel în ei), l-au jignit extrem de mult pe palmarul bisericii noastre, Igor Gorea – un om cu suflet mare, gospodar cinstit, care n-a supărat și n-a făcut nici un rău nimănui cât trăiește pe pământ.
În timp ce Igor transmitea cu drag vasele cu apă sfințită enoriașilor veniți la această ceremonie sacră, din mulțime s-a auzit o voce ce a debitat: „-Hai dă mai rebdi agheaza, tâmpitule!!!”.

Sunt nedumerit: la ce respectivul individ a venit la biserică, în casa Domnului, oare nu să se roage pentru păcatele săvârșite, dar să supere oamenii? În loc să-și iubească aproapele, el îl jignește cu vorbe urâte pe Igor, care stătea sărmanul în ploaie și în frig, (fără umbrelă), și transmitea enoriaşilor apa sfințită de preot. Acest om, pe care unii indivizi îl desconsideră pentru că  a avut o copilărie grea și îl sprijină pe părintele parohiei noastre la orice slujbă, este de o mie de ori mai onest, omenos și îngăduitor decât  turma  de judecători-derbedei, care stau pe la baruri și își beau ultimul bănuț. De multe ori Igor mi se plânge de atitudinea răuvoitoare a unor consăteni, care-l disprețuiesc și îl desconsideră pentru faptul că slujește pentru binele satului la biserică, iar ei îl îndeamnă: „-Șii pațan, puni o pivî, șî lasâl pi popa”. Însă acest suflet onest nu se potrivește cu ei, fiindcă știe că viața trebuie trăită cu bună cuviință.

Igor este un gospodar harnic, iubește să muncească, nu suferă de viciul fumatului sau de cel al beţivilor. Lucrează în sat ca muncitor necalificat, își caută de treabă și nu umblă brambura, fără rost, cum o fac unii. Îi place muzica populară,  în deosebi, melodiile Orchestrei „Lăutarii”, citește extraordinar de bine în limba română, chiar l-am pus la încercare şi am rămas uimit. Alții nu-s în stare să lege cel puțin două, trei buchii în română.

Lumea acum este invidioasă şi rea, îngrozitor de pizmașă. Cu părere de rău, sunt prea mulți care te-ar îneca într-o lingură de apă. Însă ar trebui să nu uităm ce spune Cartea Sfântă: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați...cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura”.

Lui Igor îi doresc curaj și soare în suflet, să-şi urmeze calea cu aceeaşi demnitate

Sergiu Barbuța