Monumentul deportărilor staliniste din Vancicăuți

Sâmbătă, 13 iunie 2020, cu începerea de la ora 10:00, la monumentul Victimelor represiunilor staliniste din satul Vancicăuți, va fi oficiată o slujbă de pomenire pentru sufletele nevinovate care au fost deportate în gulagurile siberiene, Kazahstan și alte regiuni îndepărtate ale fostei URSS.
La eveniment vor participa locuitorii satelor Vancicăuți și Costiceni, rudele și urmașii celor deportați. În legătură cu prevederile legale referitoare la carantină, cetățenii sunt îndemnați să respecte măsurile de distanțare socială.


În anii 1940-1941, prima persoană arestată de sovietici a fost primarul satului Vancicăuți, Teodor Porfir Postolachi, născut în 1899, român de naționalitate, cu studii primare, care la 29 martie 1941 a fost condamnat la 8 ani de detenție,  ca „element social periculos”, decedând în lagărul de lângă orașul Sverdlovsk, Rusia. A fost reabilitat abia la 16 ianuarie 1989.
Carp Vasile Fiodor, născut în 1918, român de naționalitate, cu studii primare, muncitor la Căile Ferate (CFR), a fost arestat în 1941 și condamnat la moarte.
Șeful pichetului de grăniceri, locotenentul Fartuh, a aflat că Vasile Papuc, gospodarul casei unde stătea în gazdă, a făcut parte din mișcarea gărzilor albe și a luptat contra bolșevicilor, dar n-a îndrăznit să-l aresteze personal, ci a scris un răvaș la comandamentul de grăniceri din Noua Suliță, înmânându-i-l lui Papuc și ordonându-i să plece cu această scrisoare la șeful comandamentului, care l-a și arestat.
Papuc Vasile Alexandru, născut în 1891, român de naționalitate, cu studii primare, a fost arestat  și condamnat la 8 ani de lagăr, la 29 martie 1941, ca „element social periculos”. A fost reabilitat la 30 mai 1989. După ce a fost eliberat, Vasile Papuc mi-a povestit despre cei 8 ani petrecuți în lagărul din Vorkuta. „M-au arestat la comandamentul de grăniceri din Noua Suliță, apoi m-au transferat la închisoarea din Cernăuți. Vreo jumătate de an m-au interogat. Iar după ce m-au judecat pe 8 ani de muncă silnică, m-au dus la gara din Cernăuți. Când am ieșit în curtea închisorii pentru a fi urcați în vagoane, ni s-au tăiat nasturii de la haine și pantaloni, fiind nevoiți să-i ținem cu mâna. S-a procedat astfel ca să nu putem fugi, căci se luau toate măsurile pentru a ni se năpăstui viața. Ne-au încărcat într-un vagon de vite, unde eram 90 de persoane. La mijlocul vagonului era tăiată o scândură la podea, unde era toaleta. Ni se dădea câte o bucată de pâine neagră și o bucată de pește sărat pentru drum. Am ajuns la Harkiv, unde am stat mai întâi la închisoarea de acolo, apoi am fost din nou urcați în vagoane, cu direcția spre Vorkuta. Viața în lagărul stalinist de acolo era un adevărat calvar. Ofițerii ruși aveau grijă să le creeze deținuților numai chin și amărăciuni. Peste câtva timp am fost repartizați pe brigăzi. În decursul celor trei săptămâni de carantină, am lucrat, fără a putea intra în contact cu vechii deținuți. Mâncarea era foarte rea – o strachină de supă de mei și două linguri de cașă de orz, ovăz sau mei. Primeam câte 600 de grame de pâine neagră ca pământul și, când o strângeam în mână, curgea apa din ea” – Papuc Vasile Alexandru.
Vasile Papuc a lucrat la construcția căii ferate  Uhta-Vorkuta. Noaptea, în lagăr mureau mulți deținuți de muncă silnică și de foame. Dimineața, venea un om cu căruța și îi scotea din barăci, îi încărca și-i ducea într-o vale, pe lângă care curgea un râuleț, care iarna îngheța. Primăvara, gheața și zăpada se topea,  ducând trupurile în râul Peciora. Dacă mureau în timpul muncii, îi îngropau sub traversele căii ferate. Așa că sub fiecare traversă a rămas îngropat câte un deținut politic. Dacă erau prieteni cu evrei, puteau scăpa de multe necazuri, căci aceștia erau organizați și nu s-a întâlnit nici un evreu care să se speteze la munci grele – toți lucrau la spitale, contabilitate, depozite de alimente, bucătărie etc. Datorită unui român, care lucra la planificare, și a unui evreu,  Vasile Papuc a scăpat cu viață.
Din satul Vancicăuți, la 13-14 iunie 1941 au fost deportați următorii locuitori:
Boincean Afanasie Alexandru, născut în 1902, român de naționalitate, cu studii primare, țăran. Conform verdictului de la 10 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru apartenență la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Boincean Elena Nicolae, născută în 1904, româncă de naționalitate, țărancă. Conform verdictului de la 10 iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială ca membră a familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Bordian Gavril Ion, născut în 1907, român de naționalitate, cu studii primare, muncitor la fabrica de zahăr. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru apartenență la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Bordian Varvara Ion, născută în 1915, româncă de naționalitate, țărancă. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială ca membră a familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Bordian Calin Gavril, născut în 1932, român de naționalitate. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială ca membru al familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar. A murit în localitatea respectivă la 11 decembrie 1942. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Carp Nicolae Ion, născut în 1902, român de naționalitate, cu studii primare, țăran. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru apartenență la un partid contrarevoluționar și ca „element social periculos”. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Carp Sofronia Simion, născută în 1903, româncă de naționalitate, țărancă. Conform verdictului de la 9  iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială ca membră a familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar și „ element social periculos”. A murit în localitatea respectivă în 1978. A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Carp Ion Nicolae, născut în 1922, român de naționalitate, țăran. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială ca membru al familiei unei persoane care aparținea la un partid contrarevoluționar și ca „element social periculos”. A fost reabilitat la 12 ianuarie 1995.
Carp Olga Nicolae, născută în 1926, româncă de naționalitate. Conform verdictului de la 9  iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială ca membră a familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar și „ element social periculos”. A murit în 1941, pe drum, în or. Ufa. A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Carp Alexandra Nicolae, născută în 1930, româncă de naționalitate. Conform verdictului de la 9  iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială ca membră a familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar și „ element social periculos”.  A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Carp Vladimir Nicolae, născut în 1929, român de naționalitate. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială ca membru al familiei unei persoane care aparținea la un partid contrarevoluționar și ca „element social periculos”. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Carp Silvestru Nicolae, născut în 1909, român de naționalitate, țăran. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru apartenență la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Carp Olga Toader, născută în 1907, româncă de naționalitate, țărancă. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială pentru apartenență la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Dilion Petru Vasile, născut în 1894, român de naționalitate, cu studii primare, țăran. Conform verdictului de la 10 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru apartenență la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Dilion Agapia Anton, născută în 1896, româncă de naționalitate, țărancă. Conform verdictului de la 10  iunie 1941, a fost deportată într-o localitate specială ca membră a familiei unei persoane ce aparținea la un partid contrarevoluționar.  A fost reabilitată la 17 aprilie 1991.
Dilion Victor Petru, născut în 1925, român de naționalitate. Conform verdictului de la 10 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială ca membru al familiei unei persoane care aparținea la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Dilion Serafim Petru, născut în 1929, român de naționalitate. Conform verdictului de la 10 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială ca membru al familiei unei persoane care aparținea la un partid contrarevoluționar. A fost reabilitat la 17 aprilie 1991.
Dilion Nicolae Ion, născut în 1865, român de naționalitate, cu studii primare.
Dilion Vera Toader, născută în 1868, româncă de naționalitate, țărancă.
Carp Ion Fiodor, născut în 1902, ucrainean de naționalitate, cu studii medii, perceptor de impozite. La 21 iunie 1941 a fost judecat la 8 ani de lagăr ca „element social periculos”. A fost reabilitat la 12 ianuarie 1995.
Boris Strâmbu

Au avut de suferit în urma deportărilor staliniste următorii localnici: 
Afanasie A. Boincean; 
Elena N. Boincean; 
Varvara L. Bordian; 
Gavril I. Bordian; 
Axentie S. Gligor; 
Agadia A. Dilion; 
Victor P. Dilion; 
Vera T. Dilion; 
Petru V. Dilion; 
Serafim P. Dilion; 
Serafim F. Dolgan; 
Olga T. Carp; 
Silvestru N. Carp; 
Vladimir N. Carp; 
Ion N. Carp; 
Ion T. Carp; 
Nicolae I. Carp; 
Alexandra N. Carp; 
Vasile T. Carp; 
Olga N. Carp; 
Sofronie S. Carp; 
Fedot T. Carp;
Procopie N. Chiriac; 
Andrei N. Cucu; 
Vasile A. Papuc; 
Ion V. Tanașciuc; 
Teodosie V. Tanașciuc; 
Toadere I. Florea; 
Vladimir I. Saca; 
Nicolae I. Dilion.
Teodor P. Postolache (1899-1941) - Primarul satului Vancicăuți între 1925-1940

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Comentarii