Pasiunea pentru arta frumosului a avut-o din copilărie

Pasiunea pentru arta frumosului a avut-o din copilărie

 Interviu cu poetul Sergiu Bespalco

           

Părerea mea, pe care o susţin cu fermitate de ceva timp este că dacă vrei să-i faci cuiva un cadou – lasă-l să-ţi vorbească şi ascultă-l. Este opinia personală, de care m-am ghidat în ajunul zilei de naştere a unei persoane mult cunoscută în raion şi anume pe tărâmul cultural, unde activează de mai  bine  de  45  de ani.
       În numele colectivului ziarului nostru exprim sincere mulţumiri domnului Sergiu Bespalco, care de ani de zile colaborează la ziar, îmbogăţind paginile „săptămânalului” cu versurile, ce-i pornesc de la inimă, după cum a spus şi dumnealui.

După un obicei tradiţional practicat la redacţie, l-am invitat pe Sergiu Bespalco la un interviu şi vă sugerez să-l citiţi, să-l cunoaşteţi mai bine pe acest om, cu un suflet nobil, care, zic eu, se numără printre cei care pot fi numiţi mândria raionului Noua Suliţă.

Domnul Bespalco este o personalitate deosebită prin faptul că întruchipează un interes pentru tot ce putem numi cultură, arta frumosului, totodată, realizând şi succese, ce ne bucură, care-i creează o imagine şi-l condiţionează să meargă mai departe. Aşadar, să începem despre aportul dumnealui în sfera culturii satului de unde provine, şi anume, Stălineşti. Iar această contribuţie a dumnealui este una multilaterală, pentru că Sergiu Bespalco, lucrează în domeniul culturii ca şi conducător artistic la Casa de cultură locală, cântă şi compune versuri. Toate aceste activităţi au avut cândva un început, iar cum a fost acela va povesti chiar interlocutorul meu.

– Când aţi început să scrieţi? Ce a inspirat prima poezie?

– Relativ târziu am început să scriu, ceea ce nu pot să spun despre începutul activităţii mele în sfera culturii. Şi ceea ce a inspirat prima mea poezie a fost o călătorie la locurile sfinte şi anume, la Lavra Poceaev. Aşadar, primul meu vers aşa s-a şi întitulat „Mănăstirea Poceaev”. Apoi am început să scriu despre tot şi despre toate. Temele preferate de înşirare a gândurilor mele pe hârtie sunt istoria, natura, dragostea.

– Ce vă ţine aproape de poezie?

– Dragostea faţă de tot ce e frumos, faţă de natură, dragostea de viaţa pe care o trăim, care e atât de frumoasă şi pentru care ar trebui să-I mulţumim zilnic lui Dumnezeu.

– Le puteţi împărtăşi cititorilor noştri câte culegeri de versuri aveţi?

– În total am trei plachete de versuri. Prima din ele se întitulează „Mereu în zbor îmi este gândul”. O altă carte „La cumpăna mileniilor” tipărită în anul 2001 şi cea de-a treia culegere editată în 2011 a fost întitulată „Chemarea gliei”.

– La ce lucraţi în prezent?

– Lucrez asupra celei de-a patra plachete de versuri „Sensul vieţii”, care este în curs de apariţie.

– Când şi cum scrieţi, aveţi anumite tabieturi?

– Nu scriu oricând. Când am început să scriu pentru prima dată, gândurile îmi veneau haotic şi insistent. Chiar simţeam nevoia să port cu mine un carneţel şi un stilou. Acum, în schimb, scriu sub influenţa unor emoţii puternice, atât pozitive, cât şi negative.

– Tehnologia şi-a făcut loc în multe domenii, cum o foloseşte un poet?

– Desigur, în momentul de faţă şi noi, cei de vârstă mai înaintată, dar şi poeţii, ne folosim de calculatoare. Spre exemplu, prin intermediul reţelei Internet trimit versurile mele la diferite redacţii, pentru a fi publicate. Este un lucru foarte util, dar în acelaşi timp, nu întotdeauna lasă o amprentă pozitivă asupra consumatorilor de noi tehnologii.

– Cum vă promovaţi scrierile, în general?

– În primul rând, îmi public versurile la mai multe ziare locale, din regiune. Totodată, donez cărţile la bibliotecile din raion şi la şcoala locală. Dar vă spun, cu cărţile nu se face afacere, este ceva pentru suflet. Spre exemplu, al patrulea volum va cuprinde mai multe dedicaţii, de aceea, câteva exemplare le voi face cadou prietenilor apropiaţi.

– Ce sfat le-aţi oferi tinerilor, care doresc să umeze calea poeziei?

– Tinerii, care simt un imbold faţă de poezie trebuie numaidecât să-şi încerce puterile în acest lucru nobil. Vreau să vă aduc la cunoştinţă că şi nepotul meu Andrei, la vârsta de 16 ani a început să scrie, dar în limba ucraineană. Trăiesc emoţii deosebite, când citesc şi recitesc versurile lui.

– Cine vă sunt adevăraţii „piloni” de susţinere în ceea ce faceţi?

– În primul rând, este soţia mea, care-mi este un îndrumător deja de 40 de ani, mă susţine moral, deseori îi citesc versurile, pentru a obţine o apreciere. La fel, copiii mă susţin şi mă ajută. Iar nepoţii, care mă sprijină prin emoţiile pozitive, pe care mi le dăruiesc, sunt cea mai mare mândrie a mea.

O altă pasiune a domnului Bespalco este muzica. Deşi este doar un amator, are o manieră aparte de interpretare şi se bucură de popularitate în rândul spectatorilor. Mai mult de cât atât are şi un CD de autor. Cântă de mic copil, mama fiind cea care i-a altoit dragostea pentru muzică. Şi nu este exclus că şi dragostea pentru versuri de la ea a moştenit-o.

– Şi totuşi, dacă aţi pune pe cântar muzica şi versurile, care dintre ele ar cântări mai mult?

– Ambele ar fi la acelaşi nivel. Ambele sunt de la inimă.

– Cum este să promovezi cultura într-un mediu rural?

– Dacă ar fi să vorbim din punctul de vedere al finanţării, atunci nu este uşor, ne salvează sponsorii, care ne oferă câte un sprijin. Organizăm la Casa de cultură diverse măsuri culturale, avem colective de dansatori, brigada de promovare a culturii, orchestra de instrumente populare, de asemenea, interpreţi, declamatori precum Elvira Grigorişina – învingătoarea concursului raional de declamatori consacrat lui Taras Şevceko, apoi deţinătoarea premiului II la acelaşi concurs la nivel regional. În anul curent o altă declamatoare Veronica Jitari la acelaşi concurs a cucerit locul II pe raion. Organizăm tot felul de întâlniri cu oameni de vază, originari din satul Stălineşti, care astăzi duc faima satului departe de graniţele ţării noastre. Anume faţă de aceste măsuri stălineştenii au un interes deosebit.

În ce priveşte activitaea mea, de asemenea, particip la toate măsurile culturale din sat, din raion, regiune, am participat şi la câteva ediţii ale Festivalului „Pe Valurile Nistrului,” din Odesa, de unde m-am întors cu diplomă de laureat.

– După cum aţi spus, aveţi mai multe versuri-dedicaţii, precum este şi poezia închinată lui „Stepan Sabadaş”. Ce cunoaşteţi despre această personalitate faimoasă, care provine din raionul nostru?

– De la un fost coleg de şcoală Nicolae Miţnei, am aflat multe lucruri interesante despre Stepan Sabadaş. Sub impresia celor auzite am scris şi nişte versuri, închinate acestui compozitor renumit, ce astăzi nu mai este printre noi, dar simţim acea armonie pe care ne-a lăsat-o prin cântecele şi melodiile sale.

În ziua de Paşti, domnul Bespalco a înşirat pe hârtie nişte versuri, pe care le-a consacrat tuturor cetăţenilor din Ucraina. Poezia este întitulată „Ucraină, te renaşti”, sperăm că aşa va fi, o renaştere a ţării noastre spre un viitor mai luminos.

– Le doresc tuturor cetăţenilor să-şi păstreze calmul în timpul de faţă, să aibă linişte sufletească, să facem tot posibilul să fie pace în ţară, să ajungem la o stabilitate şi să ne rugăm Bunului Dumnezeu să trecem de această încercare.

– Ce planuri aveţi pentru viitor?

– Pe viitor planific să adun materialele necesare pentru a scrie istoria satului, dar, desigur, am nevoie de ceva timp pentru aceasta.

Svetlana Ursu

P.S. Beneficiind de prilej, colectivul redacţiei ziarului „Cuvântul adevărului”, prietenii şi admiratorilor creaţiei sale îi adresează domnului Bespalco sincere felicitări cu prilejul adăugării în cununa anilor a încă unui trandafir înrourat, scăldat în lumina unor frumoase amintiri şi realizări. Stimat sărbătorit, din suflet vă dorim sănătate trainică, voie bună, fericire, linişte sufletească, prieteni devotaţi, belşug şi succes în domeniul creaţiei. Şi în continuare să aveţi parte de armonie şi linişte în suflet, văzându-vă realizate toate dorinţele. Anii ce vin să vă fie darnici în evenimente frumoase şi surprize plăcute, iar destinul – binecuvântat de puterea divină. Forţele cereşti să vă ţină mereu pe valul înalt al fericirii şi să vă bucuraţi întotdeauna de rodul muncii realizate.