Cățelușul șchiop de Zinaida Smochină-Rotaru

Cățelușul șchiop de Zinaida Smochină-Rotaru

Căţeluşul şchiop Din ogradă un căţel În drum iute a ieşit, Un băiat îndărătnic Cu o piatră l-a lovit. Stingherit sărmanul Prinse a scheuna, O lăbuţă i-a frânt Şi tare-l mai durea. Nepăsător băiatul Trecu pe lângă el, Lăsându-l în stradă Şchiop şi singurel. Cine face rele Va fi pedepsit, Că Domnul nu-l iubeşte Pe cel nelegiuit.

Undeva, într-un sat, locuia o familie de oameni nici bogaţi, nici 

săraci. Neavând un loc constant de muncă ei se ocu­pau cu vânzarea căţeluşilor. Printre cumpărătorii, care se interesau de acei căţeluşi de rasă, a fost şi un băieţel. Într- o zi micul cumpărător a prins curaj şi a bătut la poarta gospo­darului. Stăpânul deschizând poarta şi văzând un cumpără­tor atât de mic, l-a întrebat cu o voce blândă:
              
-Ce doreşti, copile?

-Mă iertaţi, domnule, aş vrea să cumpăr, dacă se poate, şi eu un căţeluş, desigur dacă nu costă prea scump.

-Foarte bine, dar un căţe­luş costă 20 de dolari.

Copilul, când a auzit de această sumă mare s-a fâstâcit cu totul.

-Eu am numai 5 dolari. Aş putea măcar să-i văd?

-Desigur, poate hotărâm ceva,-răspunse bărbatul.

Ochii copilului sclipeau de bucurie, urmărind căţeluşii ju­căuşi.

-Dar văd că un căţeluş e şchiop, - zise băiatul cu milă. 
-El nu aleargă şi nu se joacă ca ceilalţi.

-Da, - răspunse stăpâ­nul, - mi se pare că va rămâne aşa pentru toată viaţa. Odată, ieşind în stradă, un băieţel l-a lovit cu o piatră în picioruş şi de atunci a rămas şchiop.

-Acesta este căţeluşul pe care-l vreau, - a zis copilul cu glas jalnic. 
-Aş putea să plă­tesc pe rând câte puţin.

Uimit, bărbatul a adăugat:

-Dar va șchiopăta totdeauna.

Auzind de aşa ceva copilul zâmbi curajos, ridică un crac la pantalonaşi, dizgolind o prote­ză de lemn.

-Nici eu nu umblu prea bine.

Apoi uitându-se cu milă şi duioşie la căţeluş a continuat:

-Cred că şi el are nevoie de multă dragoste şi ajutor cum am şi eu de la părinţii mei. Nu este uşor să fii şchiop.

-Poftim, este al tău, - i-a răspuns bărbatul. 
-Ştiu că-l vei îngriji bine şi fiindcă ţi-a fost milă de el primeşte-l drept ca­dou.

În ochii băiatului au apărut lacrimi de bucurie. Mulţumindu-i stăpânului, luă căţeluşul în braţe şi alignind de un picior, plecă spre căsuţa lui. Acasă le-a împărtăşit părinţilor bu­curia pe care o avea, totoda­tă, gândindu-se în sine că de acum înainte va avea un prie­ten adevărat.

Dragi cititori, ar trebui să învăţăm şi noi ce este mila. Şi continuând să meditez pe această temă am compus o poezie, în care am oglindit conduita copiilor de astăzi, majoritatea dintre care sunt ne­păsători faţă de lume şi mediul înconjurător.

Zinadia Smochină-Rotaru