Versuri din Folclorul Bucovinean

VERSURI DIN FOLCLORUL BUCOVINEAN (Partea 1)

                   

HAI, MAMĂ, ŞI MĂ-I PETRECE
Frunzuliţă ruptă-n zece,

Hai, mamă, şi mă-i petrece

Măcar până-n Valea Rece.

Dragul mamei, te-oi petrece

Numai până-n Valea Rece;

Pân' la gară mergi cu mine,

Mai departe - cu străinii.

- Maică, măiculiţa mea.

De străini m-oi sătura.

De străini îi plină lumea,

Măiculiţa-i numai una.

LA FÂNTÂNA CU ULUC

La fântâna cu uluc

Vin fetele şi se duc.

Eu mă duc la cătănie,

Ele plâng şi mă mângâie.

Tot mă-ntreabă: Vii disearâ?

Eu le zic: La primăvară,

Când a fi verde pe-afară.

ILENUŢO, FA!

De ţi-a fi de mine dor,

Ilenuţo, fa!

Râsădeşte-un pomuşor,

Ilenuţo, fa!

De ţi-a fi de mine dor,

Pomuşoru-a face flori,

A face mere domneşti,

Pe mine să mă iubeşti.

Pe mine de mă-i uita,

Ilenuţo, fa!

Pomuşorul s-a usca,

Ilenuţo, fa!

TACI, CUCULE, NU CÂNTA!

Taci, cucuie, nu cânta

Că n-are cin' te-asculta.

Cel ce-a fost să te asculte,

A plecat pe zile multe,

E plecat la concentrare

Tocmai peste cinci hotare.

Concentrare, concentrare,

De ce eşti aşa de mare?

N-am nici tihnă la mâncare,

Nici hodină la culcare.

înregistrate de Eleonora Schipor

SĂ TRĂIASCĂ ÎMPĂRATUL

Să trăiască împăratul,

Că mi-o concentrat bărbatul.

Eu cu bani de la-mpăratul

Tătă sara îmi cat altul.

La Odesa-i locul tău,

Nu cu mâna-n capul meu;

La Odesa îi de tine,

Nu cu mâna-n cap la mine.

Militarii merg la luptă,

Reformaţii merg la nuntă;

Militarii trec prin foc,

Reformaţii merg la joc.

Floricică de la munte,

Am fost coadă şi-amu-s frunte.

CINE-ŞI TEME NEVASTA

Cine-şi teme nevasta,

Facă-şi gard pe lângă ea,

Că şi eu m-oi face-o scară

Şi-oi trece din sară-n sară.

Facă-şi gard ori puie zâd.

Eu tot trec din când în când.

Fie gardul cât de-nalt,

Eu trec sara pe-nsărat;

Fie gardul de ciulini,

Eu iui trec printre vecini

Vecina-i tare frumoasă,

Cum naiba să şăd în casă?

EU DE-AŞ ŞTI C-AŞ MURI MĂINE

Frunză verde trei măsline,

Eu de-aş şti c-aş muri mâine.

De astăzi mi-aş coace pâine.

Rău mă tem că n-oi muri

Şi pâinea s-a înăspri.

Tare-aş vrea să mor disară,

La trei zile să vin iară,

Să văd lumea ce vorbeşte

Şi badea pe cin' iubeşte.

CUI I S-A URÂT LUMEA

Cui i s-a urât lumea,

Facă gard pe lângă ea,

Facă-şi gardul de urzică,

Şadă-n casă amărâtă.

Dar mie nu mi-i urâtă.

Las-o, Doamne, dezgrădită,

Las-o, Doamne, cât de largă,

Că mie amu mi-i dragă.

CÂT TRĂIEŞTI, BADE, PE LUME

Frunză verde trei alune,

Cât trăieşti, bade, pe lume

Vită bună să nu ţii

Şi om frumos să nu fi.

Vita bună vin şi o fură,

Cel frumos îi scos la hulă;

Vita bună ţi-o deoache,

Om frumos juveţe face.

MĂ CHEAMĂ BÂDIŢA-N LUNCĂ

Mă cheamă bădiţa-n luncă

Să-mi dea răşchitori şi furcă.

Pe la mijlocul luncuţii,

A cerut plata furcuţii;

La mijlocul codrului –

Plata răşciiîiorului

Bată-I Dumnezeu, să-l bată,

De ştiam de-atâta plată,

Răşchiam pe-un colţ de vatră

PRINTRE APE, PRINTRE LUNCI

Printre ape, printre lunci

Paşte lelea şase junei.

-Lasă boii la lupcii

Şi te dă cu voinicii!

Dragi mi-s boii cei loviţi,

Când ajungi în târg, îi vinzi.

Unul murg, unul bălan

L-am purtat la târg un an,

Nu-mi da nime nici un ban;

L-am păscut vară în luncă

Şi nici lupcii nu-i mănâncă.

OF, SĂRACUL MĂRITAT

Of, săracul măritat

Tare-i acru şi sărat

Şi la urmă pipărat.

Bărbatul te-a ţinea bine,

Cum mă ţine-al meu pe mine.

La moară nu te-a mâna, -

Nu te-i duce, nu-i mânca.

Şi te-or pune la icoane,

Ţi-or sări dinţii de foame.

NU-ŢI LUA FEMEIE REA

Ian mai stai, băiete, aşa

Şi nu-ţi lua femeie rea.

Destul eu m-am însurat

Şi rea slută mi-am luat.

O trimăt să-mi facă foc,

Ea-mi aduce busuioc;

O trimăt pân' la giţăi,

Ea-mi aduce clopoţăi.

Când o trimăt la fântână,

Plânge apa şi suschină,

Crede că dânsa-i o ştimă.

CE CAŢI, LELE, PRIN PĂDURE?

Foaie verde rug de mure.

Ce caţi, lele, prin pădure?

Cat o vacă şi-un mânzat

Şi-o răpciugă de bărbat,

Că s-o dus de-aseară-n sat

Şi-o venit cu capul spart.

Nu mi-i de durerea lui,

Dar mi-i de năcazul meu,

Că m-a pune să-l leg eu.

CU BĂRBATUL CÂT UN STEAG

Foaie verde de omag,

Cu bărbatul cât un steag

Foame-a boalelor mai trag.

Şi de foame-aş mai răbda,

Da n-am cu ce-l încălţa;

Şi de foame-ar fi ce-ar fi,

Dar n-am cu ce-l învăli.

CU BĂRBATUL CA UN SOARE

Cu bărbatul ca un soare

Şi nevasta băutoare

Nu mai vezi pânzucă-n teară,

C-o băut-o din fuioară.

O întreabă soacră-sa:

Ai pus la ţesut pânza?

Ba, zău că, soacră, n-am pus,

Că nu mi-o ajuns un fus.

Când îmbiau ţigănci cu fusă,

Eu eram la crâşmă dusă.

Vin acasă rău beteagă,

Bârbăţelul capu-mi leagă

Cu leuca de la teleagă.

Cu trei frunze de curechi,

Cu trei pumni după urechi.

TRĂIASCĂ BĂRBATUL MEU

Trăiască bărbatul meu

Că mă poartă cum vreau eu

Şi mă poartă-n haină verde.

Să fiu dragă cui mă vede;

Mă poartă şi-n cafenie,

Tocmai cum îmi place mie.

Din colecţia în manuscris

a lui Dumitru Covalciuc 

VIN DOI FRAŢI DIN CĂTĂNIE

Frunzuliţă iasomie,

Vin doi fraţi din cătănie:

Spune mi, frate, - adevărat

Tu când te-ai eliberat?

Aseară la ora şapte!

Şi eu tot aşa, măi frate!

Tu străin şi eu departe,

N-are cine să ne cate;

Tu străin şi eu străin,

Nu uita că eşti român!

Hai în codru să trăim,

Să nu ne mai chinuim.

De acuma înainte

Codrul ne va fi părinte.

Pe ţărani i-om aduna,

Să nu ştie nimenea.

Amândoi i-om învăţa,

Cum să lupte cu duşmanii,

Cu acei ce le-au luat banii

Şi le scurtează şi anii.

Cum să scape de robie,

De necazuri să nu stie!

PE AICE, PE LA NOI

Frunză verde de trifoi,

Pe aice, pe la noi

De-a fost pace sau război,

Am rămas la fel de goi.

Cârduri-cârduri călătoare

Ne-au luat bunu-n spinare,

Ne-au călcat holda-n picioare.

Multe ne-au făgăduit,

C-om avea trai fericit,

C-om avea traiul bogat

Până ce votul le-am dat.

După ce s-au văzut mari,

După ce s-au văzut tari

Ei îţi spun drept: „Măi române,

Scot şi sufletul din tine.

Dacă ţi-i căta dreptate,

Ţi-oi da cu picioru-n spate”.

MAMĂ, INIMA MI-I ARSĂ

Foaie verde iarbă deasă,

Mamă, inima mi-i arsă,

Că de mult n-am fost pe-acasă.

Nu-mi dă pace inima

Că mi te ştiu singurea, -

Singurea, plină de dor,

Fără leac de ajutor.

N-ai cui spune-o vorbă-aleasă,

Că pe nime n-ai în casă.

Şi tot stai îngândurată

Ziua toată, noaptea toată.

Ieşi în drum şi stai la poartă,

Poate-odată şi odată

Din trei ce i-au luat ruşii

Unu-acasă a veni.

Lăcrimezi, mamă, mereu

Şi te rogi la Dumnezeu,

Ca să deie-o libertate,

Să-ţi vezi fiii de departe

înregistrate la 14.01.1998 în satul

Pătrăuţii de Jos, raionul Storojineţ,

Valeriu Zmoșu

(Va urma...)