Gheorghe Nichitin - Gospodarul izvoarelor din Stroeşti

Gospodarul izvoarelor din Stroeşti

Dacă ne conducem după înţelepciunca poporului, omul în viaţa lui trebuie și sape o fântână, să sădească un pom, adică șă lase o urmă frumoasă pe pământ. Să sădească pomi poate fiecare, dar, iată, să sape fântâni nu la toţi le este dat. Este nevoie de o iscusinţă deo­sebita, de bărbăţie şi de un mare risc, fiindcă acolo, în fundul fântâ­nii, nu ştii ce surprize îți poate pregăti solul și cât de puternic este izvorul. Acesta poate ţâşni momen­tan, și ai nimerit în apă rece până la brâu. E adevărat, oamenii, care scot la suprafață lutul și apa, îți asigură şecuritatea, dar asemenea situaţii nu sunt deloc plăcute, chiar pentru un fântânar cu experienţă.

Domnul Gheorghe Nichitin, gospodar din Stroeştii Noua Suliţei, a săpat în satul său natal vreo treizeci de fântâni: unele adânci, altele mai puțin adânci. „Cea mai adâncă fântână, sâpată de mine, are 32 de metri. Să știți de câte ori sa năruit pămân­tul peste mine! Dar mă atrage această meserie, aşa cum minerul nu poale fără mină”,
afirmă dumnealui.

El simte vâna izvorului. Cu două mlădiţe, rupte dintru-un copac, fântânarul Gheorghe Nichitin poate determina uşor unde merită să fie săpată fântâna, presupu­ne chiar și la ce adâncime se află izvorul. „Oamenii din sat deseori mă cheamă să le curăţ fântânile. Uneori e uşor s-o faci, alte­ori  e ca şi cum ai săpa o fântână nouă”, spune gospodarul izvoarelor din Stroeşti.

Rar se întâmplă când o fântână poartă numele celui ce a săpat-o. Gheorghe Nichitin nu pretinde la așa ceva. El se bucură de faptul că oamenii îi apreciazi munca şi când beau pe însetate o cană de apa, îi mulţumesc în gând: „Bună-i apa din fântână săpaţă de Gheorghe al lui llie Nichitin”. Şi se mai mândreşte Gheorghe Nichitin că anume lui i-au încredinţat săte­nii să sape fântânile din curţile școlii şi bisericii din sat. „Apa din fântâna de la biserică este foarte bună, dar și fântâna-i adâncă - are 26 de metri”, spune cu o oare-care mândrie gospodarul, presimţind acea comparaţie fericită între izvorul ce răzbate din adâncurile pământului şi izvorul dătă­tor de viaţi al credinţei strămoşeşti.

Libertatea Cuvântului

№.36 – 26 septembrie 2014