Limba maternă – remediu pentru orice boală?

Limba maternă – remediu pentru orice boală?

Indiscutabil, începutul toamnei le aduce cele mai mari emoţii părinţilor care pentru prima dată îşi conduc copilaşii la şcoală. Cu mult înainte de această istorică zi din viaţa fiecărei tinere familii, orice mamă caută să-şi pregătească şi să-şi împodobească odrasla cât mai bine şi mai frumos, cutreierând pieţele şi magazinele. Orăşenii, având posibili­tatea de a alege din mai multe şcoli, se străduiesc să-şi înscrie micuţii în instituţiile cele mai prestigioase. Or, care părinte nu crede că anume copilul lui este cel mai frumos şi mai cuminte, că merită tot ce-i mai bun!

De la un timp şi în unele sate de-ale noastre oamenii aleg, dacă nu şcoala, măcar limba cea mai „presti­gioasă”. Nu dispun de date concrete din alte localităţi pur româneşti, însă la baştina mea, bunăoară, după câte am aflat, trei familii şi-au înscris copiii în clasa întâi ucraineană de la şcoala din satul vecin. Desigur, e treaba şi dreptul lor şi, de data aceasta, nu mă încearcă tentaţia de a face propa­gandă patriotică, de a aminti de dragostea de neam sau poruncile sfinte lăsate de strămoşii noştri. Deşi niciodată nu e de prisos să vorbim şi să scriem despre aceste valori, am destule motive pentru a mă convinge că cei porniţi pe drumul renegării nu se lasă afectaţi de înalte simţiri naţionale.

Conștientizând inutilitatea agitaţiei pentru idealuri, la altceva aş vrea să atrag atenţia părinţilor care îşi înstrăi­nează copiii de limba maternă. Pare incredibil, însă există dovezi ştiinţifice că impunerea unei alte limbi la o vârstă fragedă poate pricinui daune serioase sănătăţii. Astfel, în 1998, la Geneva, sub egida ONU s-a desfăşurat un congres consacrat problemelor etnosociale şi sănătăţii. Anume atunci, un grup de savanţi germani au dat publicităţii constatările lor că limba maternă ajută la tratarea multor boli, iar comunicarea într-o limbă străină provoacă asemenea afecţiuni, ca artroza, astma şi chiar cancerul.

     Supoziţiile învăţaţilor germani sunt confirmate şi de cazuri ce par neverosimile, dar evidente, luate din practica unor medici ucraineni. Întâmplarea relatată în continuare este cunoscută nu de la vrăjitori sau babe doftoroaie, ci de la şeful catedrei de medicină netradiţională a Academiei de Medi­cină din Harkiv, doctorul Stepan Grigorovski. În 2003, unui oarecare Valentin Şkyreak din oraşul Sumî medicii i-au diagnosticat cancer la rect. Specialiştii în rectoscopie îi proroceau sfârşitul inevitabil după cel mult un an. Disperat şi fară nici o speranţă, bolnavul a apelat la metodele netradiţionale ale doctorului Grigo­rovski. De rând cu procedurile de terapie chimică, medicul i-a reco­mandat să comunice cel puţin patru ore pe zi în limba maternă şi să mănânce în exclusivitate produse autohtone. Doar după două săptămâni de la începerea acestui straniu tra­tament tumoarea malignă s-a micşorat pe jumătate.

Această minune l-a impresionat profund chiar şi pe medic. În cazuri grave prin asemenea metodă, crede el, viaţa celui afectat de cancer poate fi prelungită maximum cu un an şi jumătate. Însă pacientul său deja al şaselea an îşi trăieşte viaţa asemenea unui om pe deplin sănătos. De fapt, el nu vede ceva miraculos în contribuţia limbii materne la tratamentul sau, pur şi simplu, fortificarea psihică a persoanelor afectate de boli, explicând aceasta prin codul genetic al omului. Codul vorbirii fiecărui individ şi popor îşi are lungimea sa de undă - scurtă sau lungă, în dependenţă de structura şi particularităţile limbii. Chiar şi urechea omului este dezvoltată pentru un anumit mediu lingvistic. Învăţatul explică detaliat, în termeni ştiinţifici, complicatul sistem al vorbirii şi procesele indezirabile pentru întregul organism, atunci când omul se sfor­ţează să vorbească într-o altă limbă. Mai pe scurt şi pe înţelese spus, organismul uman, pur şi simplu, iese din starea sa funcţională obişnuită şi cade în stres din cauza eforturilor de a se acomoda unui ritm străin.

Luând în consideraţie faptul că sănătatea copilului începe încă în starea sa embrionară, adică din pântecele mamei, savanţii au ajuns la concluzia că în cazul când femeia de o anumită naţionalitate în perioada gravidităţii vorbeşte permanent în limba altei naţii, ea îi provoacă viitorului copil diferite boli ale sângelui, aparatului locomotor, precum şi de natură psihică. Îndeosebi, până la vârsta de 5 ani asemenea copii sunt supuşi riscului de a se îmbolnăvi de diabet, iar între 16-18 ani pot fi afectaţi de schizofrenie, boli de plămâni sau chiar cancer. Cu înaintarea în vârstă acestea se agravează, transformându-se în boli cronice şi slăbind imunitatea. Şi încă un moment interesant: la folosirea unei limbi străine în comu­nicarea zilnică în societate se înre­gistrează o cotă mai înaltă de oameni sterili. Statistica arată că în Ucraina fiecase al şaselea cuplu familial nu poate avea copii.

Fără doar şi poate, există situaţii când omul nu poate evita comunicarea într-o limbă străină lui - în colectiv la serviciu, cu prietenii din alte ţări, în timpul călătoriilor. Potrivit observaţii lor doctorului Grigorovski, oamenii care în permanenţă se aflu într-un mediu lingvistic străin încep să-şi piardă echilibrul sufletesc, suferind şi o vădită înrăutăţire a sănătăţii. Drept remediu de întremare şi refacere a potenţialului energetic, savantul le recomandă ca, revenind acasă, timp de cel puţin 10 minute să vorbească în limba lor maternă.

Departe de mine intenţia de a băga spaima în românii care renunţă la limba lor maternă. Am vrut doar să arăt că, pentru revigorarea trupului şi sufletului, nu strică să avem cu cine vorbi, măcar acasă, în limba noastră.

Maria Toacă

Zorile Bucovinei (№.63 – 4 septembrie 2009)