Fântânile

Fântânile

Acel om care n-a construit o casa, n-a crescut co­pii, n-a săpat o fântână, degea­ba şi-a trăit viaţa - aşa se spune la noi. Călătorind prin satele ra­ionulsui, de-a lungul autostrăzi­lor largi, sau a drumurilor, veţi observa, că la fiecare sută de me­tri se află o fântână, îmbrăcată în piatră, lemn sau tablă.

- Fântânile sunt una din vechile noastre tradiţii. A săpa o fântână în ograda proprie nu se consideră un lucru prea mare. De aceea, ţăranii din satele noastre şi pe vremuri, şi în pre­zent consideră  o  datorie  a lor  să dăruie
oamenilor fântâni.

În ograda vecină - consă­teanului, la marginea drumului - călătorului, în câmp - pluga­rului.

Fântânarii transmiteau tainele lor din generaţie în generaţie.

Săpatul fântânii începe cu un ritual deosebit (în fiecare localitate cu alte tradiţii). Îşi incepe lucrul un grup de oa­meni în frunte cu fântânarul. Iar atunci când fântâna e gata, când pereţii sunt îmbrăcaţi în burlane sau piatră şi acoperişul se înalţă mândru, ţăranii încep sărbătoarea.

Câte fântâni sunt la ora actuală în Bucovina, sau în raio­nul nostru? Greu de spus exact. Pentru că astăzi într-o anumiţă localitate numărul lor e unul, iar mâine poate creşte cu una sau mai multe fântâni.

Călătorind pe drumurile ra­ionului, nu o singură dată m-am oprit pentru a-mi potoli setea cu apă din fântâni, uimitor de cu­raţă şi gustoasă. Şi, potolindumi setea, îi mulţumeam în gând celui, care a săpat-o.

Apa din fântână atrage aten­ţia nu numai prin faptul că e cu­raţă şi întotdeauna rece. Ea mai are şi calităţi curative. Practic, aceasta nu-i altceva decât apa din atmosferă ce se filtrează în straturile pământului.

Fântânile erau vestite încă în sec. XVIII. Dimitrie Cântemir în „Descrierea Moldovei” amintea despre faptul că diferiţi oameni auziseră despre calită­ţile apei din „fântâna Zânelor”. Toţi bolnavii se străduiau să folosească această apă tămădu­itoare. Ei se tratau, şi, lecuindu-se, aruncau în fântână aur... Date despre „apa miraculoasă” întâlnim şi în unele documente vechi. De exemplu, în gramotele lui Ştefan cel Mare (sec. XV). De atunci şi porneşte faima apei subterane moldoveneşti. Deci, nu este întâmplătoare stima faţă de fântânari.

De obicei, pentru a feri apa de murdărie, fântânile au aco­perişuri rotunde sau în formă de floare. De fapt, ele depind mai mult de fantezia fântânarilor.

Deosebit de frumoase sunt fântânile în Ţinutul Herţa. În fi­ecare an în localităţile din raion se sapă zeci de fântâni, numărul lor crescând. Ele sunt înfrumu­seţate cu ornamente măiestrite, acoperişul fiind în două sau pa­tru trepte. Avem în localităţile raionului şi fântâni dăltuite în lemn. Iată de ce aici fântânile infrumuseţează străzile, dru­murile, câmpiile.

Deci, șă ocrotim şi si păstrăm ceea ce e mai frumos şi cu­rat - apa cristalină din fântâni.

Viorel Ghiba

Gazeta de Herța