Foametea din (1932-1933) și (1946-1947)

Foametea din (1932-1933) și (1946-1947)

Ucraina mult timp a păstrat în tăcere adevărul despre foamete. Decenii la rând noi am vorbit despre această tragedie numai în şoaptă. Ni se spunea la nivel oficial că în Ucraina n-a fost foamete, doar recolta a fost la cel mai scăzut nivel.

Foametea din Ucraina a fost una din cele mai tragice crime din istoria omenirii. Conform unor date statistice (şi ele nu-s precise), pe parcursul anilor 1932-1933 din lipsa totală de alimente au decedat 12 milioa­ne oameni, iar 3 milioane au fost duşi din Ucraina în Siberia, Ural, Kazahstan.

În fiecare minut decedau 17 oameni, în fiecare oră - 1.000. aproape 25 mii de per­soane zilnic, 11 mii de sate au rămas pustii...

Regiunea Cernăuți nu a avut de suferit în anii 1932-1933, deoarece nu eram sub ocupaţia sovietici, dar au căzut jertfă foametei din anii 1946-1947, când în toată Basarabia și nordul Bucovinei au decedat circa 1 milion de oameni. „Foametea-2”, cum i se mai zice astăzi, a fost bine or­ganizată de regimul totalitar în frunte cu Stalin.

Conform unor date statis­tice, în anul 1946 în sectorul agrar lucrau 80% femei, în col­hozuri lucrau 800 mii copii în vârstă de la 12 până la 16 ani.

Cel mai mult au avut de su­ferit oamenii de la sate, casele ţăranilor erau „măturate” de orice grăunte.

Dacă un preşedinte de gos­podărie nu dădea recolta la stat, era aspru pedepsit.

Pe parcursul anului 1946 şi în primul trimestru al anului 1947, au fost judecaţi 1.312 preşedinţi de colhozuri. Cekiştii ucraineni raportau la Moscova, că în anul 1947 în Ucraina au avut loc 130 cazuri de canibalism.

Iată, ce descria ziarul „Gla­sul Bucovinei” din anii 1932-1933, despre foametea din acei ani:

Din Kiev se anunţă, din ca­uză că locuitorii din Turbaciov au refuzat să predea statului re­colta, satul a fost înconjurat de trupele G.P.U.-lui, care au luat cu forţa toată recolta, incen­diind apoi întreaga localitate. Țăranii care voiau să se salveze din marea de flăcări, ce mistu­iau casele lor, au tost împuşcaţi de trupele roşii. Numărul celor împuşcaţi este foarte mare şi printre aceştia se aflau 53 femei şi copii.

Alt exemplu: „Foametea bântuie şi la Odesa, care a început să fie părăsită de locuitori.

La Kiev în fiecare zi mor de foame zeci de oameni. În Poltava s-a ivit epidemia de tifos. În această localitate au fost mari mişcări antibolşevice”.

Guvernul sovietic a trimis în Ucraina numeroase unităţi militare pentru menţinerea or­dinii. Asemenea cazuri sunt cu miile. Iată, ce a adus puterea so­vietică în Ucraina.

Astăzi e cazul să ne amin­tim de conducerce noastră de stat, care în 1917 a proclamat independenţa ţării. Ei au fost primele jertfe ale regimului to­talitar. Din cei 800 de membri ai Radei Centrale au fost lichidaţi aproape toţi.

Un popor blând, harnic şi cu credinţă în Dumnezeu a fost silit să treacă prin cele mai cumplite chinuri ale iadului comunist.

Veşnică pomenire celor decedaţi în urma foametei şi re­presiunilor politice!

Viorel Ghiba

Gazeta de Herța

№.49 – 21 noiembrie 2014