Călugării și peștele

Călugării și peștele

Trei călugări au plecat de la mănă­stirea de unde erau, prin ţară, după milă, pentru mănăstire. Umblând ei aşa din sat, în sat şi ajungând într-un târguleț, au cumpărat un crap şi l-a dat hangiului, unde trăsese, ca după ce i-o curăţa bine, să-l fiarbă întreg, iar ei au plecat prin acel târguleţ, umblând după treburile lor.

Când s-au înapoiat, cioba era gata. S-au aşezat şi ei la masă ca să mănânce. Au scos crapul aşa întreg pe o farfurie iar ciorba a pus-o într-un castron. Acum, ca să înceapă să mănânce, trebuia ca fiecare dintre ei, să zică câte un precept din evanghelie şi apoi să-şi taie
o bucată din peşte.

Începu întâi cel mai mare în gradul monahicesc, zicând: „Cap, la cap trage” – şi îşi taie capul crapului şi îl pune în farfuria lui.

Cel de al doilea, zice: - „La mijlocul pământului va judeca Dumnezeu omenirea de păcatele ce au făcut”, şi taie şi el mijlocul peştelui până mai aproape de coadă şi-l puse în farfuria lui. Pâ­nă să zică şi cel de al treilea, care avea gradul cel mai mic monahicesc, preceptul, cel dintâi luă şi coada peştelui şi punându-o pe farfuria lui zice: „Eu sunt alfa şi omega, eu sunt dar începutul şi sfârşitul”.

Cel din urmă care a rămas fără peşte, ci numai cu apa în care a fost fiert, văzând lăcomia celor doi tova­răşi ai săi, luând castronul cu zeama cea fierbinte, şi ridicându-se în sus, zise: „Dumnezeu, când va veni la sfârşitul veacului de apoi, ca să judece oamenii după faptele lor, văzând lăcomia şi nedreptatea lor, cu foc şi cu apă fiartă îi va pierde”. Şi zicând acestea, a aruncat apa fiartă din castron peste cei doi tovarăşi ai săi şi apoi i-a părăsit, întorcându-se la mănăstire.

Auzită în anul 1899. de la Alexandru Z. Vasilescu, din oraşul Urziceni, județul Ialomiţa.

Dobre Ştefănescu

Revista Izvorașul - №.5 (mai-1939)