Peripeţia unui ţap

Peripeţia unui ţap

În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau viscol, tinerii din Vijniţa se adunau în casa mare, unde, pe masă, se afla lădiţa fermecată. Vasile, un băiat de 16 ani, a venit chiar din vârful muntelui ca să aducă în lădiţă peripeţiile unui ţap, începând astfel:

-Bunica mea avea trei capre şi a vrut să cumpere şi un ţap. L-a cumpărat dintr-un sat de lângă Vijniţa, l-a legat cu un lanţ şi l-a adus acasă. În luna mai, bunica a fost angajată pe 2 luni la lucru la o femeie ce trăia mai sus de ea, în munţi. O dată pe săptămână femeia trecea pe la poarta bunicii când mergea la piaţa din centrul raional, unde vindea produse lactate şi pomuşoare uscate. Deci, avea bani pentru a-i plăti bunicii pentru lucrul făcut. Dar, când bunica a terminat munca şi a cerut plata, femeia, şireată, a spus că-i va plăti peste o săptămână. Plata tot se amâna, ca bunica să uite şi să nu-i ceară banii.

Într-o dimineaţă de duminică a lunii august, cu un soare strălucitor şi blând, cu cântece de păsărele, bunica admira natura din   jur,  iar   privirile   ei   s-au  oprit   la  drumul  dinspre  vârful
muntelui, pe care venea femeia şireată, îmbrăcată într-o cămaşă naţională albă, cusută cu mărgele şi fluturaşi, cu busuioc în mână şi cui zâmbetul mulţumit pe faţă. Bunica s-a gândit: „De ce n-ai fi fericită, dacă m-ai înşelat, ţi-am lucrat degeaba două luni? Trebuie pedepsită”. Atunci bunica s-a uitat la ţapul obraznic, l-a dezlegat, şi împreună s-au ascuns după poarta de scânduri. Când femeia şireată a trecut pe la poartă, bunica încet a deschis portiţa, a împinş ţapul în drum. Animalul doar atât aştepta - a ajuns-o repede pe femeie şi a început s-o scuipe pe hainele de sărbătoare, tot zbierând.

După poartă, bunica râdea şi se bucura că femeia bătea ţapul cu busuiocul din mână şi ţipa supărată, pe când bunica se gândea: „După cum e mincinoasă, dar merge la biserică să demonstreze la toţi că e credin­cioasă şi cu dreptate, lasă ca ţapul meu s-o scuipe şi s-o murdărească, căci hainele ei în biserică vor mirosi urât a ţap...”.

Seara, bunica a povestit la toţi întâmplarea, adăugând: „De acum femeia poate să nu-mi mai plătească, fiindcă am râs din toată inima de ea. Astfel am pedepsit-o”.

Maria Sucevan-Șotropa

Costiceni, raionul Noua Suliţă
Zorile Bucovinei