Confecționarea opincilor tradiționale,
un meșteșug străvechi
Pe vremuri în special la sate, oamenii
purtau costume populare specifice zonei geografice în care trăiau,
iar încălțămintea de zi cu zi, dar și de sărbătoare a țăranului român era
opinca. Realizată din diverse materiale pe care străbunii noștri le aveau la îndemână,
ea împodobea atât talpa femeii, cât și pe cea a bărbatului.
Confecționarea opincilor este
un meșteșug străvechi,
care odată cu trecerea timpului a fost lăsată-n urmă. Însă
în Râmnicu Vâlcea locuiește meșterul popular Alexandru
Ilinca care vrea să ducă
tradiția mai departe.
„La mine în familie a lucrat taică
meu și mai înainte de a fi considerat meșter opincar, lucrau toți în
comună. Tata se scula dis-de-dimineața, cam pe la patru ca să nu strice ziua de
muncă, și până se lumina făcea o pereche de opinci. Cu timpul am zis și eu să
lucrez ca meseriaș cu autorizație, adică să confecționez anumite produse pe
care să le vând în piețe și
târguri ”.
târguri ”.
Realizată mai întâi din piele de porc și
mai târziu din cauciuc, opinca i-a însoțit multă vreme pe români în existența
lor.
„La noi în Orlești după cercetările mele s-a
menținut tradiția opincii dacice. Opincile se făceau după
posibilități, care avea animale făcea din pielea lor. Cel mai des se
confecționa din piele de porc. Ca să faci opinca din piele de porc, animalul
trebuia să aibă o vârstă de 2 ani. Se folosea pielea de pe spatele porcului
că-i mai rezistentă. Ceea de pe burtă e mai ușoară la purtat, dar se rupe mai
repede”.
Și în zilele noastre opincile sunt
confecționate tot din piele naturală, însă sunt purtate mai mult de membrii
ansamblurilor de dansuri populare, de iubitorii tradiției sau de colecționari.
„Pentru tineri care participă la anumite
concursuri sau la anumite festivaluri, confecționez opinci din piele
de vită, care e argăsit cu diverse substanțe chimice. Croim materialul, îi
dăm o formă dreptunghiulară și însemnăm niște găuri care trebuie perforate, și
în final iese opinca”.
Opincile tradiționale românești, sunt
cele ce poartă amprenta strămoșilor noștri. Vechimea lor
fiind indicată și de numărul mare de expresii care au intrat în
vorbirea autohtonă.
„Am și eu o colecție cam de o sută de
opinci. Am în gând ca să le expun prin țară pe unde merg ca să le vadă oamenii.
Cei mai învârstă să-și amintească ce purtau când erau mai tineri și cei tineri
să vadă ce purtau strămoșii lor”.
Alexandra
Sârbu
1 Comentarii
Constantin Chirila
RăspundețiȘtergereIn toata copilaria mea am purtat opinci facute de tata.
Erau facute din pielea de porc