Gravorul fără şcoală, dar cu mâini de aur

Gravorul fără şcoală, dar cu mâini de aur

Sergiu Capiţa, de 29 de ani, din Căuşeni, a încrustat sute de imagini în lemn, dintre care câteva icoane înfrumuseţează o biserică. Chiar dacă nu a făcut o şcoală de artă, tânărul impresionează prin măiestrie.

Pasiunea pentru pictură a deprins-o încă din copilărie. Îi plăcea să deseneze orice, iar prima icoană a făcut-o în clasa a şasea.

-„Am primit nota 10 şi, pentru că am fost apreciat, am hotărât să continui să desenez”, mărturiseşte Sergiu.

După sute de schiţe şi picturi în ulei, a descoperit şi arta pirogravurii.

-„Acum şase ani, un coleg mi-a adus un aparat electric de pirogravură ca să inscripţionez tocătoarele din bucătăria restaurantului în care lucram împreună. Trebuia să ştim care e pentru legume, care pentru carne. Am făcut-o, dar l-am rugat să mi-l mai lase puţin ca să învăţ să-l folosesc”, povesteşte tânărul.

Cu timpul, a învăţat să-l mânuiască, iar astăzi îşi împarte pasiunea cu meseria de bucătar. Ziua, pregăteşte bucate pentru turiştii care vin să se odihnească la Vadul lui Vodă, iar seara încrustează în lemn.

-„Sunt două ocupaţii diferite, dar nu mă pot lăsa de gravură pentru că îmi place ceea ce fac. Reuşesc să le îmbin. Vara sunt mai mult prin bucătărie, iar iarna gravez”, spune artistul.

Creează icoane şi portrete

Dacă bucatele le găteşte cu uşurinţă, deasupra plăcilor de lemn stă zile în şir. Este o treabă migăloasă.

-„Practic, cu ajutorul unui vârf de metal, fac desene pe lemn, iar mai apoi le prelucrez cu lac. De obicei, folosesc lemn de tei, pentru că are fibra mai deasă, iar contururile sunt mai clare. Nu este greu, dar necesită multă atenţie, concentrare şi imaginaţie”, explică tânărul.

Deşi spune că poate grava orice imagine, de cele mai multe ori alege să facă icoane.

-„Cred că este un dar de la Dumnezeu şi încerc să-I mulţumesc prin ceea ce fac”, adaugă Sergiu.

Lucrările lui pot fi găsite la piaţa de artizanat din scuarul dintre Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ şi Sala cu Orgă. Câteva pot fi admirate într-un locaş sfânt sau la o staţiune de agrement.

-„Nouă icoane sunt la Biserica «Sfânta Parascheva» din satul Târnauca, raionul Slobozia, încă una a fost cumpărată de directorul bazei de odihnă la care lucrez. Celelalte le-am vândut oamenilor impresionaţi de ceea ce fac. Unii mă roagă să le fac ceva deosebit pentru un cadou, alţii vor portrete“, precizează bărbatul.

Visează la un atelier

Cea mai ieftină lucrare semnată de Sergiu Capiţa costă 200 de lei, iar cel mai mult a luat pentru un tablou 6.000 de lei. De regulă, portretele sunt cele mai scumpe, dar şi cel mai greu de gravat.

-„Muncesc până sunt sigur că iese aproape perfect. Fiecare lucrare mă reprezintă, le fac ca şi cum le-aş crea pentru mine. În afară de timp, investesc pasiune şi răbdare”, se destăinuie meşterul. Visează la un atelier sau la un magazin, dar şi la mai mult timp pentru creaţie.

-„Aş vrea să am clienţi permanenţi şi să-mi deschid un magazin unde să-mi vând creaţiile, dar nu-mi permit, deocamdată. Trebuie să lucrez pentru că altfel nu mă pot întreţine“, mărturiseşte tânărul.

Virginia Dumitraș

Adevărul Moldova