Emoții de florar, cu gânduri înlăcrimate de Porfir Sanduleac

Emoții de florar, cu gânduri înlăcrimate de Porfir Sanduleac

În rugăciunile mele de seară şi dimineaţă, întot­deauna şoptesc: „Dă-ne, Doamne pace în ţară şi voie buni între popoare”. Căci, noi, oamenii în vârstă, care am suferit în cel de-al doilea măcel mondial, înțelegem că e bine de trăit când e pace pe pământ şi nimic nu e mai îngrozitor decât războiul.

Am fost şi eu în Armata română şi, la 23 august 1944, când românii s-au ataşat cu aliaţii antifascişti, am luat parte la dezarmarea  nemţilor.  Am  fost  pornit  cu
ruşii pe front, dar n-am ajuns pe linia întâia de la Budapesta, pentru că pe basarabeni şi bucovineni i-au trimis acasă. Până a ajunge la vatră, m-au ţinut în lagărul de la Bolgrad, de unde am venit pe jos până la Marşinţi. În acest drum lung am văzut multă şi mare jale. Câmpiile erau minate, casele distruse, pretutindeni - cadavre din care mâncau corbii. Pe unde rămăsese! câte o casă se auzeau bocete.

În primăvara ceea, când s-a terminat războiul, lumea ieşită la muncile câmpului cânta:

„Vară, vară, primăvară, toate plugurile ară,

Nu mai vezi feciori la plug

Şi nici boii pe la jug.

Plugul doi bătrâni îl trag,

De coarne-l ţine-un moşneag

Şi-o nevastă supărată

Îndeamnă vacile câteodată.

Lacrimile-n gene-i vin

pentru Lisandru, pentru Călin.

Doi flăcăi avea moşneagul

Şi-au căzut ei amândoi

În luptele marelui război

Şi amar plânge moşneagul

Că nu-i vor călca ei pragul!”.

Din satul nostru 73 de bărbaţi au căzut pe front, 80 s-au întors acasă răniţi, contuzionaţi. Mai sunt în viaţă doi veterani ai marelui război. Iată ce ne aduce războiul. N-ar mai avea parte de viaţă cei care îl instigă. Nu vrem să vedem arzând flacără războiului. Fie pace în casele noastre, căci pacea e ca o floare şi trebuie păstrată în lumea asta mare.

Porfir Sanduleac

Mălineşti, raionul Noua Suliţă

Zorile Bucovinei