Ah,
femeile astea! De Porfir Sanduleac
Olga şi cu Valentin s-au căsătorit
dintr-o mare dragoste undeva, prin anul 1987, când era încă uniunea sovietică.
Erau ambii tineri, frumoşi şi harnici, de invidiat pentru alţii, căci o pereche
mai frumoasă mai că nu se găsea. Olga prefera să se îmbrace la modă, ceea ce o
făcea şi mai atrăgătoare. Dacă cineva din bărbaţi se apropia cumva de dânsa,
îi prindeau fiorii de nu mai puteau dormi mai multe nopţi la rând, deoarece cum
închideau ochii se şi pomeneau în braţele acelei zâne frumoase.
Dacă se
întâmpla ca cei doi să meargă la o nuntă, dar se întâmpla aceasta pe atunci cam
des, Olga era nevoită să danseze mai cu toţi bărbaţii, joc după joc.
Părinţii au pus la cec peste 20 de mii
de ruble (cum era pe atunci) şi ne sfătuiau şi pe noi, pe mine şi pe Valentin:
-Măi copii, vedeţi câţi tineri pleacă
prin ţară la câştig, la rărit sfeclă şi aduc de acolo vreo cinci-şase sute kilograme
de zahăr şi câte o mie-două de ruble. Hai de plecaţi şi voi să câştigaţi ceva
bani. Îi veţi pune la cec şi să vedeţi cât de bine vă vor prinde la bătrâneţe.
Am ascultat de sfatul tatei, căci aşa se
cuvine, ca odraslele să asculte de cei care le-au dat viaţă. Am pornit şi noi
la câştig: primăvara - la rărit sfeclă prin Ucraina, iar toamna - la strâns
mere prin Moldova. Am agonisit noi frumuşică sumă atunci. Între timp, Ucraina a
devenit independentă. S-au schimbat şi rublele în grivne. N-am mai pus banii la
cec. Destul că tata i-a pus şi s-au dus pe apa sâmbetei ori i-a păpat lupul, de
se scărpina bietul părinte în cap de ciudă. Dar, ce era să facă? Vă spuneam de
Olga că era atrăgătoare. Pe lângă dânsa eram şi eu băgat în seamă, căci oriunde
n-am fi plecat la câştig, ea se tocmea foarte iscusit cu preşedinţii de colhoz
şi cu agronomii.
Întorşi acasă, am schimbat noi rublele
pe cupoane şi nu i-am mai pus la Banca de economii. Olga, descurcăreaţă cum
era, ne dă un sfat cum am putea economisi banii. Într-o bună zi îi spune lui
Valentin:
-Ştii, măi Valentine, ce m-am gândit eu?
-Nu ştiu, Olguţă. Dar dacă-mi vei spune, voi şti, îi răspunde acela.
-M-am gândit că ar fi bine să meştereşti o lădiţă, să-i laşi o crăpătură
deasupra şi să punem în ea banii. Acolo se vor păstra bine pentru zile negre
sau pentru bătrâneţile noastre. Ei, dar noi încă suntem tineri, vom mai câştiga
până când vom umplea lădiţa cu bancnote. Câte puţin, câte puţin... se vor
adăuga.
-Dar cum se vor adăuga, Olguţă? - întreabă
curios Valentin.
-Ei, cum? Tu te pricepi la zidit. Ceea ce câştigi tu, nouă ne e
suficient pentru a ne duce traiul, ba încă ne rămâne. Mai propun ca după fiecare
sărut să aruncăm în ladă prin crăpătură câte o bancnotă de cinci grivne. Cum
se umple lădiţa, o şi deschidem şi numărăm ce-am agonisit.
-Că bine mai pui tu la cale treburile, Olguţă,
spuse Valentin într-un sfârşit, sărutându-şi soţia.
Zis şi făcut. După fiecare sărut, prin
crăpătură trecea câte o bancnotă, când de cinci, când de zece grivne. Se mai
punea ceva şi din cele agonisite de Valentin, căci, vă spuneam, avea mâini de
aur şi se pricepea în construcţii. În ajunul alegerilor prezidenţiale, care
au trecut, lada s-a umplut cu bancnote şi cei doi soţi au decis bucuroşi s-o
deschidă şi să numere ce-au agonisit atâta amar de vreme. Se pun ei pe numărat
şi, de la o vreme, le trece bucuria în necaz. În ladă s-au găsit bancnote de tot felul, chiar şi dolari. Valentin,
supărat foc, se răsteşte la Olga:
-Dar cum ne-am înţeles, fire-ai naibii de muiere - să punem
numai bancnote de cinci grivne. De unde s-au luat acolo bancnote de 10, 50,
100, ba chiar şi dolari.
La care soţia îi răspunde cu un uşurel
dispreţ:
-De ce crezi tu, Valentine, că toţi bărbaţii sunt zgârie-brânză ca
şi tine. Sunt pe lumea asta şi mai milostivi, care, după fiecare sărut, aruncau
ceva mai mult.
Acestuia i se întunecă lumea înaintea
ochilor şi o luă direct spre oficiul de înregistrare a actelor stării civile
pentru a întocmi divorţul cu cea pe care a iubito o viaţă întreagă şi pe care a
păzit-o la fiecare pas ca pe un lucru de preţ.
Porfir
Sanduleac
Mălineşti, Noua Suliţă
Liberatatea Cuvântului
№.24 – 2 iulie 2010
0 Comentarii