Haiduc de viţă nobilă din Oltenia - Iancu Jianu

Haiduc de viţă nobilă din Oltenia - Iancu Jianu

Născut în anul 1787 în familia lui Costache şi a Ilincăi Jianu, un vechi şi mare neam boieresc, cu ramificaţii în mai multe judeţe ale ţării, în special în cele din dreapta Oltului – Dolj, Gorj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vâlcea, Iancu Jianu a fost unul dintre cei patru băieţi născuţi în această familie. A învăţat carte la şcoala de pe lângă Biserica Domnească, înfiinţată de călugări în chiliile acesteia în jurul anului 1790 şi şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la moşia de la Caracal.

„Asemenea altor fii de boieri de rangul al treilea, Iancu Jianu nu ducea lipsă de cele necesare unui trai îndestulător. El şi-a petrecut anii copilăriei şi ai adolescenţei printre ţărani şi fii de ţărani care lucrau proprietăţile Jienilor sau ale altor boieri. Astfel a avut posibilitatea de a cunoaşte modul de viaţă şi de muncă, bucuriile şi mai ales necazurile ţărănimii, apăsată de tot felul de obligaţii, în special biruri şi munci de clacă, situaţia locuitorilor de la sate şi nu numai a lor fiind agravată de domniile fanariote”, explică profesorul Paul Emanoil Barbu, cercetător al vieţii şi activităţii lui Iancu Jianu.

Anii de haiducie

Iancu Jianu avea calităţi de bun călăreţ şi ţintaş, iar ca înfăţişare Ion Ghica îl descria ca fiind „un om scurt, îndesat, rumen la faţă, roş şi cu mustaţă deasă şi scurtă, îmbrăcat cu dulamă, pantaloni şi scurteică, pe cap şapcă, la brâu pistoale şi un cuţit cu prăsele de os şi puşcă în cumpănă în mâna dreaptă”. La vârsta de 23 de ani ia calea haiduciei, fiind convins că aceasta este singura soluţie pentru rezolvarea problemelor prin care trecea poporul aflat sub dominaţia regimului fanariot.

„Tânăr curajos, Iancu Jianu a părăsit societatea şi s-a înfrăţit cu codrul, pentru că, în concepţia sa, ca şi a altor haiduci, numai astfel putea să se facă dreptate, în acel moment, ţărănimii române. A pornit haiducia în jurul anilor 1809-1810, alcătuindu-şi o ceată de luptători, din tineri curajoşi. Ceata lui Iancu Jianu a trecut imediat la acţiuni curajoase şi îndrăzneţe, mai întâi în judeţul Romanaţi, unde el cunoştea mai bine oamenii şi locurile, ca unul ce trăia şi avea mici proprietăţi în această parte a ţării. Şi-a mărit apoi spaţiul de manevră, după ce şi-a format «gazde» în toată Oltenia, ca şi în judeţele limitrofe, Olt şi Argeş. Ceata lui Jianu a atacat şi a jefuit atâţia boieri, arendaşi şi neguţători încât nimeni nu mai îndrăznea să iasă afară din casă”, povesteşte Paul Emanoil Barbu.

Cu toate că acţiunile haiducilor au afectat numeroşi boieri, Iancu Jianu a reuşit să scape de fiecare dată nepedepsit, deoarece fraţii săi reuşeau să-i obţină iertarea. În anul 1817, domnitorul Caragea i-a transmis că este iertat de toate greşelile însă dacă va continua să-i jefuiască pe boieri va fi spânzurat. Ameninţarea nu l-a determinat să se oprească, iar în scurt timp a fost prins şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. A fost salvat însă şi de această dată, de un obicei al pământului, fiind cerut în căsătorie de Sultana Gălăşescu, o tânără din suita domniţei Ralu Caragea, fiica domnitorului.

Revoluţionar, alături de Tudor Vladimirescu

Numit judecător la Romanaţi, Iancu Jianu a continuat să lupte pentru emanciparea socială şi naţională.

„Bucurându-se de renumele unui adevărat patriot, boierul din Caracal stabilise relaţii apropiate cu Tudor Vladimirescu chiar înainte de 1821, de vreme ce a fost pus la curent cu planul de pregătire şi organizare a revoluţiei. Iancu Jianu s-a întâlnit cu Tudor Vladimirescu la Oteteliş în judeţul Vâlcea, în ziua de 3 martie 1821, intrând în focul revoluţiei cu 21 dintre foştii săi tovarăşi de haiducie”, mai spune profesorul Paul Emanoil Barbu.

Trimis de Tudor Vladimirescu într-o misiune la paşa de la Silistra, a fost arestat şi reţinut câteva luni, apoi eliberat când revoluţia luase sfârşit. Doi ani mai târziu încerca să reediteze revoluţia lui Tudor, dar planul său a eşuat. După evenimentele din 1823 s-a dedicat familiei şi administrării moşiilor. Iancu Jianu s-a stins din viaţă la 14 decembrie 1842, dată consemnată în actul de deces păstrat în documentele de stare civilă ale oraşului Caracal, ca şi pe piatra funerară. El a fost înmormântat în tinda bisericii Adormirea Maicii Domnului din Caracal, ctitorie a Jienilor, iar în 1910 osemintele sale au fost duse la cimitirul nr. 1 din Caracal şi reînhumate într-o criptă făcută în partea de vest a monumentului Sultanei Jianu.

Iancu Jianu astăzi

Viaţa plină de peripeţii a lui Iancu Jianu a captivat generaţiile care i-au urmat, figura haiducului fiind imortalizată în numeroase creaţii ale literaturii populare şi culte cât şi a artelor vizuale : film, pictură, sculptură. Numele său a fost atribuit mai multor străzi, instituţii culturale sau de învăţământ din întreaga ţară, precum şi unei localităţi din judeţul Olt. De asemenea, viaţa şi activitatea sa sunt promovate de Asociaţia „Iancu Jianu” din Caracal, condusă de Giani Florescu. Casa în care a locuit acesta se păstrează şi astăzi în fosta capitală a judeţului Romanaţi.
Ani întregi, casa memorială a putut fi vizitată de admiratorii vestitului haiduc, dar în prezent este închisă. Ansamblul a fost închis pentru consolidare şi renovare în urmă cu trei ani, dar lucrările s-au împotmolit.

Simona Chirici

gazetanouă.ro