Studenții de la Universitatea din Cernăuți (1875-1919)

Studenții de la Universitatea din Cernăuți (1875-1919)

Constantin UNGUREANU

Contingentul de studenți 

La 4 octombrie 1875 a avut loc inaugurarea oficială a Universității din Cernăuți. Primul ei rector a fost numit profesorul de drept Constantin Tomașciuc. În perioada 1875-1919, Universitatea din Cernăuți, cu limba germană de predare, a funcționat cu trei facultăți: teologie ortodoxă, drept și filosofie. Față de alte universități austriece, la Cernăuți nu a fost deschisă o facultate de medicină.

Autoritățile austriece au sperat și au mizat, că la Universitatea din Cernăuți vor veni la studii nu numai tineri bucovineni, dar și absolvenți ai școlilor secundare din teritoriile învecinate, în special germani din Galiția, estul Transilvaniei și chiar din Imperiul Rus, ucraineni din Galiția sau evrei, care vorbeau limba germană. Acest deziderat s-a realizat doar parțial, iar din cauza sistemului de învățământ încă slab dezvoltat din Bucovina, numărul studenților a crescut foarte lent. 

La începutul anului de studii 1875/76, la Universitatea din Cernăuți s-au înscris 158 de studenți, dintre care 82 la drept, 41 la teologie și 35 la filosofie. Din Bucovina erau 99 (63 %) de studenți, iar 49 (31 %) erau originari din Galiția. După confesiuni, 64 (40 %) erau ortodocși, 36 (23 %) mozaici, 34 (22 %) romano-catolici, Învățământ 53 14 (8 %) greco-catolici1 . Pe parcursul anului de studii, numărul studenților a crescut până la 209 (120 la drept, 50 la filosofie și 39 la teologie). După limba maternă, 88 de studenți erau germani, 53 români, 38 ucraineni, 27 polonezi, iar după confesiuni – 85 catolici, 70 ortodocși, 50 mozaici, 4 protestanți (vezi tabelul nr. 1). Din cei 88 de studenți, care considerau germana drept limbă maternă, doar 38 (18 % din totalul studenților) erau etnici germani, iar 50 erau evrei. 

În primele decenii de funcționare a Universității, numărul studenților a crescut foarte lent. În perioada 1876-1890, la Universitatea din Cernăuți au studiat anual cca 220-280 de studenți, marea majoritate fiind înscriși la Facultatea de Drept. În semestrul de iarnă 1889/90, de exemplu, din totalul de 285 de studenți, 178 (62 %) studiau dreptul, 62 teologie și numai 45 la Facultatea de Filosofie2 . 

Din toate universitățile austriece, la cea din Cernăuți se consemna frecvența cea mai slabă. În anul de studii 1884/85, de exemplu, la Universitatea din Viena studiau 5.157 de studenți, la Praga (în limba cehă) – 1.952, Praga (în germană) – 1.517, Graz – 1.175, Krakovia – 1.025, Lemberg – 1.005, Innsbruck – 797 și la Universitatea din Cernăuți – doar 263 de studenți3 . 

Din cauza frecvenței slabe a universității, au existat mai multe discuții și chiar propuneri de transferare a acestei instituții superioare de învățământ în alt oraș. Astfel, în 1884, mai mulți profesori austrieci, printre care Budinsky, Loserth, Suppan, Strobl, Tangl (toți profesori titulari la Facultatea de Filosofie), au semnat o petiție, prin care solicitau strămutarea acestei universități în alt oraș din vestul monarhiei. Din fericire, această solicitare nu a fost aprobată, iar universitatea a continuat să funcționeze la Cernăuți4 .

În ultimul deceniu al sec. al XIX-lea, la Universitatea din Cernăuți au studiat anual cca 310–380 de studenți, adică cu cca 100 de studenți mai mulți decât în deceniul anterior. Această creștere, însă, s-a datorat mai ales studenților de la Facultatea de Drept, pe când la celelalte două facultăți s-a consemnat o stagnare și chiar o diminuare a numărului de studenți (vezi tabelele din anexă). Până la sfârșitul sec. al XIX-lea, la Universitatea din Cernăuți au studiat doar băieți. Abia după anul 1900, la universitate s-au înscris și studente, mai ales la Facultatea de Filosofie.

Frecvența slabă a Universității din Cernăuți se explică prin existența în Bucovina doar a trei gimnazii superioare (la Cernăuți, Suceava și Rădăuți), în situația când 75-80 % dintre studenți erau bucovineni, iar 15-20 % erau originari din Galiția. Până către anul 1900, în medie cca 61 % din totalul studenților au studiat juridica, la celelalte două facultăți revenind câte 20 %. Abia la începutul sec. XX a crescut semnificativ ponderea studenților de la filosofie5 .

După 1900, în Bucovina s-au deschis mai multe gimnazii pentru băieți (la Cernăuți, Siret, Coțmani, Câmpulung, Gura Humorului, Storojineț, Vijnița). Creșterea numărului de absolvenți de la școlile secundare a fost cauza principală a măririi rapide a numărului de studenți și la Universitatea din Cernăuți (de la cca 400, în 1900, la peste 1.000, după anul 1910). Chiar dacă în această perioadă a crescut și numărul studenților originari din Galiția, România sau Transilvania, studenții bucovineni au reprezentat constant în jur de 75 % din total.

Contingentul de studenți a fost divers după limba maternă și confesiuni. Deoarece marea majoritate a evreilor din Bucovina erau vorbitori de limbă germană, iar autoritățile austriece nu i-au recunoscut ca națiune aparte, până către anul 1910 aproape toți studenții evrei erau înregistrați germani după limba maternă. Prin  aceasta se explică procentul mare al studenților de la Cernăuți, care indicau germana drept limbă maternă. Ponderea acestora a crescut de la 36 %, în anul de studii 1881/82, la 48 % - în 1895/96, ajungând la 55 % - în 1907/08. Creșterea s-a datorat nu studenților germani, de confesiune catolică sau protestantă, ci studenților de confesiune mozaică, care au ajuns să constituie 39 %, în anul de studii 1907/08. Studenții evrei erau atunci chiar mai numeroși decât românii și ucrainenii ortodocși, care constituiau împreună numai 32 % 6 .

Numărul studenților de naționalitate română a fost pe parcursul întregii perioade mai mare decât al celor ruteni, în intervalul 1884–1900 diferența fiind semnificativă. Abia la începutul sec. XX s-a înregistrat o creștere mai accentuată a numărului studenților, care au indicat ucraineana drept limbă maternă. Până la sfârșitul sec. al XIX-lea, la Universitatea din Cernăuți au studiat anual și cca 20-40 studenți de naționalitate poloneză, ei constituind peste 10 % din total. După 1900, creșterea numerică a studenților polonezi a fost mai lentă, proporția acestora reducându-se până la 5-6 % (vezi tabelul nr. 1).

 În anul de studii 1899/1900, când se împlineau 25 de ani de la înființare, Universitatea din Cernăuți era frecventată de 381 de studenți, inclusiv 292 (76 %) la drept, 53 la filosofie și numai 36 – la Facultatea de Teologie. După locul de origine, 287 (75 %) erau din Bucovina, 65 (17 %) – din Galiția, 14 – din alte provincii austriece, 7 – din Ungaria și Transilvania, 5 – din România. Majoritatea studenților erau germani după limba maternă (208 – 54,6 %), urmați de români (91 – 23,9 %), polonezi (38 – 10 %), ucraineni (35 – 9,2 %), 6 sârbi și 3 de alte etnii7 .

Peste mai bine de un deceniu, în anul universitar 1911/12, la Universitatea din Cernăuți au studiat 1.232 studenți (inclusiv 139 studente), dintre care 642 (52,1 %) la drept, 386 (31,3 %) la filosofie și 204 (16,6 %) la teologie. După locul de origine, 907 (73,6 %) erau din Bucovina, 195 (15,8 %) – din Galiția, 75 – din România, 11 – din Ungaria. Jumătate din studenți (614 sau 49,8 %) au recunoscut germana drept limbă maternă, urmați de români (312 – 25,3 %), ucraineni (187 – 15,2 %), polonezi (80 – 6,5 %), 14 sârbi, 11 ruși, 10 bulgari. După confesiuni, 455 (36,9 %) erau mozaici, 450 (36,5 %) ortodocși, 190 (15,4 %) romano-catolici, 88 (7 %) greco-catolici, 37 (3 %) protestanți, 8 armeni catolici, 3 armeni gregorieni8.

Proporția mare a studenților de la drept era specifică și pentru alte universități austriece, dar și din România. În 1898/99, de exemplu, Universitățile din Iași și București au fost frecventate de 3.659 studenți, dintre care 1.798 (49,1 %) au studiat dreptul, 663 (18,1 %) – științele, 551 (15,1 %) – medicina, 516 (14,1 %) – la litere și 131 (3,6 %) – teologia. Peste 15 ani, în anul universitar 1913/14, la cele două universități românești au studiat 5.452 studenți, cei mai mulți fiind la drept (3.111 - 57,1 %), urmați de medicină (1.244 - 22,8 %), litere (635 -11,6 %), teologie (235 – 4,3 %) și științe (227 - 4,2 %)9 .

La începutul sec. XX, studenții evrei de la Universitate au revendicat să le fie recunoscută naționalitatea și limba idiș, pentru a fi înregistrați ca națiune distinctă de cea germană. Pentru aceasta au pledat în special societățile studențești evreiești Emunah, Hebronia și Zephira. În rezultatul acestor revendicări, Senatul Universității a adoptat la 29 octombrie 1906 o decizie de compromis, prin care se permitea studenților să indice la rubrica „limba maternă” și naționalitatea. Decizia respectivă a intrat în vigoare din semestrul de vară 1907, iar această precizare trebuia să fie luată în considerare în rapoartele și statisticile oficiale ale Universității. Totuși, studenții evrei nu aveau posibilitatea să indice limba maternă idiș, ci trebuiau să opteze în continuare pentru o altă limbă maternă10 .

La 9 decembrie 1907, rectorul în retragere Eugen Ehrlich a prezentat raportul de activitate pentru anul de studii 1906/07, în care, pentru prima dată s-a menționat și numărul de studenți  mozaici de naționalitate evrei. În semestrul de vară 1907, la Universitatea din Cernăuți au studiat 766 studenți, inclusiv 308 mozaici, dintre care 184 (60 %) au indicat și naționalitatea de evreu. În anul următor, din 320 studenți de confesiune mozaică, deja 241 (75 %) au precizat că sunt de naționalitate evrei. În semestrul de vară 1909, din totalul de 1.003 studenți, cei mai mulți au fost de confesiune mozaici (418) și ortodocși (311), urmați de romano-catolici (167), greco-catolici (65), protestanți (36), precum și 5 armeni catolici și un armean gregorian. După limba maternă, 574 studenți au fost germani, 204 români, 135 ucraineni, 62 polonezi, 8 bulgari, 7 ruși, câte 6 cehi și sârbi, un francez. Din 418 studenți mozaici, 302 (72 %) au indicat că sunt de naționalitate evrei11 .

Totuși, o parte din studenții evrei nu erau mulțumiți cu această decizie de compromis, fiindcă nu aveau posibilitatea să indice idiș ca limbă maternă. Societatea studențească Zephira a optat pentru recunoașterea deplină a naționalității evreiești, așa cum s-a hotărât anterior la Universitățile din Viena și Lemberg12. Însă, până la izbucnirea războiului nu s-a mai adoptat o altă hotărâre în cazul studenților evrei. Din această cauză, după anul 1912, în semn de protest, o bună parte din studenții evrei nu au mai indicat germana ca limbă maternă. În semestrul de vară 1912, din 443 studenți mozaici, numai 159 au precizat și naționalitatea de evreu, în schimb la rubrica limba maternă, 267 au indicat germana, 105 – ruteana, 47 – româna, 22 – polona, câte unul – limba maghiară și engleză13. În semestrul de vară 1913, din 1.129 studenți, 424 (37,5 %) au recunoscut germana, 302 (26,7 %) – româna, 288 (25,5 %) – ruteana și 82 (7,3 %) – poloneza drept limbă maternă, urmați de 13 sârbi, 8 ruși, 6 bulgari și 6 de alte etnii. După confesiuni, 420 erau ortodocși, 413 mozaici, 160 romano-catolici, 99 greco-catolici, 28 protestanți, 7 armeni catolici și doi gregorieni. Totodată, din 413 studenți mozaici, 267 au indicat germana, 102 – ruteana, 24 – polona, 20 – româna drept limbă maternă14 .

Limba ucraineană sau poloneză au indicat-o mai ales studenții evrei din Galiția. După 1912, statisticile oficiale au consemnat o diminuare a ponderii studenților vorbitori de germană (de la cca 54-55 %, la 38 %) și aproape o egalare a celor, care recunoșteau româna sau ucraineana drept limbă maternă. În realitate, ponderea studenților de naționalitate germană era mult mai mică. În ultimii ani din ajunul izbucnirii războiului, Universitatea din Cernăuți a fost frecventată anual de cca 1.200 de studenți (inclusiv peste 100 de studente), dintre care 37-38 % erau evrei, 24- 25 % români, 15-16 % ucraineni, 14 % etnici germani, 5 % polonezi.

Studenții de la cele trei facultăți

Un rol aparte în cadrul Universității din Cernăuți l-a îndeplinit Facultatea de Teologie Ortodoxă, singura de acest fel în Monarhia Austro-Ungară. Deși, oficial, limba de instruire era germana, de facto la Facultatea de Teologie multe discipline au fost predate și (sau numai) în română, cu excepția celor de istorie bisericească universală și de drept canonic. În perioada 1875–1919, la această facultate au activat în total 15 profesori titulari, dintre care 13 români și doi ucraineni. Facultatea de Teologie Ortodoxă a contribuit mult la formarea intelectualității românești și ucrainene din Bucovina.

Pe parcursul existenței Universității austriece la Cernăuți, la Facultatea de Teologie Ortodoxă și-au făcut studiile doar tineri de confesiune ortodoxă, majoritatea fiind de naționalitate română (vezi tabelul nr. 2). La această facultate au studiat nu doar ortodocși români și ucraineni din Bucovina, ci și mulți tineri din România, Transilvania, și chiar din Bulgaria, Serbia sau Dalmația. În primul an de activitate a universității, la Facultatea de Teologie Ortodoxă s-au înscris 39 de studenți de confesiune ortodoxă, dintre care 34 români și doar 5 ruteni. Până în 1880, Facultatea de Teologie a fost frecventată de 43-47 de studenți, toți fiind originari din Bucovina15 . 

 În anul de studii 1880/81, la Facultatea de Teologie din Cernăuți au venit la studii pentru prima dată 7 tineri din România. Facultatea a fost frecventată atunci de 58 de studenți, dintre care 41 români și 17 ucraineni. În anii următori, numărul studenților teologi a trecut de 70, iar treptat au început să vină la studii la Cernăuți și tineri din Regatul Ungariei, mai ales din Transilvania. Până în anul de studii 1897/98, Facultatea de Teologie a fost frecventată anual de cca 56–66 de studenți. În această perioadă au început să vină la Cernăuți și tineri de naționalitate sârbă, din Bosnia-Herțegovina și Dalmația. În anul de studii 1897/98, din totalul de 59 studenți de la această facultate, 45 erau din Bucovina, 6 – din Ungaria și Transilvania, 5 – din Bosnia-Herțegovina și 3 – din România. Toți studenții erau ortodocși, dintre care 47 români, 8 sârbi și numai 4 ucraineni16 .

În următorii câțiva ani, însă, numărul studenților teologi s-a micșorat și mai mult, în anii 1900-1902 la această facultate fiind înscriși doar 35-37 de studenți. În semestrul de iarnă 1900/01, la Facultatea de Teologie au studiat numai 35 de studenți (20 din Bucovina, 6 – din Ungaria și Transilvania, doi – din România, restul – din Bosnia-Herțegovina și Dalmația), inclusiv 26 români, 7 sârbi și doar un singur ucrainean. Au urmat câțiva ani de creștere rapidă a numărului studenților teologi de la Universitatea din Cernăuți. Deja în anul de studii 1906/07, la Facultatea de Teologie au învățat 107 studenți, dintre care 70 bucovineni, 22 – din Ungaria și Transilvania, 9 – din România. După limba maternă, 69 de studenți erau români, 25 ucraineni, 6 sârbi și 7 de alte etnii17 .

La Facultatea de Teologie din Cernăuți au studiat și mulți tineri din România. Numărul studenților teologi din Vechiul Regat  s-a mărit brusc în ultimii ani de stăpânire austriacă, atingând cifra maximă în anul de învățământ 1911/12, când, la Facultatea de Teologie își făceau studiile 204 studenți, dintre care 99 (48,5 %) din Bucovina, 72 (35,3 %) din România și 10 din Ungaria, dintre care 135 români și 45 ruteni. Tot atunci, 24 de studenți proveneau din alte țări ortodoxe din Balcani, majoritatea fiind de naționalitate sârbi sau bulgari18 .

Până la sfârșitul stăpânirii austriece, cea mai bine frecventată a fost Facultatea de Drept. Marea majoritate a studenților de la această facultate au fost vorbitori de limbă germană, o bună parte fiind de confesiune mozaică. Deja la sfârșitul primului an de studii, la Facultatea de Drept studiau 120 studenți (58 catolici, 42 mozaici, 18 ortodocși și doi evanghelici), dintre care 65 vorbitori de germană, 21 ucraineni, 20 polonezi și doar 11 români. În deceniile următoare, ponderea studenților de la juridică a depășit cu mult celelalte două facultăți. În ultimii ani din ajunul războiului, peste 600 de studenți din Cernăuți au studiat la juridică. Cam jumătate din studenții acestei facultăți erau de confesiune mozaică. În anul de studii 1909/10, bunăoară, din 604 studenți de la drept, 494 erau originari din Bucovina, iar 96 erau veniți din Galiția. După confesiuni, 290 (48 %) erau mozaici, 172 (28,5 %) catolici, 124 (20,5 %) ortodocși și 17 protestanți, iar după limba maternă – 393 (65 %) germani, 86 (14,2 %) români, 62 (10,3 %) ucraineni și 56 (9,3 %) polonezi (vezi tabelul nr. 3).

La Facultatea de Filosofie, numărul studenților s-a dublat în primii cinci ani de studii (de la 50 – în 1875/76, la 104 – în 1879/80). În următorul deceniu, însă, numărul studenților de la această facultate s-a diminuat constant, iar în perioada 1886-1900, la filosofie s-au înscris anual mai puțin de 50 de studenți. În schimb, la începutul sec. XX a crescut brusc numărul studenților de la Facultatea de Filosofie, inclusiv a studentelor. Deja în anul de studii 1901/02, la filosofie s-au înscris 107 studenți, iar peste doi ani s-a depășit cifra de 200. În ultimii ani din ajunul războiului, această facultate a fost frecventată anual de peste 300 de studenți, datorită creșterii rapide a numărului studenților români, ucraineni și  evrei, majorându-se și numărul celor originari din Galiția. Cifra maximală de studenți s-a înregistrat în anul de studii 1912/13, când Facultatea de Filosofie a fost frecventată de 409 studenți (inclusiv 112 studente), dintre care 309 erau originari din Bucovina, iar 90 din Galiția. După confesiuni, cei mai mulți studenți erau mozaici (173 – 42,3 %), catolici (122 – 29,8 %) și ortodocși (106 – 25,9 %), iar după limba maternă, 190 (46,4 %) erau germani, 101 (24,7 %) ucraineni, 87 (21,3 %) români, 27 (6,6 %) polonezi (vezi tabelul nr. 4).

Burse și subvenții pentru studenți

 Studiile la Universitatea din Cernăuți erau cu plată, doar un număr mic de studenți erau scutiți parțial sau în întregime de plata taxelor. În 1885/86, din 265 studenți, 57 (21 %) au fost scutiți de plata taxelor universitare, iar 20 (7 %) au achitat doar jumate din taxă. Peste două decenii, în semestrul de iarnă 1906/07, din 799 studenți, 157 (20 %) nu au plătit taxe de studii, iar 62 (8 %) au achitat doar jumătate din sumă19 . 

Mărimea taxelor de studii nu era stabilă, având o tendință de creștere. În 1890/91, taxa pentru învățământ a fost de 60 florini la Facultatea de Filosofie și 30 – la cea de Drept. În semestrul de iarnă din anul respectiv, valoarea totală a taxelor de studii, achitată de studenți, a constituit 4.488 florini. În semestrul de vară 1904, studenții de la drept și filosofie au achitat pentru studii suma totală de 13.061 coroane, iar studenții teologi au plătit pentru Fondul Bisericesc 857 coroane20 .

Fiind cea mai mică universitate austriacă, situată la periferia de est a Monarhiei Austro-Ungare și la distanță mare de alte centre universitare, era nevoie de susținerea financiară a tinerilor  bucovineni, majoritatea din familii sărace, pentru a-i convinge să vină la studii la Cernăuți. Deja în primii ani de funcționare a Universității s-au creat mai multe burse, pentru a-i stimula pe cei mai talentați studenți și a ajuta pe cei cu venituri modeste. Au fost înființate diferite burse studențești, finanțate de stat, de autoritățile provinciale, de fundații și persoane particulare, sau chiar de însuși împăratul Franz Josif.

La 13 noiembrie 1875, a fost emisă o decizie împărătească, prin care se instituiau 6 burse ale împăratului Franz Josif, a câte 300 florini, pentru cei mai vrednici studenți din Cernăuți. În 1879, cu ocazia aniversării nunții de argint a familiei împărătești, s-au mai creat 3 burse imperiale a câte 300 florini pentru studenții din Cernăuți. Încă în 1873, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la instalarea împăratului Franz Josif, Dieta Bucovinei a adoptat o decizie de creare a 3 burse universitare împărătești în valoare de 200 florini pentru studenți originari din Bucovina. La 29 aprilie 1875, Dieta Bucovinei a mai înființat 6 burse provinciale a câte 100 florini pentru studenți bucovineni. Toate aceste burse se acordau anual celor mai talentați studenți, fără deosebire de naționalitate sau confesiune21 .

Încă din anul 1850, pentru studenții de naționalitate ucraineană, care erau înscriși la o facultate de drept sau filosofică din Imperiul Habsburgic, erau puse la dispoziție 20 de burse în valoare de 105 florini fiecare. Aceste burse erau destinate în principal pentru studenții ruteni greco-catolici de la Universitatea din Lvov. După înființarea Universității la Cernăuți, împăratul a adoptat la 23 septembrie 1875 o decizie de transferare a 10 burse către studenții de origine ucraineană de la noua universitate. Transferarea acestor burse s-a realizat în decursul a trei ani. Pentru obținerea acestor burse se organiza în fiecare an concurs, solicitanții urmând să prezinte informații despre starea materială, reușita la învățătură și locul de studii22 .

În primii ani de activitate a Universității s-au creat și mai multe burse private ale unor persoane bogate sau ale unor foști mari  proprietari de pământ, care între timp au decedat. Unele burse puteau să le obțină studenții de diferite naționalități sau confesiuni, altele erau destinate cu precădere unei anumite categorii de studenți. Astfel, fostul mare proprietar Anton Zadurowicz a declarat prin testament dorința de a crea două burse a câte 250 florini, care să fie acordate unor studenți armeni, de confesiune catolică sau gregoriană. La fel prin testament, Christof Prunkul a întemeiat două burse de câte 200 florini pentru studenți de origine armeană. După moartea preotului Dimitrie Siretean din Vicovul de Sus, a fost fondată o bursă de 113 florini, destinată cu precădere studenților ortodocși de naționalitate română 23 .

În 1876, s-a constituit o asociație de sprijinire a studenților bolnavi sau cu alte probleme. O perioadă îndelungată, președinte al acestei societăți a fost profesorul Friedrich Kleinwächter. Grație contribuției diferitor persoane și instituții, deja în anul 1876 s-au acordat 26 de burse studențești în sumă totală de 3.840 florini. În anii următori s-au creat și alte burse, astfel că, în anul universitar 1880/81 s-au acordat 22 burse pentru studenții de la drept și 17 pentru cei de la filosofie. În 1892, deja 49 de studenți au obținut burse în sumă totală de 8.689 florini24 .

 Până la sfârșitul sec. al XIX-lea, anual, peste 30 de studenți de la drept sau filosofie au beneficiat de diverse burse, la care se adăuga și un număr însemnat de studenți teologi, care erau susținuți de către Fondul Bisericesc. În anul universitar 1895/96, din totalul de cca 370 de studenți, 36 (4 teologi, 18 de la drept și 14 de la filosofie) au obținut burse în sumă de 8.682 florini, iar 10 doctoranzi au primit suma de 1.372 florini. În afară de aceasta, 43 studenți și doi doctoranzi de la teologie au fost subvenționați de către Fondul Bisericesc din Bucovina25. Totuși, raportat la numărul total de studenți, doar foarte puțini obțineau burse. În 1884/85, la 263 studenți au revenit 27 burse, iar în 1890/91 – 32 la 310 studenți, adică erau asigurați cu burse ceva mai mult de 10 % din totalul studenților26. Situația era mai bună la Facultatea de Teologie, unde în 1895/96, din 56 studenți, 47 au obținut burse ori subvenții în principal din partea Fondului Bisericesc.

După anul 1900 s-a mărit numărul de burse pentru Universitatea din Cernăuți, mai ales pentru Facultatea de Filosofie, care era foarte slab frecventată (în 1898/99 – doar 42 studenți). În anul universitar 1899/1900, doar 31 de studenți (6 teologi, 18 juriști și 7 filosofi) au obținut burse în sumă de 15.104 coroane, iar pentru 7 doctoranzi s-a acordat suma de 4.150 coroane27. Peste doar trei ani, în anul de studii 1902/03, deja 61 de studenți (11 de la teologie, 19 de la drept, 30 de la filosofie) și 7 doctoranzi au obținut burse în sumă de 36.529 coroane. Banii respectivi proveneau din fonduri de la stat (5.890 coroane) sau provinciale (2.200 coroane), din fundațiile pentru burse ale unor persoane particulare (5.418 coroane), din trei burse împărătești Franz Josif (1.800 coroane), de la Fondul Bisericesc din Bucovina (7.700 coroane), iar 13.301 coroane și 4.000 franci se alocau din alte fonduri din afara Bucovinei28 .

La începutul sec. XX s-a rezolvat parțial și problema asigurării celor mai săraci studenți cu locuri de cazare la Universitate. Cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înființarea Universității, profesorul Alfred Halban a venit cu inițiativa construirii unui cămin studențesc la Cernăuți. În decembrie 1899 sa constituit un grup de inițiativă din 14 personalități (profesori universitari, directori de licee, consilieri provinciali și locali), transformat ulterior într-un comitet în frunte cu Alfred Halban, care a pledat pentru construcția căminului. La 14 ianuarie 1900 a avut loc la primăria din Cernăuți prima ședință a comitetului respectiv, iar ulterior s-au identificat surse financiare pentru acest cămin29 .

La 21 iunie 1902, s-a pus piatra de temelie a viitorului cămin, iar peste mai puțin de un an, la 12 mai 1903, construcția clădirii a fost finisată. Costurile totale pentru construcția căminului  studențesc s-au ridicat la 51.902 coroane. Comunitatea orășenească a oferit în acest scop pe gratis un teren în valoare de 5.700 coroane, iar pentru ridicarea clădirii, instalarea electricității, a sistemului de apă și canalizare s-a cheltuit 41.368 coroane, iar pentru lucrările interioare s-au utilizat 4.834 coroane. În acest cămin au fost cazați inițial 20 de studenți, în anii următori capacitatea căminului ridicându-se la 32 de locuri30. La 1 noiembrie 1906, în incinta căminului s-a deschis o cantină studențească (Mensa academica), înființată cu sprijinul a două fundații private. Deschiderea căminului și a cantinei studențești i-a ajutat pe mulți studenți săraci să-și poată continua studiile la universitate.

În ultimul deceniu din ajunul războiului, deși numărul studenților din Cernăuți a crescut constant, doar un număr redus de studenți (cca 41–47 anual) au beneficiat de burse. Într-o situație mai bună era Facultatea de Teologie, unde anual 50 de studenți bucovineni studiau datorită sprijinului din partea Fondului Bisericesc, iar o parte din studenții străini au obținut burse pentru a veni la studii la Cernăuți. În anul de studii 1912/13, Fondul Bisericesc a subvenționat studiile a 50 de teologi bucovineni, alți 32 de studenți au beneficiat de cazare în căminul studențesc, 47 (17 de la drept și 30 de la filosofie) au obținut burse în sumă de 21.203 coroane, iar 6 teologi străini primeau burse de peste hotare, în valoare de 10.900 coroane31 .

Societăți studențești supranaționale și germane

 Universitatea din Cernăuți s-a remarcat și prin viața studențească interesantă, care a existat la această instituție. Odată cu înființarea universității au început să se constituie și primele societăți studențești, prin care Cernăuțiul s-a transformat treptat într-un centru al vieții studențești multinaționale, într-un fel de „Heidelberg al Estului”. Prima societate academică Austria s-a constituit la 17 octombrie 1875. Culorile asociației erau negru-auriu-negru, iar deviza societății suna „Neînfricat și onest”.

La 26 octombrie 1875, cu sprijinul rectorului Constantin Tomașciuc a luat ființă asociația Sala de lectură academică, culorile tradiționale ale căreia erau auriu-negru-auriu, iar lozinca glăsuia astfel: „Pentru împărat și imperiu! Pentru adevăr și cunoaștere!”. Ambele asociații studențești au fost supranaționale, cuprinzând studenți de diferite etnii și confesiuni32.

La 15 mai 1876, s-a înființat asociația Gothia cu deviza „Unul pentru toți! Toți pentru unul!”. Culorile acestei asociații erau verde-alb-auriu. Peste un an, la 13 mai 1877, s-a creat asociația Alemannia sub lozinca „Prietenului mâna – dușmanului fruntea”. Culorile tradiționale ale Alemanniei erau negru-albastru-auriu. După o perioadă de suspendare, între 1885 și toamna anului 1887, societatea Alemannia și-a reluat activitatea. Scopul acestei societăți studențești a fost de a reuni tineretul studios din Cernăuți într-un cerc de prieteni, cu aceleași preocupări și interese33 .

Chiar din primii ani de existență a Universității din Cernăuți, s-au constituit și societăți studențești pe principii etnice sau confesionale. La 10 iulie 1877, s-a înființat un club al studenților germani, din care a rezultat 10 ani mai târziu, la 8 noiembrie 1887, asociația Arminia. Culorile Arminiei erau negru-roșu-auriu, asociația având ca lozincă „În mână germană – apărare strălucită”. La 5 decembrie 1903 ia ființă asociația Teutonia, ale cărei culori erau similare cu ale asociației Arminia, iar lozinca ei suna: „Uniți și puternici, germani în adevăratul sens al cuvântului”. După anul 1910, ambele societăți studențești germane și-au avut sediul în incinta „Casei Germane” din Cernăuți34.

 La 31 ianuarie 1891, s-a înființat asociația catolică Unitas, care avea scopul să-i cuprindă pe studenții romano-, greco- și armeano-catolici. În această societate au activat studenți germani, polonezi, ucraineni, armeni. La 27 octombrie 1906, studenții catolici germani s-au desprins din această societate academică și au format societatea germano-catolică Frankonia. Culorile ei au rămas alb-negru-auriu ca și la Unitas, iar lozinca în limba latină glăsuia „Pro fide et patria”35 .

Societăți studențești românești

Din inițiativa lui Teodor Stefanelli (fost membru al Societății „România Jună” de la Viena), la 10 decembrie 1875 s-a înființat prima Societate a studenților români Arboroasa, numită astfel în memoria boierului Luca Arbore. Primul comitet al societății a fost format din Gherasim Buliga, Ciprian Porumbescu, Ion Topală, Zaharie Voronca, Gheorghe Popescu și Ilarie Onciul. Din 54 studenți români, 44 au intrat în Societatea Arboroasa. Membrii societății purtau panglici tricolore roșu-galben-albastru și o căciulă roșie. Arboroasa avea un imn propriu, compus de Ciprian Porumbescu pe versurile lui Teodor Stefanelli, În țara mândră a fagilor. Societatea organiza serate muzicale, conferințe, baluri și excursii, dispunea de un local cu o bibliotecă și o sală de lectură, unde existau mai multe ziare și reviste românești din Transilvania și România. Arboroasa a stabilit legături de colaborare cu societăți studențești românești din Viena („România Jună”), Budapesta („Petru Maior”), Paris („Uniunea română”), München („Uniunea română”), Iași („Clubul studenților universitari”), Blaj („Inocențiu-Clainiana”)36 .

 Însă, în toamna anului 1877, societatea a fost dizolvată, iar conducătorii ei (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu, Eugen Siretean) au fost arestați. Drept motiv a fost invocat faptul că societatea a primit o subvenție din partea ministrului învățământului din România, iar la 12 octombrie (la 100 de ani de la decapitatrea domnului Grigore al III-lea Ghica) comitetul Societății Arboroasa a trimis la Iași o telegramă în semn de solidaritate la dezvelirea bustului domnului martir. Studenții arestați au fost învinuiți de înaltă trădare față de statul austriac. Arestarea studenților a provocat proteste în România și în Transilvania, dar autoritățile austriece nu au cedat și i-au acționat în judecată. După 11 săptămâni de închisoare preventivă, cei 5 studenți ai Arboroasei au fost declarați nevinovați și au fost eliberați37.

În 1878, membrii societății dizolvate, în frunte cu Dimitrie Onciul, s-au constituit într-o nouă societate studențească – Junimea, care a preluat programul național al Arboroasei. Printre membrii fondatori ai Junimei au fost Ilarion Onciul, George Popescul, Ciprian Porumbescu, Teodor Bujor și Ioan Dan. Membrii societății purtau o panglică roșu-galben-albastru, culori așezate orizontal, una peste alta. Lozinca societății a fost: „Uniți să fim în cugete – uniți în Dumnezeu!”. Până în 1900, președinți ai Societății Junimea au fost personalități cunoscute în Bucovina, precum Dimitrie Onciul, Ciprian Porumbescu, Severin Procopovici, Lazăr Vicol, George Popovici, Aurel Onciul, Eusebie Popovici, Isidor Stefanelli, Florea Lupu, George Toma, Alexandru Hurmuzachi, Grigore Filimon, Radu Grigorcea, Dorimedont Popovici, Ioan Cuparenco, Vasile Burduhos, Ion Nistor, Teofil Tarnavschi ș.a38 .

Junimea a fost cea mai longevivă și mai influentă asociație a studenților români de la Universitatea din Cernăuți. Ea a avut o activitate rodnică, a organizat manifestări culturale, conferințe literare, baluri, serate dansante, activități teatrale, concerte. Multe personalități politice și culturale și-au început activitatea la Junimea. La inițiativa membrilor Societății Junimea, din 1904 a început să apară revista „Junimea Literară”. În cursul existenței sale, Societatea academică Junimea a avut în rândurile sale un număr mare de membri emeriți și de onoare, atât din Bucovina, cât și din Vechiul Regat sau Transilvania, printre care cunoscuți scriitori, savanți, profesori, artiști, preoți, personalități politice, reprezentanți ai familiilor nobiliare39 .

La 23 august 1880, unii membri ai Junimei au părăsit societatea și au înființat, la inițiativa lui Ștefan Cocinschi, o societate militantă Bucovina, care prin portul și activitatea sa a avut un pronunțat caracter progerman. Prin crearea acestei societăți se urmărea scopul de a combate tendința unor studenți români de a participa la activitatea unor societăți străine militante, atrași de organizarea fastuoasă a acestora. Către sfârșitul anului 1909, unii membri ai Societății Bucovina au format, după același principiu, o nouă societate militantă – Moldova. Membrii ambelor societăți purtau panglici tricolore, dar care se deosebeau prin formă. La Societatea Bucovina, panglica tricoloră avea culoarea roșie sus, cu chenar roșu și chipiu tot roșu, iar membrii Asociației Moldova purtau panglici tricolore cu albastru în sus, chenar albastru și chipiuri albastre. Ambele asociații au luptat pentru idealul național, dar au adoptat forma exterioară tradițională a societăților studențești germane40 .

O parte din membrii Junimei, în frunte cu Liviu Marian, au constituit, la 21 mai 1905, Societatea academică Dacia. Primul comitet al Societății Dacia a fost format din Liviu Marian (președinte), Filaret Doboș (vicepreședinte și controlor), Dimitrie Logigan (secretar și casier), Simion Ivanovici (bibliotecar), Vasile Marcu și Teodor Balan (membri în conducerea societății). În anii următori, membrii fondatori au fost aleși și președinți ai Societății Dacia, iar mai multe personalități marcante (baronul Alexandru Hurmuzachi, profesorii Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu, preotul Constantin Morariu, directorul Daniel Verenca) au devenit membri de onoare41. Majoritatea membrilor acestei societăți proveneau din  familii de țărani și și-au propus drept scop a-i sprijini pe țăranii români, mai ales pe cei din satele mixte, româno-ucrainene. Centrul acestei societăți se afla la Gimnaziul Ortodox din Suceava. Societatea Dacia a organizat și a condus un număr mare de locuitori de la sate la expoziția națională de la București din 1906. Meritul Daciei a fost și organizarea la sate a arcășiilor, prin care s-a cultivat și întărit conștiința națională a țăranilor bucovineni42. Societatea Dacia a susținut noul curent democratic, reprezentat de Aurel Onciul și Florea Lupu.

Studenții teologi au avut o societate proprie, înființată la 23 noiembrie 1884, cu sprijinul mitropolitului Morariu Andrievici. Ea se numea Asociația academico-teologică pentru literatură, retorică și muzică bisericească Academia ortodoxă și consta din două secțiuni: una literar-retorică și una muzicală. Membrii asociației purtau o panglică în culorile tradiționale românești, iar cântecul asociației era un text religios compus după muzica lui Isidor Vorobchievici. Până în 1900, la conducerea Academiei ortodoxe s-au aflat personalități cunoscute, precum George Șandru, Vasile Găină, Toader Balan, Atanasie Gherman, Nicolae Cotlarciuc, Valerian Șesan ș.a. 43.

 În cursul existenței Universității, aproape toți studenții români s-au înscris și au activat în una din asociațiile studențești existente. Cât timp Junimea a fost unica societate românească, ea a jucat un rol hotărâtor în viața publică. După înființarea altor societăți academice, a existat o concurență și o colaborare benefică, dar și perioade de neînțelegeri. Toate societățile studențești românești au optat pentru cultivarea spiritului național și susținerea membrilor său, au dispus de câte o bibliotecă și sală de lectură, dar fiecare asociație a avut și specificul său de activitate. Junimea a pus accentul pe cultivarea membrilor pe terenul literar, Dacia a urmărit scopul de luminare a maselor populare, mai ales de la sate, Bucovina și Moldova au avut un caracter conservator de organizare și au atras atenția la dezvoltarea sportului, iar Academia ortodoxă îngrijea de pregătirea specială a membrilor săi. În toamna anului 1908, din cei cca 190 studenți români de la Universitate, 75 erau membri ai Junimei, 55 – în Academia ortodoxă, 25 – în Bucovina și 21 – la Dacia44 .

Societăți studențești poloneze, ucrainene și evreiești

 Cea mai veche societate studențească poloneză a fost Ognisko. La început această societate a activat în cadrul asociației Sala de lectură academică și abia din 1884 s-a constituit într-o societate separată. Scopul principal al respectivei societăți era de a-i feri pe tinerii polonezi de procesul de deznaționalizare. Doritorii de a se înscrie în această societate trebuiau să susțină un examen de admitere la istoria și literatura poloneză. În jurul Societății Ognisko s-a unit majoritatea intelectualilor și a clerului catolic polonez. Culorile tradiționale ale societății erau roșu-auriu-alb. În anul 1910, unii membri au părăsit Ognisko și au înființat, după modelul societăților germane, corpul polonez Lechia. Membrii acestei societăți militante purtau panglici roșu-albastru-alb și colaborau mai ales cu societățile românești Bucovina și Moldova, precum și cu societățile academice germane. Membrii Lechiei constituiau și nucleul societăților sportive poloneze Polonia și Gwiazda45. Sediul societăților studențești Ognisko și Lechia se afla în „Dom Polski” (Casa poloneză).

În anul înființării Universității s-a constituit și prima societate studențească ucraineană Sojus. Această societate, care și-a ales culorile distincte albastru-auriu-albastru, și-a propus scopul de a ridica spiritul național al membrilor săi. Profesorul Ștefan SmalStocki a fost unul din principalii susținători ai acestei societăți. În 1900, o parte din membrii societății Sojus au constituit asociația Moloda Ukraina, care a optat pentru emanciparea națională, dar și  pentru solidaritatea tuturor ucrainenilor, care locuiau în Rusia țaristă, Galiția, Bucovina și Ungaria. În Austro-Ungaria, ucrainenii erau oficial recunoscuți ruteni, iar o activitate politică a studenților în cadrul asociațiilor academice nu era tolerată de autorități. Din această cauză, deja în 1902, Moloda Ukraina a fost dizolvată, în același an fiind creată o altă asociație studențească ucraineană Sici. Societățile ucrainene își aveau sediul în „Norodnii Dim” (Casa ucraineană). În 1910 și 1913, s-au constituit încă două societăți academice ucrainene, Zaporoje și respectiv Ciornomore, acestea însă s-au afirmat mai mult în perioada interbelică.

Până în anul 1891, studenții evrei nu au înființat societăți academice proprii, ci au activat mai ales în cadrul Asociației Sala de lectură academică sau, mai puțin, în alte societăți germane. La 14 iulie 1891, însă, studenții evrei în frunte cu Mayer Ebner au înființat prima Societate studențească evreiască Hasmonäa. Membrii acestei asociații și-au propus drept scop de a ridica conștiința națională la studenții mozaici, precum și de a cultiva și propaga limba și literatura ebraică. Societatea Hasmonäa a luptat împotriva asimilării etnice și lingvistice, culorile asociației erau roșu-violet-verde și o șapcă violetă, iar lozinca a fost „Pentru bunăstarea și onoarea poporului”. Cel mai proeminent reprezentant al acestei societăți a fost Mayer Ebner, care, în 1897, a participat la congresul sionist de la Basel, după Unire a fost ales senator în Parlamentul României, iar după repatrierea în Israel a continuat să fie un membru activ al Asociației, în 1951 prezentând o cuvântare festivă cu ocazia aniversării a 120 de semestre de la înființarea Societății studențești Hasmonäa46 .

O societate evreiască cu scopuri asemănătoare a fost Hebronia, membrii căreia purtau culori verde-roșu-auriu și o șapcă verde. Din unele surse reiese că, societatea Hebronia s-a înființat la 2 aprilie 189947. Într-un studiu dedicat special acestei asociații se constata că, la 21 martie 1900 s-a creat o societate studențească Hebronia la Viena și abia peste patru ani, în 1904, s-a activat  asociația cu același nume la Cernăuți. Deviza Hebroniei a fost „Cu vorbă și rezistență pentru onoarea evreilor”. Hebronia s-a implicat activ în mișcarea sionistă și a optat cu perseverență pentru recunoașterea națiunii evreiești la Universitatea din Cernăuți48 .

În noiembrie 1900, s-a constituit Asociația studențească evreiască Humanitas, membrii căreia au purtat la piept o panglică de culoare aurie-verde-aurie. În curând asociația a ajuns să aibă peste 20 de membri. Primul președinte al Societății Humanitas a fost Arnold Fischer, urmat de Philipp Fleischer. Humanitas a avut o perioadă scurtă de activitate, deja în 1903 s-a dizolvat, iar membrii său au aderat la Hebronia sau Emunah, biblioteca fiind preluată de Hebronia49 . 

La 3 iunie 1903, un grup de studenți evrei în frunte cu Werner Weidenfeld a creat Societatea academică evreiască Emunah. Membrii asociației se distingeau prin panglica de culoare aurie-violetă-aurie. Și această asociație studențească s-a implicat activ în mișcarea sionistă și a avut o contribuție importantă în lupta pentru recunoașterea națiunii evreiești la Universitate. Din 1909, membru de onoare al societății Emunah a devenit profesorul universitar Leon Kellner, acesta fiind o personalitate marcantă a evreilor din Bucovina. Emunah a activat și în perioada interbelică, iar după război, mulți membri ai săi au emigrat în Israel. La 4 iulie 1953, Emunah a aniversat în Israel 100 de semestre de la crearea societății50 .

Încă la 24 octombrie 1897, s-a constituit Societatea academică Zephira. Culorile specifice inițiale ale acestei asociații au fost alb-albastru, mai târziu, membrii său au purtat o panglică de culoare albastru-auriu-albastru. Zephira a fost, de asemenea, o societate bine cunoscută în rândul studenților evrei, fiind activă și pe parcursul întregii perioade interbelice. În sfârșit, la 23 octombrie  1918, cu doar puțin timp înainte de unirea Bucovinei cu România, se constituia la Cernăuți încă o societate studențească evreiască cu denumirea de Heatid. Lozinca asociației era „Pentru libertatea și onoarea evreilor”, culorile distincte fiind verde-argintiu-negru. Heatid a activat deja în perioada existenței Universității românești la Cernăuți.

În perioada 1875–1918, la Universitatea din Cernăuți au funcționat în total 25 de societăți studențești, dintre care 4 (Austria, Sala de lectură academică, Gothia și Alemannia) au avut un caracter supranațional, iar în Societatea Unitas (1891-1906) au activat studenți catolici de diferite naționalități. Celelalte societăți academice au funcționat pe criterii etnice. Au existat 3 societăți studențești germane (Arminia, Teutonia și Frankonia, ultima cu caracter catolic), 6 românești (Arboroasa [doar până în 1877], Junimea, Bucovina, Dacia, Moldova și Academia ortodoxă), 3 ucrainene (Sojus, Zaporojie și Ciornomore), 2 poloneze (Ognisko și Lechia) și 6 evreiești (Hasmonäa, Hebronia, Zephira, Humanitas, Emunah și Heatid) 51. După 1918, doar câteva din societățile enumerate s-au desființat (Austria, Sala de lectură academică, Sojus), restul au continuat să funcționeze pe parcursul întregii perioade interbelice, până în 1938, când au fost desființate prin decret-regal.

 Modelul de activitate a societăților studențești din Cernăuți a fost preluat din tradiția universitară germană, existentă și în Austria. Viața studențească de la această universitate a avut însă un specific, unic în felul său, fiindcă studenții români, germani, poloni, ucraineni și evrei s-au constituit și au activat în societăți academice pe criterii etnice. Prin intermediul societăților studențești, reprezentanții fiecărei naționalități și-au putut păstra identitatea națională și forma idealurile naționale, iar prin colaborarea cu alte societăți studențești s-au creat punți de legătură pentru o mai bună cunoaștere a limbii, culturii și tradițiilor popoarelor conlocuitoare.

Mai multe societăți studențești (dintre cele românești numai Bucovina și Moldova) au avut un caracter conservator de organizare, membrii fiecărei societăți purtau uniforme specifice, șepci și panglici distincte de diferite culori. Cu ocazia anumitor festivități, conducătorii unor asemenea societăți purtau costume specifice și săbii, se respectau anumite ritualuri și se organizau dueluri studențești. Cel mai important eveniment studențesc era comersul, adică o întrunire organizată de fiecare societate cu ocazia deschiderii anului universitar. La aceste comersuri erau invitați rectorul universității, profesori universitari, personalități politice și publice, precum și societățile studențești prietene. Festivitatea se desfășura într-o atmosferă solemnă, se rosteau discursuri omagiale și saluturi din partea celorlalte societăți studențești, se interpretau cântece și se organizau dueluri studențești52. Cu alte ocazii, societățile studențești organizau baluri, serate, șezători culturale, la care participau studenți de diferite etnii. Astfel, forma de organizare și de colaborare a societăților studențești din capitala Bucovinei a fost una de apartenență la Europa Occidentală și a constituit un model de conviețuire interetnică și interconfesională.

Constantin UNGUREANU

Almanahul cultural-literal „Țara Fagilor”, 

 vol. XXVI – 2017
FOTO: Valea Prutului

1 Чернiвецкий Унiверситет 1875-1995. Сторiнки iсторii, Чернiвцi: Рута,1995, p. 15–16. 

2 Die k.k. Franz – Josephs – Universität in Czernowitz im ersten Vierteljahrhundert ihres Bestandes. Festschrift hrsg. von Akademischen Senate, Czernowitz, 1900, p. 161–167. 

3 Constantin Ungureanu, Sistemul de învăţământ din Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918), Chişinău, 2015, p. 317.

4 Mircea Grigoroviţă, Învăţământul în nordul Bucovinei (1775–1944), Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1993, p. 131. 

5 Hugo Weczerka, Die „Francisco-Josephina” in Czernowitz. Eine Universität am Ostrand der Habsburger-monarchie, în Gelebte Multikulturalität. Czernowitz und die Bukowina, Frankfurt am Main, 2010, p. 82.

6 Ibidem, p. 82. 

7 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …, p. 168.

8 Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, an II, nr. 2, (5 aprilie 1912), p. 25. 

9 Statistica învăţământului public şi particular din România în anii şcolari 1919-1920 şi 1920-1921. Partea VII-VIII, Bucovina, Bucureşti 1924, diagrama nr. 8. 

10 Bukowinaer Post, nr. 1990 (4 noiembrie 1906), p. 4. 

11 Deutschsprachige Quellen zur Geschichte des Bildungswesens der Bukowina um 1900. Band XIII (Berichte der abtretenden Rektoren der Universität Czernowitz), editat de Galina Czeban şi Elmar Lechner, Klagenfurt, 2001, p. 66, 72, 81–82. 

12 Bukowinaer Post, nr. 2442 (3 octombrie 1909), p. 6. 

13 Deutschsprachige Quellen …, Band XIII, p. 91–92. 

14 Ibidem, p. 96. 

15 Constantin Ungureanu, Sistemul de învăţământ ..., p. 414. 

16 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …, p. 161–162. 

17 Constantin Ungureanu, Sistemul de învăţământ ..., p. 414.

18 Oesterreichische Statistik, ediţie nouă, vol. XI, Wien, 1915, caiet III, p. 2–5. 

19 Vasil’ Botušans’kyj, Halyna Čajka, Die Studenten der Universität Czernowitz zur Zeit der österreichisch-ungarischen Monarchie (1875- 1918), în Glanz und Elend der Peripherie. 120 Jahre Universität Czernowitz, editat de Ilona Slawinski şi Joseph P. Strelka, Bern-BerlinParis-Wien: Peter Lang, 1998, p. 154. 

20 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995 …, p. 27. 

21 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …, p. 153-154. 

22 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995 …, p. 25-26. 

23 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …, p. 154–155. 

24 Ibidem, p. XLV, LV, LXVII. 

25 Deutschsprachige Quellen …, Band XIII, p. 13. 

26 Чернiвецкий Унiверситет. 1875-1995 …, p. 27. 

27 Deutschsprachige Quellen …, Band XIII, p. 32. 

28 Ibidem, p. 42. 

29 Die k.k. Franz-Josephs-Universität in Czernowitz …, p. 157–159. 

30 Deutschsprachige Quellen …, Band XIII, p. 42. 

31 Ibidem, p. 97. 

32 Mihaela-Ştefăniţă Ungureanu, Societăţi studenţeşti germane din Bucovina înainte de Primul Război Mondial, în Analele Bucovinei, 2/2004, p. 346. 

33 Anton Norst, Alma mater Francisco – Josephina. Festschrift zu deren 25jährigen Bestande, Czernowitz: Pardini, 1900, p. 113-114, 116. 

34 Hans Prelitsch, Student in Czernowitz. Die Korporationen an der Czernowitzer Universität, în Buchenland. 150 Jahre Deutschthum in der Bukowina, p. 360–363.

35 Rudolf Wagner, Vom Moldauwappen zum Doppeladler: ausgewählte Beiträge zur Geschichte der Bukowina; Festgabe zu seinem 80. Geburtstag, Augsburg: Hofmann, 1991, p. 257. 

36 Simina-Octavia Stan, Societăţi culturale româneşti din Bucovina până la Primul Război Mondial, în Analele Bucovinei, anul XI, 2/2004, p. 338–339. 

37 Ion Nistor, Istoria Bucovinei, ediţie şi studiu biobibliografic de Stelian Neagoe, Bucureşti: Editura Humanitas, 1991, p. 231–232, 240–248. 

38 Anton Norst, Alma mater Francisco-Josephina ..., p. 117–118. 

39 Anghel Popa, Societatea academică “Junimea” din Cernăuţi, în Revista Istorică, tom VI, nr. 5–6, Bucureşti 1995, p. 543–544. 

40 Simina-Octavia Stan, op. cit., p. 340-341. 

41 Filaret Doboş, Societatea academică română „Dacia”. 25 de ani de viaţă studenţească (21.V.1905–21.V.1930), Cernăuţi, 1930, p. 20–22, 27, 31, 42–43. 

42 Mircea Grigoroviţă, Învăţământul în nordul Bucovinei …, p. 168–169. 

43 Anton Norst, Alma mater Francisco-Josephina ..., p. 112–113.

44 George Tofan, Societăţile studenţeşti, în Viaţa Românească, an III, nr. 12/2008, p. 440. 

45 Rudolf Wagner, Von Moldauwappen zum Doppeladler ..., p. 259. 

46 Adolf König, Geschichte der J.N.A.V. „Hasmonäa“ in Czernowitz, în Geschichte der Juden in der Bukowina, Bd. I, p. 113-115. 

47 Rudolf Wagner, Von Moldauwappen zum Doppeladler ..., p. 260.

48 Josef Mosberg, Geschichte der J.N.A.V. „Hebronia“ in Czernowitz, în Geschichte der Juden in der Bukowina, Bd. I, p. 121–122. 

49 Erich Neuborn, Jüdisch-nationaler akademischer Leseverein „Humanitas”, în Geschichte der Juden in der Bukowina, Bd. I, p. 120. 50 H. Sternberg, Geschichte der J.N.A.V. „Emunah“ in Czernowitz, în Geschichte der Juden in der Bukowina, Bd. I, p. 117–119. 

51 Hans Prelitsch, Student in Czernowitz..., p. 358–360; Franz Hieronymus Riedl, Die Universität Czernowitz als völkerverbindende Institution 1875-1919, în Der Donauraum. Zeitschrift des Forschungsinstitutes für den Donauraum, 15 Jg., Wien, 1970, p. 222–223. 

52 Vladimir Trebici, Relaţiile dintre societăţile studenţeşti române şi germane de la Universitatea din Cernăuţi ca model de înţelegere interetnică, în Analele Bucovinei, 2/1997, p. 284.