Alexandru cel Bun: domnul care a evitat împărțirea Moldovei între Polonia și Ungaria

De-a lungul vremii, între Ungaria și Polonia se stabilesc bune relații, care se concretizează printr-un tratat încheiat la Lublau, la 15 martie 1412, care stipula împărțirea Moldovei între cele două țări dacă aceasta nu se implica în luptele antiotomane. Tot prin acest act, Polonia recunoștea suzeranitatea Ungariei asupra Moldovei. Datorită istețimii domnului Moldovei, acest fapt nu s-a întâmplat. Oastea moldoveană a respins primul atac otoman în 1420. Alexandru i-a ajutat din nou pe polonezi, în lupta de la Marienburg, din 1422, împotriva cavalerilor teutoni, reușind să câștige această bătălie. Despre acest fapt, cronicarul polon Jan Dlugosz afirma:
„moldovenii, aruncând cu săgețile asupra dușmanilor, ei fiind la adăpost de săgețile acestora, le trimit ca o ploaie deasă. După aceea năvălesc asupra cruciaților și pe cei dintâi îi ucid sau îi iau prizonieri, pe ceilalți îi pun pe fugă. Astfel, într-un chip minunat, moldovenii cu o ceată de oameni au înfrânt oastea mare a dușmanilor și apoi s-au întors în tabăra regelui învingător și încărcați de prăzi”.
Propuneri de împărțire a Moldovei au mai fost făcute de unguri în 1423, când a fost reînnoit tratatul din 1412 și în 1429, în cadrul tratativelor polono-lituaniano-maghiare de la Luck.
În această situație, Alexandru cel Bun s-a orientat către Lituania, o mare putere a vremii. În 1419 s-a căsătorit cu Ringala, sora marelui cneaz lituanian Vitold, care se afla într-o stare de conflict cu Polonia. Vitold moare în 1430, an în care tronul lituanian este ocupat de fratele său, Swidrigaillo.
În 1431 a fost creată o coaliție antipolonă, alcătuită din Marele cnezat al Lituaniei, Ungaria și Moldova. În vara aceluiași an, oștile moldovene au invadat Pocuția și Podolia, reușind să ocupe câteva orașe, printre care Liov și Camenița. Atacată de trei adversari, Polonia a cerut un armistițiu, încheiat la 26 august 1431. Tratativele au continuat și anul următor, însă domnul Moldovei înceta din viață la 1 ianuarie 1432, fiind îngropat la ctitoria sa, mănăstirea Bistrița din județul Neamț.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Comentarii