Alexandru cel Bun, domnitorul român care a atestat zeci de localități printre care și Cernăuțiul
La 29 iunie 1400 a început domnia lui
Alexandru cel Bun în Moldova (până la 1 ianuarie 1432).
Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I
(decedat la 1 ianuarie 1432), a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432,
succedându-i la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de către Mircea
cel Bătrân.
Potrivit celor scrise de Grigore Ureche,
Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică,
administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmând
negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat şi
oraşul Iaşi. A obţinut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia
de Constantinopol. În 1402 (după alţi istorici în 1415) a adus de la Cetatea
Albă la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Iniţial, moaştele au fost
depuse la biserica din cartierul Mirăuţi din Suceava, după care au fost mutate
mai târziu la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Lunga sa domnie a corespuns, în general,
unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului
moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Astfel,
recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello - a incheiat tratate de pace
cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 fagaduindu-i acestuia sfat si
ajutor impotriva oricarui dusman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul
Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial
care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis
de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.
Acordul dintre Polonia şi Ungaria,
încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru
Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de
influenţă. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru şi-a
onorat întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui
polon şi datorită contradicţiilor polono-maghiare.
În calitate de vasal al lui Vladislav II
Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva
Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, şi la Marienburg, în
acelaşi an, ambele fiind câştigate de către polonezi. De asemenea, în timpul
său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova şi Imperiul Otoman.
Turcii au asediat Chilia şi Cetatea Albă, dar Alexandru a reuşit să le apere.
Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în
luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au rămas mai multi fii care s-au
luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.
Alexandru cel Bun a fost căsătorit de
patru ori. Prima soţie se numea Margareta, fiica palatinului Ştefan din
Losontz. Ea a făcut biserica catolică din Baia unde a fost înmormântată. După
moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacşa, numită de autorii
străini Ana care a murit la scurt timp după cununie. A treia soţie a fost
Ringala, sora lui Vytaudas şi cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În
acelaşi timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu
Anastasia, soţia lui Roman I şi mama lui Alexandru cel Bun. Înaintea acestei
căsătorii Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas
văduvă.
Descoperă.ro
Foto: Doxologia.ro
0 Comentarii