 |
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea acestui slujitor exemplar, iar noi am simțit datoria de a aduna într-o cărticică povestiri despre viața sa.
Dimitrie Mândrescu s-a născut la Ostrița-Mahala, într-o familie cu profunde tradiții creștine. Tatăl său era dascăl la biserică, iar familia a fost greu încercată – fratele său a dispărut fără urmă în timpul represiunilor staliniste.
După absolvirea Seminarului Teologic din Luțk (1957), la 17 ianuarie 1959 a fost hirotonit preot paroh la Costiceni. A slujit aici peste 30 de ani (până în 1992), deservind și biserica din Negrinți.
A slujit în vremuri extrem de dificile, când preoții erau supravegheați și persecutați de regimul sovietic.
După 1989, părintele Dimitrie s-a implicat activ în procesul de redeșteptare națională a românilor din regiunea Cernăuți, fiind membru fondator al Societății „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți.
În septembrie 1990, cu ocazia primei ediții a Sărbătorii Limbii Române la Cernăuți, a condus procesiunea la care au participat mii de români, purtând tricolorul și portretul lui Ștefan cel Mare.
În iunie 1992 a participat la canonizarea sfântului voievod la Mănăstirea Putna; tot în acel an a fost delegat la Primul Congres al Românilor din regiunea Cernăuți. De asemenea, a oficiat în repetate rânduri slujbe de pomenire pentru oștenii moldoveni căzuți în Bătălia de la Codrii Cosminului.
Pentru meritele sale, a fost numit protopop de Noua Suliță, coordonând, în 1995, activitatea a 31 de preoți din 41 de parohii.
Oamenii îl păstrează în amintire pentru sufletul său curat, pentru limba română frumoasă pe care o vorbea, pentru modestia sa. A botezat, a cununat și a înmormântat generații întregi - aproape tot satul Costiceni a trecut prin mâinile sale părintești pentru primirea Sfintelor Taine.
Își scotea pălăria în fața oamenilor simpli, se oprea cu mașina să ia pe drum pe cei care aveau nevoie, slujea din toată inima și era mereu alături de familiile îndurerate. Credincioșii îl țin minte ca pe un preot cu adevărat evlavios și neobosit, care se ruga pentru toată lumea.
Era un om al rugăciunii și al faptei bune, care nu se temea să spună adevărul. Mustra păcatul deschis și direct, dar cu dragoste părintească. Tocmai această combinație între fermitatea spirituală și blândețea sufletească l-au transformat într-un reper al comunității - un model de slujire preoțească ce rămâne viu în inimile tuturor celor care l-au cunoscut.
Înainte de a pleca dintre noi, ne-a lăsat o învățătură: „Feriți-vă de cozile de topor, de cei ce se strecoară printre noi!” — avertizând împotriva trădătorilor care fac cel mai mult rău comunității.
Pe 25 noiembrie 2001, la vârsta de 76 de ani, părintele Dimitrie s-a mutat la cele veșnice.
Această carte este un omagiu adus unui om care a slujit cu credință Bisericii și neamului românesc. La 100 de ani de la nașterea sa, memoria lui rămâne vie în inimile noastre.
Veșnică pomenire!
Sergiu Barbuța,
președinte al Societății Culturale „Valea Prutului”