Viața Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt

Viața Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt

La 2 iulie, îl cinstim pe Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, purtătorul de biruință și apărătorul creștinătății.

Ziua Tineretului - Sărbătoarea spiritului energic la Costiceni (26 iunie 2016)

Ziua Tineretului - Sărbătoarea spiritului energic la Costiceni 
(26 iunie 2016)

Ziua Universală a Iei sărbătorită la Universitatea din Cernăuți

Noaptea magică a Sânzienelor

Noaptea magică a Sânzienelor

Singura săr­bătoare pă­gână pe care o regăsim în calendarul creştin-ortodox este la 24 iunie - Sânzâienele sau Drăgaica.

Unele surse spun că nume­le vine de la Santa Diana - Zeiţa ro­mană a vânătorii şi pă­durilor; alte­le spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce, suav: sânzâienele. Li se mai spune frumoasele, zânele, iar în sudul ţării Drăgaicele. Sper deosebire de iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzâienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele.

Conform tradiţiei plutesc în aer sau umblă pe pă­mânt în noaptea de 23  spre  24  iunie,  cântă  şi dansea­ză, împart rod holdelor, umplu de fecunditate feme­ile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferin­ţele oamenilor.

Sărbătoarea Sânzâienelor este strâns legată de cul­tul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, şi îmbină elementele creştine, păgâne dar şi de vrăjitorie.

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceva, Sânzâienele îşi au originea într-un străvechi cult solar.

Sărbătoarea sânzâienelor are loc la trei zile după solstiţiul de vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui.

În cinstea acestuia se aprind focuri uriaşe pe cul­mile dealurilor.

La fel ca şi în alte localităţi din ţară şi în microzona Săveni - Botoşani este întâlnit obiceiul nopţii de Sânzâiene.

În seara de 23 spre 24 iunie, tinerii din Bodeasa (la N-E de Săveni) se adună în mijlocul satului. Că­ruţele pline cu tineri dornici de petrecere în aer liber se îndreap­tă spre locul cu cele mai multe sânzâiene (fâneţe de la margi­nea satului).

Odată ajunşi la lo­cul cu prici­na, caii sunt deshămaţi şi priponiţi la marginea tarlalei. Până se întunecă bine, fetele şi băieţii adu­nă buche­te (snopi de sânzâiene) şi le pun în preajma căruţelor (faetoanelor). După ce se întunecă, aşteptând să răsară luna, (dacă e o noapte cu cer senin) se aşază toţi la o masă încropită cu bucatele aduse de acasă de fiecare dintre participanţi. Se cântă, se chiuie, se dansează, apoi se trece la împletirea coroniţelor de sânzâiene, pe care fetele şi le pun pe cap.

Se fac bucheţele de sânzâiene care se prind pe ha­murile cailor, pe căpestre, pe vârful oiştii.

Când răsare soarele tinerii îşi dau cu apă rece pe obraz şi pornesc spre oraşul Săveni. Pe căruţe sunt aşezate scânduri de-a lungul coşului de căruţă, se acoperă cu macaturi ţesute, apoi fetele şi băieţii se aşază pe aceste scânduri cu faţa spre exterior, ţinând în braţe buchete de sânzâiene.

Alaiul de faetoane străbate la pas domol străzi­le principale ale oraşului şi aruncă la trecătorii gră­biţi spre cumpărături bucheţelele făcute în noap­tea de cântec şi de voie bună ce precede sărbătoarea Sânzâieneleor.

Unii privitori cunosc obiceiul celor de la Bodeasa şi aşteaptă bucheţelele de flori, alţii, miraţi, se uită la caii înzorzonaţi cu flori aurii, la tinerii nedormiţi, dar frumoşi, cu coroanele lor de flori.

Oricum, noaptea de Sânzâiene este una magică, un moment de linişte, de echilibru în care, se zice că se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană.

Se spune mai ales că în această noapte (23-24 iu­nie noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Bote­zătorul) cei norocoşi pot întâlni Sânzâienele.

Prof. Maria Zoitanu

Țara de Sus – Revista de conservare

și promovare a culturii tradiționale

Nr.1-2 2015

Când amintirile-n trecut încearcă să ne cheme…

Când amintirile-n trecut încearcă să ne cheme…

(Mihai Eminescu comemorat la Noua Sulița)

Poet naţional şi universal, Mihai Eminescu este o personalitate emblematică a spiritualităţii româneşti. Interpretându-i opera literară, publicistică şi filozofică, numeroşi exegeţi au văzut în Eminescu sinteza modernă a spiritului naţional, fiind numit „poetul nepereche” (G.Călinescu), „omul deplin al culturii române” (Constantin Noica), „expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga).

De mai mulţi ani la rând miezul lui Cireşar adună de fiecare dată profesori, elevi şi admiratori ai operei eminesciene din ţinutul nostrum la bustul lui Mihai Eminescu din centrul oraşului.

Anul 2016 este deosebit pentru toată suflarea românească din lume, deoarece se împlinesc 150 de ani de la debutul literar al poetului şi 127 de ani de la trecerea lui în lumea celor drepţi.

Cu acest prilij elevii de la CIE din Marşinţi au depus flori la bustul lui Mihai Eminescu.

Participarea noastră la manifestările prilejuite de comemorarea lui Mihai Eminescu la 15 iunie este o datorie sfântă şi o obligaţie pe care o avem în faţa elevilor de a-i îndruma spre adevăratele valori cultural, literare şi spirituale ale neamului nostru.

Maria Vornic,

profesoară de limba şi literatura română la CIE din Marşinţi

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

La 24 iunie, se celebrează Sânzienele, o sărbătoare a iubirii şi fertilității, legată de o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor şi belșug în gospodărie, dar şi de practici ale fetelor pentru a-şi afla sortitul şi momentul în care se vor mărita.

Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi şi momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. Astfel, în Noaptea  de  Sânziene,  femeile merg să culeagă flori şi ierburi, care vor fi folosite contra bolilor şi altor rele.

Legendele spun că sânzienele sunt fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Ele fac culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără şi devin asemenea zânelor rele cunoscute în popor drept iele. 

În Noaptea de Sânziene se fac focuri în care se aruncă substanţe cu arome puternice, băieţii agită făclii, se strigă şi se cântă din bucium.

În ziua de Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.

Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură. În noaptea de Sânziene răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.

Tot în noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obişnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că îşi înfăşurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile, fără deosebire, îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.

În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor. Roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi piele.

Foto: Liliana Ursachi

Ansamblul „Ţărăncuţa” din Marşinţi - „Toate laolaltă sunteţi ca o floare”

Ansamblul „Ţărăncuţa” din Marşinţi - „Toate laolaltă sunteţi ca o floare”

Dintre cele şaizeci şi opt de colective, participante la cea de-a patra ediţie a festivalului-concurs naţional al colectivelor autentice pentru premiul „Gnat Tanţiura”, ansamblul folcloric „Ţărăncuţa” din satul Marşinţi, raionul Noua Sulița, a cucerit locul doi, ducând faima satului natal şi în Viniţa, unde s-a desfăşurat concursul. A fost o experienţă inedită pentru „Ţărăncuţa”, după cum mărturiseşte una din membrele colectivului folcloric – Sofia Roşca: „Am fost onorate să reprezentăm regiunea Cernăuţi la nivel naţional, unde întreaga Ucraină a aflat despre folclorul autentic din Bucovina”.

Concurând cu alte colective din opt regiuni ucrainene, ansamblul folcloric „Ţărăncuţa” a demonstrat nu doar măiestria interpretării, dar şi frumuseţea vestimentaţiei autentice, a costumului popular, specific zonei din care provin „ţărăncuţele”. „Nimeni nu a prezentat un costum popular mai autentic decât colectivul „Ţărăncuţa”. „Costumele lor reliefează originalitatea portului ce datează cu secolul XIX”, – a spus preşedintele juriului competent, format doar din artişti emeriţi ai Ucraieni. Chiar şi spectatorii festivalului au rămas uimiţi de hainele membrelor ansamblului „Ţărăncuţa”, apropiindu-se şi cerându-şi voie să pună mâna pe ele.

Premiul întвi a revenit colectivului „Cervona kalоna” din regiunea Kiev, dar iată că cele trei cântece „Ileană, Ileană”, „Vino, maică, şi mă vezi” şi „У вишневому саду”, interpretate de artistele noastre, au adus la Marşinţi premiul doi al festivalului, diploma de onoare şi cadouri. Impresionaţi de tezaurul muzical românesc, păstrat în părţile noastre, membrii juriului au apreciat înalt evoluarea colectivului „Ţărăncuţa”, i-a mulţumit pentru participare la festival şi în оncheiere au cântat împreună cu membrele acestuia, renumita piesă ucraineană „У вишневому саду”.

În cadrul aceluiaşi festival, dedicat aniversării a 115 ani de la naşterea renumitului folclorist din Podolia Gnat Tanţiura, Sofia Roşca, artistă populară din satul Marşinţi a interpretat o doină veche românească şi a dăruit organizatorilor o carte despre satul natal Marşinţi, o cămaşă şi o broboadă din secolul XIX. „Aveţi o inimă generoasă, pentru că aceste cadouri sunt de mare valoare”, – a spus unul dintre organizatori. „Toate laolaltă, sunteţi ca o floare”, – au fost cuvintele de admiraţie la adresa ansamblului folcloric „Ţărăncuţa”, care s-a întors de la Viniţa încântat şi cu dorinţa de a realiza şi înregistra cât mai multe asemenea succese.

Svetlana Ursu

Tinerii nouasulițeni, învingători la turneul regional de chimie

Tinerii nouasulițeni, învingători la turneul regional de chimie

Recent, la Cernăuţi, a avut loc turneul regional a tinerilor chimiști.

De menționat că, echipa raionului Noua Suliţă s-a clasat pe locul trei: Iulia Carpenco, eleva clasei a 10-a de la CIE din Coteleu, căpitanul echipei (profesor – Irina Karlaşciuc); Diana Gudan, eleva clasei a 10-a de la CIE din Draniţa (profesor – Valeriu Rurac); Aelita Mihalcean, elevă în clasa a 8-a la CIE „Gimnaziul din Boian” (profesor – Olesea Moldovan); Carina Stadler, elevă în clasa a 8-a la liceul din Noua Suliţă (profesor – Ecaterina Scripnic).

Sincere felicitări tinerilor chimişti şi o vacanţă interesantă.

Zinaida Smochină Rotaru - poezii pentru copii (selecție 2)

Zinaida Smochină-Rotaru - poezii pentru copii

(selecție 2)

Spre zarea albastră

Fluturașii se avântă

Prea zarea cea albastră

Iată pomii au înflorit,

Și-n livada noastră.

În crâng freamăt de plopi,

Cu miros de frunză verde

Pitpalacul frumos cântă

Prin iarbă el se pierde.

Dimineața când răsare

Dimineața când răsare

La noi sfântul Soare

El pe toți frățește

Cu ne-încălzește

Iar razele-i mângâitoare,

Ajung pentru fiecare.

Vara călduroasă

Iată c-a sosit acasă

Vara foarte călduroasă

Cu lanuri de secară,

De o frumusețe rară.

Iar vântul în câmpie,

Ce frumos le-adie

Unduindu-le-n valuri,

Ca pe-o apă între maluri.

A sosit vara

Cer senin, fără de nori

În crâng mulțime de flori

Plopul haina și-a înnoit

Iată vara a sosit,

Cântăreții cântă-n cor,

Fără nici un dirijor.

Vacanța mare

Cu chiote și cu alai,

Vara, a sosit pe plai

Odată cu ea vacanța mare,

Cu băi de apă și de soare.

Alergând voioși prin sat

Copii pleacă la scăldat

Având o vacanță lungă,

Până-n toamnă să le-ajungă.

Frăguța

O frăguță arătoasă.

De prin frunze s-a ivit

Cu fața îmbujorată,

Soarelui i-a zâmbit.

Întrebând-o într-o dată,

-Când așa ai crescut?

Parcă ieri erai în floare,
        Astăzi mare te-ai făcut.

„Toate-s vechi şi nouă toate” - 127 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Eminescu

Toate-s vechi şi nouă toate.

(127 de ani de la trecerea în nefiinţă a Luceafărului spiritualităţii româneşti)

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă.

Tu rămâi la toate rece

* * *

Limba românească e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi  dat nimănui nimic. Dar metalul  aur ea  l-a tipărit  în  tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. A o dezbrăca de averile, pe care economică şi chibzuită le-a adunat în mii de ani, însemnează a o face din împărăteasă cerşitoare.

* * *

Asta-i deosebirea între D-zeu şi om. Omul are-n el numai în şir fiinţa altor oameni viitori şi trecuţi. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni şi ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăşi, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuşi, ori asemenea roţii ce deodată cuprinde toate spiţele, ce se-ntorc veşnic.

* * *

Oare să fie un popor atât de bătrân încât să fie pierdut memoria trecutului? Să nu ştim că numai în păstrarea bunurilor morale cu greu câş­tigate în trecut în păstrarea elemen­telor educative ale istoriei române e rădăcina viitorului?

* * *

Nenumărate şi grele sunt lucrurile ce trebuie împlinite pentru a face fericirea unei naţii. Chiar un individ, până s-ajungă bine crescut, asigurat în esenţa sa, luminat la minte, c-un cuvânt bine preparat pentru a duce o viaţă demnă şi folositoare, de câte ajutoare nu are trebuinţă?! Dar încă o naţie întreagă, şi mai ales o naţie ca a noastră.

* * *

O, acest blestemat de timp, care e când lung, când scurt, fiind cu toate acestea acelaşi, cel puţin remontoriul o spune... Când aşteaptă cineva iarna la portiţa vreunui zăplaz pe drăguţa lui... - şi ea nu vine... şi aşteaptă... şi ea tot nu vine... ce-i timpul? O eternitate. Şi când citeşte cineva o carte frumoasă... mii de tablouri se desfăşoară pe dinaintea ochilor... ce-i timpul? Un minut. Cine n-a avut vreodată un roman întreg în minute pentru a cărui realitate normală i-ar trebui o viaţă întreagă ori o tinereţe întreagă?... în vis el poate avea într-o singură noapte viaţa întreagă a unui om? Şi de ce a unui om? De ce nu a tuturor celor ce se-nvârtesc împrejurul lui? Şi în câtă vreme? în şapte ori opt oare. Dar ce-i o tragedie ori o comedie altceva? Şi, într-adevăr, dacă un asemenea op inserează, nici bagi de seamă cât timp a trecut.

* * *

Pe noi, cari zicem că trăim şi ştim că vom muri, adică, pe om îl putem compara cu un luntraş care ştie bine că îl duce curentul fatalmente spre cataractă unde va fi zdrobit el şi luntrea lui. Şi totuşi luntraşul merge înainte, ba găseşte timp destul nu numai a admira natura, cerul şi pământul, ci, mai ales, pentru a face rău altora în calea sa.

* * *

E însă o amăgire că raţiunea este izvorul adevărului. Raţiunea este rezultatul cugetării multor secole. Ceea ce pentru noi e un adevăr absolut este numai rezultatul (poate relativ) de cultură a vremurilor trecute. O raţiune pretutindeni aceeaşi nu există. La un popor e-ntr-un fel, la altul într-altul. Ceea ce nouă azi ne pare drept şi firesc poate că peste două mii de ani va fi o stare de nedreptate, de lipsă de drept.

Mihai Eminescu

Anatol Dumitraş s-a stins din viață. Cântărețul a fost răpus de cancer.

Anatol Dumitraş s-a stins din viață. Cântărețul a fost răpus de cancer.

Sărbătoarea Abecedarului la CIE din Stălineşti, raionul Noua Sulița

Sărbătoarea Abecedarului la CIE din Stălineşti, raionul Noua Sulița

Ce frumoasă e copilăria! Ca o zi însorită de primăvară, ca o floare de cireş, ca un zâmbet senin pe faţa unui prunc. Păcat doar că şi această vârstă de poveste este atât de grăbită şi scurtă, încât nici nu reuşeşti s-o admiri cu toată dragostea de părinte.

Ne bucurăm, când copiii se nasc, suntem fericiţi atunci, când aceştia frecventează grădiniţa , dar şi mai mult ne saltă inima în piept de fericire, când odraslele noastre păşesc pentru prima dată pragul şcolii: timizi, ruşinoşi, plângăreţi, dar, totodată, curioşi de a afla o lume nouă. Aşa a fost la început de septembrie a anului 2015, însă, de acum cei 13 elevi de la CIE din Stălineşti, şi-au luat rămas bun de la Abecedar.

Recent, în sala de festivităţi a şcolii, în prezenţa pedagogilor, elevilor, părinţilor, au ieşit pe scenă, în haine de sărbătoare, micuţii din clasa întâi, care prin versurile recitate au demonstrat că au însuşit bine Abecedarul şi pot urca cu încredereşi alte trepte ale ştiinţei de carte. Rolul Abecedarului l-a jucat eleva clasei a treia Marina Cuniţcaia. Luându-şi rămas bun de la prima lor carte – Abecedarul, elevii din clasa întâi au declarat în cor:

– Ştim poveşti!/ Ştim poezii!/ Jocuri, ghicitori, snoave!/ Ba-ţi putem aduce-n dar/ Tot ce e-n Abecedar!

Manifestarea a decurs după un scenariu bogat, neobişnuit, prin stăruinţa elevilor, învăţătoarei şi părinţilor, creându-le tuturora o sărbătoare minunată. Ei au recitat, cu mult talent, versuri şi au dansat cu plăcere. Doamna învăţătoare Dorina Grigorişina le-a pregătit dulciuri în formă de litere ale alfabetului românesc.

Dulce şi fermecată este ştiinţa de carte în limba maternă. Fie ca şi în continuare să se bucure copiii de dulciuri în formă de litere româneşti, iar părinţii să aibă încredere în graiul matern românesc.

De aici, de pe băncile şcolii se vor ridica în largul zărilor senine calea fericirii în viaţă pentru aceşti micuţi, care şi-au luat rămas bun de la Abecedar. Ei vor înţelege mai târziu ce rol a jucat această carte-minune, şi prima lor învăţătoare, la formarea personalităţii lor în viaţă.

Înainte îi aşteaptă vacanţa cea mare, iar în urmă le-au rămas amintirile despre primul an de şcoală. Bucuraţi-vă, copii, de floarea vârstei voastre. Fiţi fericiţi alături de părinţi, bunici, fraţi şi surori.

Tamara Şevciuc,

învăţătoare de clase primare la CIE din Stălineşti

De la trei anișori în Siberia - Din amintirile Elenei Loic din localitatea Ţureni

De la trei anișori în Siberia
(Din amintirile Elenei Loic din localitatea Ţureni, raionul Herța)

Nici nu credea, că toate aces­tea au fost realitate, nu doar un vis urât.

Adesea se întreabă: oare de ce familia noastră a fost ridicată şi dusa în Siberia? Ni s-a spus că am fost „duşmani ai poporului”. Dar eu, mărturiseşte doamna Elena, care încă nu aveam nici trei anişori, tot eram „duşman al poporului”?!

Noaptea de 13 iunie 19-11 îmi va rămâne în memorie pen­tru toată viaţa, o noapte neagră, groaznică.La ora două soldații au înconjurat casa, au bătut la uşă. În casă eram eu, fratele de opt ani şi mama. Mama Alexan­dra Pantelei, de 32 de ani. fratele Constantin de 8 ani şi eu.

Soldaţii au intrat în casă şi au spus să ne pregătim de drum. Când ieşeam pe poartă, mamei i s-a închis sufletul de jale, du­rere şi spaimă. Ne-au încărcat în căruţe şi ne-au dus la gara din Noua Suliţă. Ne-au urcat în vagoane pentru vite. Flecare întreba oare unde ne duc? Co­piii plângeau întruna, domnea o spaimă mare. Războiul ne-a ajuns în drum. Nu ştiu cât timp am călătorit. Peste un timp am trecut munţii Ural, cum ni s-a spus, dar tot am mers mai de­parte și am ajuns în Siberia în­depărtată. în regiunea Tiumen, satul Vikolovo.

Pe noi ne-au dus într-o pă­dure unde era o baracă mare. Acolo şi ne-au lăsat. Pe la orele patru noaptea mama cu alte fe­mei s-au dus în satul ce se atla la vreo 20 km şi a schimbat hainele pe o căldare de cartofi care au îngheţat şi s-au făcut ca pietrele până au ajuns îna­poi. Erau geruri mari şi zăpadă, viscole. Limba rusă nimeni n-o cunoştea. Au vrut să ne trimită mai departe, în Nadim, la aşa-numitul „şantier nr. 501”, de unde nimeni nu s-a întors.

Am trăit până la întoarcerea acasă în localitatea Şuga. Eu am umblat la grădiniţă până în anul 1945, iar fratele de la 10 ani a în­ceput să lucreze la fabricarea poloboacelor. La şcoală nu învăţa, o ajuta pe mama.

Mama iarna lucra la tăiat pădurea, vara - la împache­tat peştele. Erau timpuri grele. Lumini nu era. Ne foloseam de lămpi cu gaz sau opaiţ. Lu­mea murea de frig, de foame, de boli: malarie, tif, scorbut. Biserici nu erau, însă oamenii erau credincioşi şi se rugau la Bunul Dumnezeu să le uşureze suferinţele.

Mâncare era puţină. La co­pii dădeau câte 250 grame de pâine. Mama primea 500 grame de pâine! Multă lume de diferi­te naţionalităţi era cu noi: ruşi, ucraineni, poloni, români, evrei, tătari, calmâci, nemţi. Toţi tră­iau ca o familie mare.

9 mal 1945. o zi neuitată, plină de bucurie. Toţi râdeau, plângeau, cântau, se cuprindeau s-a terminat războiul.

În Şuga am absolvit 7 cla­se, apoi la Nida am absolvit zece clase. Visam să devin învăţătoare de limba şi litera­tura rusă şi să-mi fac studiile împreună cu colegii la Institutul pedagogic din Tobolsk.

În anul 1955 m-am întors la Mamorniţa. Mama cu fratele au venit peste doi ani. când s-a ter­minat contractul.

M-am angajat la lucru la bi­blioteca sătească din Ţureni.

În anul 1960 m-am întâlnit cu Ion Loic, numai ce numit director la şcoala din localitate. Datorită lui, visul meu s-a rea­lizat. Fără ştirea mea a inaintat actele la Institutul pedagogic din Bălţi (Moldova), unde am studiat impreună. Am devenit profesoară de limba şi literatu­ra rusă, am lucrat la şcoala din satul natal, am lucrat până la pensionare în biblioteca şcolii. Mama a murit în 1996, fratele în 1988.

Împreună cu soţul Ion, am crescut şi am educat o fiică, care a absolvit Universitatea din Cernăuţi. Suntem mândri, îm­preună cu soţul, de nepoţi.

Despre calvarul suferit se poate povesti mult, se poate scrie o carte mare. Toate au ceva co­mun: durerea sufletească după cei ce ne-au părăsit şi dorinţa să nu se mai repete cele petrecute de noi, românii din ţinut.

A Înregistrat Viorel Ghiba

Gazeta de Herța

 (Nr. 24 - 12 iunie 2015)

Discuții privind situația școlilor din Nesfoia, Stălinești și Bălcăuți (13 iunie 2016)

Discuții privind situația școlilor din Nesfoia, Stălinești și Bălcăuți, raionul Noua Sulița

(Studioul de seară - TV Bucovina Cernăuți)

 (13 iunie 2016)
Invitați: Vladimir Foloșnea, Corneliu Nichitovici, Vitalie Zâgrea și Romeo Crăciun.

O nouă victorie a colectivului etnofolcloric „Făgurel” din Boian

O nouă victorie a colectivului etnofolcloric „Făgurel” din Boian

Recent, colectivul etnofolcloric „Făgurel” din cadrul complexului instructiv-educativ „Gimnaziul din Boian”, raionul Noua Sulița a câștigat locul întâi la Festivalul internațional „Prietenia”, ce a avut loc în oraşul Vaslui, judeţul Iaşi, România.

  Festivalul internaţional de gimnastică şi dans „Prietenia” este un concurs organizat pentru copii şi tineri, care are loc anual în oraşul Vaslui mai mult de 30 de ani. Festivalul a devenit un brand cultural, nu numai pentru locuitorii din România, Ucraina, Bulgaria, Moldova, Italia, ci şi o o sursă de schimburi utile, colaborări reciproce şi de stabilire a relaţiilor de prietenie. Este un eveniment important în dezvoltarea relaţiilor culturale internaţionale, promovează arta muzicală şi de teatru din diferite ţări.

În acest an a avut loc cea de-a XXXII-a ediţie a festivalului. Onoarea de a reprezenta Ucraina a revenit grupei medii a colectivului etnofolcloric „Făgurel” de la CIE „Gimnaziul din Boian” (diriginte Maria Basaraba, profesoară de matematică), care a prezentat mai multe compoziţii de dans din patrimoniul popular al satului Boian.

Participanţii au fost impresionaţi de primirea călduroasă, atitudinea atentă a direcţiei, organizatorilor şi voluntarilor. Fiecare dintre ei a adus cu sine o mulţime de impresii pozitive, emoţii plăcute, inspiraţii pentru activitatea din viitor şi, desigur, victoria.

Cu această ocazie, colectivul pedagogic al CIE „Gimnaziul din Boian”, personalul tehnic şi comitetul părintesc ale instituţiei de învăţământ adresează sincere felicitări colectivului „Făgurel” şi conducătoarei Mariei Basaraba cu ocazia victoriei.

Iar colectivul „Făgurel”, la rândul său, este recunoscător şi exprimă sincere mulţumiri tuturor acelora, care au contribuit la realizarea acestei călătorii: primarului satului Boian Gheorghe Demenciuc, părinţilor şi conducătoarei colectivului etnofolcloric „Făgurel” Maria Basaraba.

„Amintiri din viața mea” - Anița Nandriș-Cudla - 20 de ani în Siberia

„Amintiri din viața mea”

Anița Nandriș-Cudla din Mahala - 20 de ani în Siberia

(Film documentar -realizat de TV Bucovina Cernăuți)

regia - Iulia Тоderean, autor - Cristina Andrâțica.

„Privighetoarea” Bucovinei a revenit la Cernăuți

„Privighetoarea” Bucovinei a revenit la Cernăuți

În seara zilei de 11 iunie, pe strada Kobyleanska nr. 9, în faţa Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, a evoluat în cadrul unui program folcloric privighetoarea Bucovinei – Maria Iliuţ. - transmite BucPress.

Renumita interpretă chişinăuiană a revenit la Cernăuţi împreună cu membrii Ansamblului etno-folcloric „Crenguţa de ederă” pentru a le oferi în dar publicului cernăuţean, admiratorilor dragi din fosta capitală a Bucovinei eminesciene un buchet de cântece populare româneşti.

Foto: Nicolae Hauca
Video: Vasile Rauț

    

Ion Macovei - Am venit cu lăutarii

„Strâmba” - Muntele uluitor din Transcarpatia care îți taie respirația

Muntele „Strâmba” - cel mai frumos și înalt vârf al Parcului Național „Sânevâr” din regiunea Transcarpatia

Vară este cel mai favorabil anotimp unde monotonia vieții zilnice obișnuite poate fi preschimbată într-un itinerar sănătos la munte.

Liniștirea și ospitalitatea munților Carpați este cea mai bună terapie pentru toate grijile cotidiene, iar odihna activă îmbinată cu aerul curat, va sluji un remediu universal pentru toate bolile.

Aventurierii, pornind la drum, de multe ori își pun în aplicare misiunea de a cuceri cel mai înalt vârf din zonă. În Parcului Național „Sânevâr” din regiunea Transcarpatia, lângă satul Coloceava (Ucraina) se află muntele „Strâmba” care are o înălțime de 1719 metri.

Originea numele provine de la cuvântul românesc „strâmb” și este considerat unul dintre cele mai mari și mai pitorești vârfuri muntoase din Ucraina, un loc extrem de văluros pentru turiști.

Cu siguranță, vizitând acest loc în memoria dvs. va persista pentru mult timp peisajele incitante, imaginile naturale unice, animalele și plantele uimitoare ale acestei împrejurimi.

Drumul spre munte nu este unul dificil deoarece traseul marcat cu punctul roșu începe din satul Coloceava. Lungimea traseului este de 15 km. Pe drum veți putea admira numeroase obiective naturale de relaxare.

Lanțul muntos este format din mai multe dealuri și are o lungime de 3000 de metri. Aici cresc diverse plante rare incluse în Cartea Roșie a Ucrainei (Gențiana, Centaurea carpatică, Ciurul zânelor, Arnica montană și altele). În partea estică al muntelui, la o altitudine de 1600 de metri deasupra nivelului mării, se află un pitoresc lac, de 8 metri lungime și 4 metri lățime. Adâncimea maximă a acestui rezervor unic este un pic mai mult de un metru. Apa în lac este destul de tulbure. Pe munte cad adesea ploi, astfel încât apa nu se evaporă.

În partea superioară a muntelui se află o cruce de lemn care a fost înălțată de localnici în anul 2008.

În fiecare an, la 23 august, de Ziua drapelului național al Ucrainei, angajații Parcului Național „Sânevâr” amplasează în vârful muntelui drapelul galben-albastru.

„Cireșe Amare” (Film documentar despre suferințele victimelor deportărilor comuniste din Mahala)

Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici - Binefăcător pentru cei nefericiți

Mitropolitul Bucovinei și Dalmației: 
Silvestru Morariu-Andrievici - Binefăcător pentru cei nefericiți
(1818 - 1895)

Povestirea lui Corneliu Dumitrescu - cel care a salvat la Cernăuți 3600 de evrei de la Holocaust

Povestirea lui Corneliu Dumitrescu - cel care a salvat la Cernăuți 3600 de evrei de la Holocaust

În ani tulburi ai războiului a existat un industriaș român, Cornel Dumitrescu, care conducea fabrica de textile „Tricotania” din Cernăuți (astăzi redenumită „Arnica”) . Riscându-și viața și averea, a salvat de la moarte 3600 de evrei. Investigațiile care dovedesc autenticitatea acestui caz, au înfăptuite de către inginerul bucureștean Florea Neagu.