Pâinea – o minune a pământului

Pâinea – o minune a pământului

Oamenii din părțile noastre îşi doresc, cum spune o zicală veche: Pâine şi sare, şi mult soare!

Soare, pâine şi sare... Nu ştiu dacă există cuvinte mai frumoase.

Cu pâine şi sare ne întâmpinăm oaspeţii dragi. Pâinea şi sarea au fost aşezate dintotdeauna alături, în capul mesei.

Pâine, zice o vorbă din bătrâni, e începutul tuturor lucrurilor.

Pâinea... Sfântă Pâine... Ea ne face existenţa posibilă... Fară de ea, ca şi fară de aer sau apă, am fi sortiţi dispariţiei...

Pace în casă şi pâine pe masă – dorim tuturor celor dragi.

Cu scopul de a dezvolta la elevi dragostea şi stima faţă de cei, care ne aduc în fiecare zi Sfânta Pâine pe masă; de a le altoi dragostea de cea mai nobilă şi paşnică profesie de pe pământ – plugar, în incinta şcolii de cultură generală din Mălineşti, ciclul primar a pregătit un program de sărbătoare cu genericul „Pâinea cea de toate zilele”.

Sub conducerea învăţătoarelor Laura Bernic şi autoarea acestor rânduri, copiii au recitat poezii, au cântat şi au înscenat diferite jocuri, glorificând Pâinea şi pe toţi cei, care ne-o aduc în fiecare zi pe masă – albă, puhavă şi nespus de gustoasă. La sărbătoare şi-au dat concursul mamele elevilor din clasele 1-a şi a 3-a, care şi-au demonstrat măiestria de gospodine iscusite, pregătind şi servindu-i pe cei prezenţi cu prăjituri gustoase.

Rita Samohodova

învăţătoare de clase primare de la

școala de cultură generală din Mălineşti

Cuvântul Adevărului

Zina internațională a limbii materne la Stălinești

Zina internațională a limbii materne la Stălinești, raionul Noua Sulița

Cu ocazia Zilei internaționale a limbii materne, care s-a sărbătorit recent, în incinta bibliotecii, cu sprijinul lucrătorilor Căminului cultural, la Stălinești s-a petre­cut ora de literatură cu genericul „Limba noastră-i o comoară”.

La această măsură a fost prezent profesorul de limba și literatura română, dl Andrei Bureac, împreună cu discipolii săi. Cu o deosebită însuflețire au recitat versuri elevii Anas­tasia Iațco, Valeria Andrițcaia, Almira Gheo­r­ghieș, Valeria Golban, Olesea Miț­nei ș. a.

A fost sărbătoarea celui mai de preț bun al nostru – sărbătoarea limbii în care am învățat să rostim primele cuvinte. A iubi limba maternă, înseamnă a iubi mama, buneii, strămoșii, portul popular. Limba maternă este pentru noi un dar de la Dumnezeu și datoria noastră este de o a cultiva, de a o păstra, de a o vorbi corect și frumos. La finele acestei măsuri, încă mult timp cei prezenți au discutat tema în cauză.

Vera Ceban, profesoară de limba și literatura română

la Şcoala medie din Stălinești

Libertatea Cuvântului

Dumitru Matcovschi - Rapsod al gliei şi graiului străbun

Rapsod al gliei şi graiului străbun

„Am avut, am vrut, m-am zbătut, m-am incăpăţinat,

Ca orice artist, să unesc realitatea cu gandirea abstractă”.

(Dumitru Matcovschi)

Poezia lui Dumitru Matcovschi e foarte variată prin tematică şi motive, originală prin mijloacele artistice de exprimare. Opera lui educă la cititori dragostea de părinţi şi pământul natal, de graiul matern şi istoria poporului său, dragostea de viaţă şi frumos. Poezia lui Dumitru Matcovschi îmbină lirismul şi dramatismul, îndeamnă la profun­de meditaţii etico-filizofice în cele mai diverse probleme şi teme: mama şi pământul natal se contopesc în dra­gostea pentru întreaga ţară („Crescut în suflet”, „Mama”). În poeziile sale po­etul nu ascunde faptul că lumea este cutreierată de dureri şi nedreptăţi, că omul cunoaşte nu numai bucuria şi tihna familială, dar şi neliniştea şi necazul, dorul şi durerea mistuitoare („Bucuraţi-vă prieteni”, „Imne şi bleste­me”, „Cântec de leagăn pentru bunici”, „Pasărea nopţii pe casă”, „Crucea”).

Părinții, icoana sufletului - poezie de Inna Rigo (Vataman) din Sibiu, România.

Părinții, icoana sufletului poezie de Inna Rigo (Vataman) din orașul Sibiu, România. colaboratoarea noastră originară din satul Costiceni.

Pe o prispă, rezemată, Stă-ntr-un băț, cam strâmb ce-i drept, O măicuță-nlăcrimată Cu ochii la drum, inert. Ce visează? Ce gândește? Ce o fi în capul ei? După pruncii ei tânjește Și-i așteaptă, vrei nu vrei. Pe cărarea bătătorita Pân-la poartă și-napoi Mai apare-un om c-o bâta Ce privește înspre nori. E tăticul, care-odată, Era-nalt, măreț, vioi, Dojenit de ani, de soartă, Este trist și cu mâini moi. El, cu mâna tremurânda Ce-o ridică înspre cer, Zice-o ruga către Domnul  Să zâmbească și la el. Să-i aline bătrânețea Iar ograda plin-o vrea. Să-i alunge din tristețe, Să-i vorbească cineva. E prea liniște, prea sumbru Tare mult le-ar fi tihnit Nepoțeii să-i audă, Printre chiote fugind.

Dar copiii stau departe În orașe, cu mașini De părinți și de sat, parcă Au cam devenit străini. Cam odată, așa prin vară, Se întâmplă să ajungă Pe acasă, pe la țară Singurătatea s-o alunge. Nu se plâng și nu suspină, Cel puțin nu-n fața lor Stau cuminți și-așteaptă-n tihnă Și le spun că le-a fost dor... Mâinile brăzdate-n muncă Se împreunează greu Înspre seară într-o ruga Să-i audă Dumnezeu. Nu-i uitați, nu stați departe Voi, copii, ce oameni mari V-ați făcut după ce-n noapte V-au vegheat cu mult amar. Ocrotiți ca pe-o icoană Trebuie mereu să fie Mama, cu a ei năframă Și tata cu a lui tichie. Ești bogat atât cât ai, Doi părinți care te-așteaptă. Când în fața crucii stai Vrei acasă, dintr-odată...

Dragobetele - Sărbătoarea iubirii

Dragobetele - Sărbătoarea iubirii

Victoria Vataman din Costiceni - poezia Mamă și Durerea părintească

Victoria Vataman din Costiceni - poezia Mamă și Durerea părintească

Mamă!
Mamă frumos te-ai gătit, Unde mamă te-ai pornit? În haine nouă nouţe Şi laşi mamă a ta căsuţă, În păpuci noi şi basma Te duci de la casa ta. Bate clopotul de aramă Dumnezeu la el te cheamă, Plânge la cap lumănarea De când ţi-a ieşit suflarea. Frumos cântă preotul Mie-mi rupe sufletul, Pouă-n cer mărunţel, De parcă-ar plânge Domnul din el.	Unde te duci Tu acuma mamă De-ai lăsat casa orfană? Dau la uşi, dau la fereşti Dar tu mamă nu mai eşti Pe mine nu mă întâlneşti Vorbe scumpe nu-mi vorbeşti. Maşina mamă mi te duce Şi te-ascunde după o cruce, Te duci pe meleaguri străine De unde înapoi, numeni nu vine. Adio mamă, adio scumpa mea, A veni şi timpul, când eu la tine voi pleca, Şi o să fim toţi împreună, Acolo în ţară străină!
Durere părintească! (în memoria lui Andrei Coca)
Ce pe lume e mai sfânt? Asta-i viaţa pe pământ! Când în viaţă ai copii Ai de toate, ai şi multe bucurii. Trăiam şi noi fericiţi Cu doi fecioraşi iubiţi. Noi lucram din zori în zori Ei creşteau ca nişte flori. Unul blând şi iubitor Altul uite, focuşor. Trăiam, munceam, ne bucuram De toţi, de familia ce-o aveam. Dar nenorocirea vine Atunci, când n-o aşteaptă nimeni. O boală grea de Andreieş s-a legat Şi din viaţă l-a luat, Boala s-a legat cu jurământ Până l-a dus în mormânt, Dragul mame, puiul tatei Inima arde şi gata. Noi am început să ne luptăm Viaţa puiule să-ţi salvăm, Tare mult am mai umblat La multe uşi ne-am închinat, Poate doctorii vor vor putea face ceva Şi tu puiule îi scăpa. Tare-am vrut să mai trăieşti Să nu te duci să putrezeşti. Bradul nostru cel frumos Cu crengile lăsate-n jos. Dar aşa a fost să să fie Să te duci în a domnului înpărăţie. Îngeraşul nostru scump Îngeraşul nostru scump şi sfânt, Tu pentru toată viaţa noastră	Eşti în inimă şi-n gând. Cum te-ai dus Tu în pământ? Atât de mult viaţa ai iubit Şi nimic n-ai dovedit. Inima noastră arde cu-ncetul, Că noi ne-am pierdut băiatul Băieţelul nostru cel mare Dragostea noastră, cea mai mare! Cum Doamne te-ai îndurat Şi de la noi Tu l-ai luat? Noi mare străini am mai rămas Doar cu feciorul Maximaş. Fecioraşul nostru cel mare Tu ai fost ca şi o floare, O floare ce trebuiea să înflorească, Dar nu în pământ să putrezească! Soarta grea şi nemiloasă Ne-a făcut să plecăm de acasă, Ştim, când noi vom reveni Pe tine nu te-om  mai găsi, Vom căuta la uşi şi la fereşti Dar tu Dragul nostru, nu mai ieşti. Dar noi tot gândindu-ne la Tine Poate Tu îi reveni Şi iarăşi împreună vom trăi. Vină puiule acasă Şi îi sta cu noi la masă, De-i mânca, sau nu ai mânca Macar cu vorba ne-ai lua, Dar Tu te-ai dus şi nu mai vii Din lumea noastră, a celor vii. Adio Andreiaş, Te-am iubit şi te-om iubi Cât pe lume vom trăi,

Fanfara Frații Lucan - Ca la Chetriș

Sincere felicitări echipei de volei da la școala de cultură generală din Costiceni

Sincere felicitări echipei de volei da la școala de cultură generală

„Ion Vatamanu” din Costiceni

Pe data de 12 februarie a.c, în sala sportivă a gimnaziului din Noua Sulița, a avut loc etapa finală a competițiilor la volei între echipele școlare din raion. În clasamentul final a Spartachiadei raionale pentru elevi ediția 71 (2015-2016), pe locul III s-a situat echipa de volei (fete) a școlii de cultura generală „Ion Vatamanu” din Costiceni, obținând totodată un rezultat destul de bun și văluros.

Pentru meritul depus, sportivele din satele din Mălinești, Coteleu și Costiceni, au fost desemnate cu diplome de onoare și premii din partea conducerea departamentului pentru educație, tineret și sport al Administrației raionale Noua Sulița,.
   Cu această ocazie, antrenorul și profesorul de educația fizică Adrian Stanciu, precum și conducerea instituției de învățământ din Costiceni, îi adresează echipei școlare de volei, (membre - Cristina Mihailiuc, Anastasia Covotar, Ruslana Bucmârza, Iulia Muntean din clasa 9-a „A” și Iulia Lupoi, Anișoara Caba, Nicoleta Buruian, Ecaterina Gorea, Cristina Alexandroaie și Tatiana Eremia – clasa 10-a), care au apărat demnitatea blazonul sportiv al școlii, sincere felicitări și urări de bine, dorindu-i sănătate și noi realizări în sport.

Vezi și: Cea de-a 70 ediție a spartachiadei școlare din raionul Noua Sulița

La Costiceni a avut loc comemorarea celor căzuți în războiul din Afganistan

La Costiceni a avut loc comemorarea celor căzuți în războiul din Afganistan

Anul acesta s-au împlinit 27 de ani de la mult așteptata retragere a militarilor sovietici din Republica Democrată Afganistan. Deși au trecut 27 de ani, veteranii războiului din Afganistan nu pot uita prin ce au trecut, mai ales ca unii dintre ei au fost schilodiți.

Cu acestă ocazie, duminica 14 februarie, la Costiceni a avut loc o manifestare de comemorare a ostașilor căzuți în războiul din Afganistan.

Locuitorii satului Costiceni nu i-au uitat pe cei ce au căzut în acel război care nu a servit la nimic bun. În amintirea celor ce și-a vărsat sângele departe de baștină, dar și a celor care și-au dat viața pe Maidanul din Kiev sau pe câmpul de luptă din estul țării, în incinta bibliotecii centrale din Costiceni, a avut loc o oră de comemorare, la care au participat toți cei, care au primit botezul focului în cruntul război din Afganistan - veteranii războiului, Serghei Șeremet, Vladimir Rusu, Alexandru Lupoi, Valerii Glib, Ion Gorea, Vladimir Baban, Eugen Sauca, precum și tinerii militari care au luptat în Donbas, Arcadie Rotari, Ion P. Anastas, Ion V. Anastas, Alexandru Nicorici, Farhot Yuldașev, Andrei Tozlovan, Roman Lupoi și Dan Marchitan.

Victimele războiului din Afganistan au fost omagiate cu un minut de reculegere, iar apoi a urmat un spectacol artistic, susținut de elevilor școlii de cultură generală „Ion Vatamanu” din Costiceni.

La final, organizatorii acestei întâlniri de suflet, au transmis invitaților mesaje de omagiu, recunoștință și respect.

Potrivit statisticilor oficiale, pierderea armatei sovietice în războiul din Afganistan a constituit circa 15 mii soldați iar în rândul celor răniți 53 de mii. Prin creuzetul războiului sovieto-afgan a trecut peste 160 de mii de locuitori al Ucrainei. Dintre acestea 2378 au fost uciși, dispăruți sau capturați. Răniți au fost peste 8000 de persoane, dintre care 4697 sau întors acasă de pe front invalizi. Din regiunea Cernăuți au trecut prin război peste 2000 de persoane dintre care 56 au decedat.

Sergiu Barbuța

Activitatea Școlii profesionale Nr.8 din orașul Cernăuți (TV Bucovina-Cernăuți)

Activitatea Școlii profesionale Nr.8 din orașul Cernăuți

(TV Bucovina-Cernăuți)

Un tânăr de 14 ani din Forosna a salvat din clădirea înflăcărată pe cei 4 frățiori ai săi

Un tânăr de 14 ani din satul Forosna (raionul Noua Sulița) a salvat din clădirea înflăcărată pe cei 4 frățiori ai săi

În data de 11 februarie, la ora 7:49 dimineața, într-o casă din satul Forosna (raionul Noua Sulița) a izbucnit un incendiu devastator, suprafața totală căruia a fost de 70 de metri pătrați informează Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență din regiunea Cernăuți.

În casă respectivă locuia o familie numeroasă de refugiați din regiunea Lugansk. La moment, după cum sa dovedit, în casa devastată se aflau 5 copii în vârsta de 14, 8, 4 și 2 anișori. Dimineața, părinții copiilor preocupați de diferite nevoi, au plecat în sat, iar copii au rămas singurei acasă. Oleg, băiatul cel mai mare, simțind mirosul de fum în casă și flăcări în pod, a reacționat imediat. Scoțând în siguranță afară pe toți, tânărul s-a adresat vecinilor după ajutor. Povestindu-le cele întâmplate, oamenii la rândul său au chemat pompierii. 
        După intervenția salvatorilor, focul a fost eliminat. În fața locului de asemenea a sosit un echipaj al ambulanței, care a acordat tânărului băiat o asistență medical. Incendiul a distrus toate obiectele de uz casnic. Cauza preliminară a izbucnirii incendiului a fost un scurtcircuit electric.

Cuvântul ca instrument al magicului în poezia lui Lucian Blaga și Gr. Vieru

Cuvântul ca instrument al magicului în poezia lui

Lucian Blaga și Grigore Vieru

(studiu comparat)

Lucian Blaga şi Grigore Vieru - două destine umane, două destine cre­atoare, biografii spirituale, sensibilitate comună în faţa tainelor universului.

S-ar putea afirma că Lucian Blaga şi Grigore Vieru sunt incomparabili: perioade diferite, studii, circumstanţe sociale şi culturale diferite.

Itinerarul vieţii lui Blaga începe la 1895, în satul Iancrăm, judeţul Alba, şi se încheie la 6 mai 1961. Vieru vine pe lume la 1935, pe alt mal al Prutului, în satul Pererâta, judeţul Hotin, când Blaga

Dumitru Matcovschi – Conștiința neamului meu

Dumitru Matcovschi – Conștiința neamului meu

Sunt tot țăran şi tot de la ogor brăzdat adânc de plugari - cuvântul, ca şi spicul e un dor cu noi şi nesfârșite perspective. (D. Matcovchi)

Oricare scriitor, dacă e scriitor adevărat şi dacă e scriitor al poporului său, nu prea se chi­nuia de bucurie. Orice neam trece prin diverse momente fericite sau triste, deci, are de toate, dar mai ales probleme şi dureri are îndeajuns.

Dumitru Matcovschi îndurerat a scris, îndu­rerat a vorbit de fiecare dată când i s-a oferit ori nu i s-a oferit tribuna, îndurerat a scris poezia, proza, dramaturgia şi a îndemnat lumea să vor­bească adevărul curat, oricât de amar ar fi.

Atunci când ni-i mai greu ca oricând, poetul vine în faţă, amintindu-ne că nu-i nimic mai de preţ în lume, decât Cuvântul, Patria, Mama, Iu­bita, Limba, acestea-s lucrurile sfinte pe care cu atâta har dumnezeiesc le-a cântat Poetul.

Despre Dumitru Matcovschi se poate spune cu cuvintele lui Mihai Eminescu:

Protocolul de la Kioto şi iluminarea uliţelor din satul Marşinţi

Protocolul de la Kioto şi iluminarea uliţelor din satul Marşinţi

Să vedem ce are satul Marşinţi, raionul Noua Suliţă, cu vestitul Protocol de la Kioto ce face parte din Convenţia-cadru ONU privind schimbarea climei. Îndeplinirea acestui document internaţional prevede îmbunătăţirea mediului ambiant prin reducerea degajărilor de gaze toxice care cauzează schimbarea climei. Ţările care reduc degajările în atmosferă sunt stimulate financiar, iar banii primiţi sunt folosiţi anume în scopuri ecologice. Deoarece în Ucraina degajările de gaze toxice sunt sub nivelul admis de Protocolul de la Kioto (o bună parte din

Floarea aleasă a Mălineştiului, scuturată pe meleaguri străine

Diavolul nu suportă opincile!

Diavolul nu suportă opincile!

Despre diavol se vorbește de când e lumea, în general de rău (zic în general fiindcă, de vreo 4 decenii, există și secte care îl slăvesc, în special pe continentul american).

Mulți dintre noi îl considerăm ca fiind responsabil pentru păcate, eșecuri, pierderi de acte etc. Obișnuiți fiind să acuzăm „întunericul” pentru toată această lipsă de lumină cerebrală, am uitat să ne considerăm, adeseori, responsabilii principali ai faptelor făcute cu discernământ, într-o libertate absolută lăsată de sus…în jos.

Comemorarea victimelor masacrului de la Lunca (7 februarie 2016)

Pe ei îi poate omorî numai uitarea…