Vladimir Precup: „Să învățăm de la cumințenia pământului...”


Vladimir Precup: „Să învățăm de la cumințenia pământului...”

...Când cobori de la șleah pe Ulița Mare a Dumenilor, spre Valea Prutului, numaidecât vei ajunge la casele ca niște curți de frumoase ale Precupenilor. Viță de familie veche, cu toate însemnele de noblețe: cărturari, gospodari, demni de înaintașii neamului.
Vladimir Precup a știut să poarte cu cinste prin viață povețile părintești. Într-o discuție cu colegul său de facultate, scriitorul Andrei Lupan, consăteanul nostru n-a ezitat să-și exprime mândria, că de la Costiceni s-au lansat ca președinți de gospodării colective nu mai puțini de zece specialiști. „Și eu am deprins dragoste de glie, de țărâna strămoșească de la tatăl meu, Toadere Precup. De la mama Alexandra am moștenit blândețea sufletească și bunătatea exprimată de seninătatea din ochi. Tot ceea ce e mai prețios am învățat de la cumințenia pământului și de la familia lui Serafim Precup, fratele mai mare al tatei, cu care am crescut împreună.”
După școala din Costiceni, a făcut studii la gimnaziul din Lipcani, apoi la facultatea de agronomie din Iași, unde a fost studentă și soția lui, Eva, originară din Soroca. Vladimir a trăit 53 de ani, Eva – 101.
Facultatea de agronomie de la Iași a fost transferată la Chișinău cu  întreg contingentul de studenți. La Chișinău au repetat un an de studii, iar după absolvire, în 1943 au fost refugiați în Tagichistan, de unde a fost mobilizat pe front în divizia „Tudor Vladimirescu” în cadrul Armatei Roșii. De pe frontul austriac a revenit la București, fiind aici din 1945 până în 1949, apoi a revenit la Chișinău în gradul de căpitan. Din 1952 este redactor la Radiodifuziunea din Chișinău, responsabil de programe cu tematică din domeniul culturii.
Cel mai interesant începe în continuare, când la apelul conducerii de stat va pleca, în componența celor treizeci de mii de voluntari, pentru a renaște localitățile rurale, mai întâi la Marianovca de Jos, ulterior la Căinari, Căușeni și, mai târziu, la Trușeni. În acel răstimp fiica Fergana și feciorul Sandu făceau studii la Chișinău.
Vl. Precup a fost un specialist din agricultură cu viziuni și concepții științifice argumentate, având un orizont clar. În întreaga sa activitate a pus accentele pe producția locală, pe ecologie, obiective care abia în prezent urmează să le soluționăm. Fiica Fergana a activat circa patru decenii la Institutul de Economie al Academiei de Științe a Moldovei, feciorul Sandu – în Ministerul de Externe, la ambasada din Suedia. Descendenții lui Vl. Precup, copiii, nepoții au perseverat în electronică și programare, în arte plastice, teologie, filosofie, literatură.
În anii de când gopodăria din Trușeni a fost condusă de Vladimir Precup, satul a înregistrat realizări frumoase privind calitatea vieții oamenilor. În sat au fost construite două școli mari cu peste 1000 de locuri, două școli în Durlești cu peste 600 de locuri, o grădiniță nouă de copii, local mare cu 2 etaje pentru 100 locuri, unde micuții vor primi întreținere complectă.
S-a construit un cămin pentru mecanizatori, la nivelul cerințelor cultural-moderne, brutărie dotată complet (produce 10 tone pâine zilnic), baie nouă, casă de cultură în Durlești, drumuri pietruite în sat și la câmp. Toate acestea s-au adăugat la realizările mai vechi: opt creșe cu aproape o mie de locuri, un spital cu aparatură modernă, două bucătării de produse lactate pentru sugaci, sub controlul medicilor. La casa de cultură din Trușeni activează mari colective corale și de dansuri populare, fanfară și... nu mai vorbim despre dansuri și cinema, nelipsite. Am înscris doar câteva din aspectele care luminează viața nouă a unui sat bătrân moldovenesc.
Cineva glumea că de la un timp toate coclaurile Trușenilor au fost sădite cu vii și livezi de cireși. Și că, pe bune, atunci o distincție supremă nu se acorda pe principii de partid, ci pentru muncă devotată. De menționat că anterior, în anii grei de restabilire a economiei naționale V. Precup a plecat ca voluntar pentru a ridica din ruini și a conduce alte două gospodării, la sudul Republicii Moldova, în localitățile Marianovca și Căinari, Căușeni, unde eforturile sale au rodit din plin, el fiind menționat și aici cu cea mai înaltă distincție.
Întotdeauna Vladimir Precup a avut talentul de a găsi dezlegarea ce mai grea, dar și cea mai rațională a problemei. Locurile întinse le-a destinat pentru extinderea semănăturilor de câmp și furajere, iar pentru vii și livezi s-a hotărât însușirea pantelor, a povârnișurilor și văilor. Locurile sterpe, paraginile vechi au fost redate culturii. Optzeci de hectare de vie, tot varietăți nobile, rodesc azi pe terasele noi ale Trușenilor. În primii doi ani de producție au fost recuperate toate cheltuielile de însușire. Parcelele izolate de hibrizi sunt înlocuite treptat cu masive noi de soiuri superioare. Ramurile de gospodărie principale sunt viticultura și horticultura, culturile de câmp, legumăritul și vităritul, atenția gospodarilor le urmărește pe toate deopotrivă, asigurând dezvoltarea lor complexă.
Despre aceasta ne vorbesc cel mai concludent cifrele, statistica la zi.
Recolta la vie în 1960 era de 53 centnere la hectar, în 1965 – 82 centnere la hectar pe toată suprafața de 1377 hectare, înregistrînd o creștere de 184 %.
Recolta de fructe în această perioadă a crescut global de la 1579 la 2350 tone.
Dar există un control mult mai sever și mai argumentat științific al producției -  e prețul de cost. Pentru un centner de struguri el a scăzut în cinci ani, respectiv de la 14,30 ruble la 9,85. La fel centnerul de fructe s-a ieftinit de la 13,9 la 10,20 ruble. Un alt factor hotărâtor pentru pogresul unei întreprinderi moderne e producția marfară. Cu cât gospodăria dă mai multă producție marfă, cu atât îi este mai garantată dezvoltarea. Colhozul condus de Vladimir Precup și în această privință ocupă un loc de frunte în republică.
Și iarăși, de la Andrei Lupan citire: „Sunt oameni care muncesc însuflețiți parcă de un talent înăscut, ca adevărați meșteri, făcând lucrul deplin, trainic și numaidecât frumos”. Astfel scria despre colegul său de studii la agronomie, Vl. Precup, pe atunci președinte al gospodăriei agricole colective din satul Trușeni, Strășeni.
Cu mai bine de cinci decenii în urmă scriitorul-academician remarca o seamă de calități ale consăteanului nostru, accentuând că „perseverența lucidă în munca de fiecare zi adună și cimentează puteri nebănuite. Dar ea este și mai afectivă când se cimentează cu voința oamenilor. Iar aceștea au ales activitatea creatoare, cu abnegație.”
Scuarul verde ce descinde ca o oază de lumină cu tril de priveghetori din cuibul familiei Precup din Trușeni amintește de căsuța părintească din valea Prutului de la Dumeni. Doar că aici laTrușeni ani în șir a fost locul de întrunire a elitei de creație din Chișinău, scriitori, plasticieni, muzicieni, printre care Andre Lupan, Pavel Boțu ș.a.
Dacă veți fi cumva pe la Trușeni, să întrebați de strada Vladimir Precup și de ce, la o adicătelea poartă numele acesta.
Deși, este clar și fără această întrebare retorică. Nu întâmplător își are obârșia din Dumenii Costicenilor, satul cu zece președinți.
...Deși, după socotelile mele, s-au putea să fie și mai mulți...
                                                                                                                         Dr. Tudor Colac




Comentarii