Mihai al lui Ion al lui Filimon Șeremet face
parte dintr-o viță de oameni cu bun renume din Costiceni.
Deși, s-a născut … la Chișinău, la 23 decembrie
1971. Așa a vrut să fie providența, tot ea a ales opțiunea ca Mihai să fie mai aproape
de Europa. După primele opt clase (1978-1987) alege medicina. În 1991 este încadrat
în câmpul muncii la Stația de Urgență Medicală, după care face studii de specialitate
la Institutulde Medicină din Cernăuți (1991-1998) și internatura în domeniul chirurgiei
(1998-2000). Din 2003 este angajat ca asistent la Catedra de Chirurgie nr. 1 din
Cernăuți.
În anul 2006 susține teza de doctor în științe
medicale cu teme „Tratamentul cuprinzător al formelor nodulare de goiter”. Din 2015 deține
postul de profesor asociat la Catedra de Chirurgie nr. 1, iar din 2016 perfectează
teza de doctor habilitat în medicină cu tema „Optimizarea diagnosticării
și tratamentul chirurgical postoperatoriu al acutizărilor de goiter”.
Este autor al peste 200 de publicații în
Ucraina, Republica Moldova, Germania, România, Austria și nu numai. Din 2016 este
membru al Uniunii Medicale Balcanice.
‒ Stimate
Domnule dr. Mihai Șeremeti, din cele expuse mai sus, dar și
din publicațiile la îndemână reiese că aveți o experiență apreciabilă în tratamentul chirurgical al Tiroidei Hașhimoto, cum este denumită științific glanda tiroidă.
‒ Tiroidita Hashimoto (TH) ‒ boală autoimună
organ-specifică a glandei tiroide este caracterizată prin producerea de anticorpi,
cum ar fi peroxidaza anti-tiroidă, ceea ce duce la distrugerea glandei, deoarece
procesul inflamator dens, care înconjoară parenchimul glandei poate complica operația.
Cu toate acestea, operația se recomanda în chirurgie la pacienții cu TH, în special
dacă au simptome persistente după terapia conservatoare. În cazul când boala TH
este cu compresiune semnificativă și mai are și alte simptome asociate, am emis
ipoteza ca astfel de pacienți să fie operați prin metoda tirodactomie în scop paliativ.
Pe durata cercetărilor în anii 1994-2014,
am identificat 179 de pacienți care au suportat un tratament chirurgical pentru
TH, dintre care 33% din pacienți au suportat hermithyroidectomie, 26% ‒ rezecție
subtotală a glandei tiroide și 41% ‒ tiroidectomie. Nivelul general de ameliorare
simptomatic pentru acești pacienți a fost de aproximativ 90% după tiroidectomie.
Cel mai frecvent simptom prezent în aceste cazuri este numit comprimare preoperatorie
a gâtului, și mai mult de 93% dintre pacienți cu intervenția chirurgicala au fost
scutiți. De asemenea, am constatat că în ratele ridicate de îmbunătățire a stării
sanatații la pacienții cu TH, s-au identificat și alte simptome, cum ar fi problemele
de voce (77%), dezechilibru hormonal (84%) și altele (90%). Concluzionăm că
operațiunea de alegere pentru pacienții cu TH este tiroidectomie, în special
pentru cazurile în care pacienții suferă de simptome persistente pe un fundal
de terapie conservatoare.
‒ Remarcăm
că aceste tratamente sunt efectuate
în cadrul Departamentului de chirurgie,
la catedra de profil a Universității de Stat
de Medicină din Bucovina, orașul Cernăuți. Investigațiile și cercetările științifice realizate aici, în baza
intervențiilor chirurgicale, presupun că vă
implică și în alte tipuri
de tratamente.
‒ Împreună cu colegii Y. Girla și V.
Cuciuc au acumulat o vastă experiență în tratamentul antioxidant și
anticitochinic al pacienților cu peritonită postoperatorie. Cercetarea dinamicii
sistemului oxido-reductor și a concentrației citochinelor și serul sanguin la
pacienții cu peritonită acută postoperatorie, a apreciat o semnificație
prognostică valoroasă a rezultatelor acestui studiu, ce a permis determinarea
tacticii de tratament a acestei categorii de pacienți. includerea în
tratamentul complex postoperatoriu a medicamentelor cu efect anticitochimic
antioxidant a redus numărul complicațiilor pyoseptice de la 82,4% la 66,7%
cazuri, astfel evoluând eficiența tratamentului acestor pacienți și reduce
durata lor de internare.
Constatăm că peritonita acută
generalizată, necătând la succesele semnificative ale medicinii practice în
tratament, rămâne o patologie periculoasă, dificilă și „neplăcută” atât pentru
chirurg, cât și pentru pacient. Mortalitatea în urma peritonitei de etiologie
diferită, necătând la folosirea întregului arsenal de metode moderne de
tratament, variază de la 16,7 la 76%. În legătură cu utilizarea unui diapazon
larg de metode „deschise” de tratament a peritonitei, a apărut posibilitatea
folosirii unor preparate mai eficiente și patogenic mai argumentate.
Un rol important în patogeneza
peritonitei îl ocupă mecanismele leziunilor tisulare ai radicalilor liberi.
Procesul de peroxidare este unul din mecanismele universale de leziunea
celulelor ca rezultat al peroxidării structurilor membranice cauzate de
producția sporită al formelor active de oxigen. Ca rezultat al inhibiției unor
enzime legate cu membrana și peroxidarea lipidelor din membranele plasmatice în
sacul peritoneal apar focare de necroză secundară. Lipidele oxidate dobândind
proprietăți antigenice, ca rezultat, stimulează procesele autoimune de leziuni
tisulare.
În patogeneza peritonitei un rol
important îl joacă mediatorii inflamației – citochine, care sunt reprezentați
de proteine cu masă moleulară scăzută, produse de diferite celule
(endoteliocite, leucocite, fibroblaste etc.). Activitatea lor biologică e
manifestată printr-un efect evident asupra receptorilor specifici celulari. Cu
toate acestea, interleichinele și factorul de necroză tumorală acționează asupra
tuturor celulelor, având un efect sistemic. Acum sunt cunoscute zeci de citochine,
cu toate acestea, cele mai studiate sunt citochinele, care iau parte la
formarea sindromului de insuficiență multiplă de organe (interleichine,
factorul de necroză tumorală (TNF), interferoni, eicozanidele, factor de
creștere etc.).
Scopul este de a cerceta eficența tratamentului
antioxidant și anticitochinic al pacienților cu peritonită postoperatorie.
Au fost evaluate rezultatele
tratamentului a 40 de pacienți la vârsta cuprinsă între 28-77 de ani, cu
peritonită postoperatorie care au fost tratați in secția de chirurgie a spitalului
regional din Cernăuți în anii 2008-2011.
Cauzele peritonitei postoperatorie la
pacienții în ambele loturi au fost eșecul sutural anastomotic și perforația
ulcerului acut al tubului digestiv. Toți pacienții au fost reoperați urgent, cu
scopul de a elimina și/sau mărgini focarul de infecție, asanare și drenare ale focarelor
primare.
În perioada postoperatorie pacienții au
fost divizați în 2 loturi: lot 1 – de control (n = 20) și lotul 2 – de
cercetare (n = 20). Pacienților din lotul de control le-a fost prescrisă
terapia convențională. Pacienții din lotul de cercetare în afară de terapia
convențională, au primit intramuscular un antioxidant puternic. Aceiași pacienți
au primit intravenos medicamente cu acțiune anticitochimică și endotelioprotectorie.
La toți pacienții din ambele loturi, au fost studiate complicațiile septice
postoperatorice. Mortalitate postopertatorie în loturi de comparație nu a fost
fixată.
Tuturor pacienților le-a fost cercetată
activitatea sistemului oxido-reductor prin determinarea în serul sanguin, a
gradului de modificare oxidativă a proteinelor (MOP) activității
ceruloplasminei (CP) în eritrocite – conținutul aldehidei malonice (AM), activitatea
glutationperoxidazei (GP) și catalazei (CT) după metodele convenționale.
La fel a fost studiată în serul sanguin,
concentrația citochinelor pro-inflamatorii (ILIb, IL8, factorii de necroză tumorală
– TNFa) și anti-inflamatori (ILIRa) prin metoda cytofluorometriei cu laser
(Partec).
Studiul a constatat că, după intervenția
chirurgicala la pacienții din lotul de cercetare a scăzut nivelul AM cu 37,3%
și gradul MOP – cu 29,7% comparativ cu lotul de control. La a treia zi
postoperatorie în lotul de control, a fost observată creșterea semnificativ
importantă a nivelului AM (31,1%) și gradul MOP (42,3%), precum și că, la
pacienții din lotul de cercetare, aceste cifre au rămas aproape neschimbate. În
a cincea zi după intervenție în lotul de control activitatea proceselor de
oxido-reducere rămâneau semnificativ mai mari, comparativ cu cele preoperatore.
La pacienții din lotul de cercetare, aceste cifre rămâneau comparativ mult mai
scăzute.
Angajat plenar în procesul de
modernizare a medicinii contemporane prin inovații creative în domeniul tratamente
și metodologii europene ale mileniului trei, dr. Mihai Șeremet, originar din
Costiceni, confirmă vocația sa de discipol eminent al lui Hipocrate.
Recent revista de știință, inovare,
cultură și artă „Akademos” a
Academiei de Științe a Moldovei, a publicat articolul lui Michael I. Sheremet
întitulat Hashimoto’s thiroiditis: surgical treatment.
…Iar la Costiceni mama Nina, cu palma
streașină la ochi, așteaptă să-i vină oaspeți. Este bucuroasă de toți cei din
familia Șeremet: manageri, muzicieni, arhitecți, pur și simplu gospodari.
Pentru medici însă are o afecțiune aparte, așa cum e și Mihăiță…
0 Comentarii