Muma muzelor de Aurelian Silvestru

Muma muzelor de Aurelian Silvestru

Se afirmă cum că riscul de a folosi computerul este minimal, chiar dacă utilizatorii sunt elevi sau preşcolari. Cercetările specialiştilor însă, demon­strează că memoria copiilor a scăzut simţitor în ultimul timp. Elevii recurg mult mai frecvent la datele stocate în computer, decât la cele acumulate de ei prin învăţare. Şi asta, în pofida faptului că puterea noastră de a memora este enormă: un om obişnuit are suficiente „depozite cerebrale” pentru a putea memora toate informaţiile adunate în cea mai mare bibliotecă din lume.

Imensele „depozite” ale memoriei sunt întreţinute de contactele dintre celulele nervoase (aşa-numitele „sinapse”).

Dragostea de carte de Aurelian Silvestru

Dragostea de carte de Aurelian Silvestru

Iezechiel, prorocul, mărturiseşte că odată Dumnezeu i-a spus:

-Am să-ţi dezvălui adevăruri neştiute, de aceea deschide gura şi hrăneşte-ţi sufletul cu cartea pe care ţi-o încredinţez!

O mână nevăzută i-a pus în faţă o carte, din care, după ce „a gustat”, lăuntrul і s-a luminat, iar gura i-a devenit dulce ca mierea. (Biblia. Iezechiel. Cap. 1-3).

Auzind asta, un copil deştept şi curios ar dori să guste şi el cât mai repede dulceaţa unei cărţi, dar iată că anumiţi „profeţi” de pe la noi, nu se ştie de ce, insistă ca mierea să se transforme în pelin...

Munca şi celebritatea de Aurelian Silvestreu

Munca şi celebritatea de Aurelian Silvestreu

Am fost şi voi rămâne ferm convins că fiecare copil e un talent în devenire. Faptul că ulterior foarte puţini dintre noi ajung să fie talentaţi e cauzat fie de lenevia personală, fie de greşelile din educaţia pe care o primim.

Ţin minte că pe timpul când eram elev, aveam un coleg de şcoală pe care toată lumea îl considera un „geniu”. Era frumos, deştept, ingenios, scria versuri, cânta, dansa, picta. Sufletul tuturor festivităţilor din şcoală era el - Nichita. Făcea totul cu uşurinţă uimitoare. Ceea ce noi,  ceilalţi băieţi  de  seama  lui,  realizam  prin  străduinţă  şi

Secretul nemuririi de Aurelian Silvestru

Secretul nemuririi de Aurelian Silvestru

Moartea nu ştie de milă şi nu iartă pe nimeni niciodată. Mai multe popoare însă păstrează în folclorul lor legende ce pun la îndoială acest fapt. Ba chiar se povesteşte că pe undeva, prin ţinuturi neumblate, s-a păstrat un text (o rugăciune sau o incantaţie) care, atunci când este rostit, pune moartea pe fugă. Cine l-а scris? În ce limbă? Când? Unde? Ce reprezintă?

Nimeni nu ştie! Pur şi simplu, circulă diverse presupuneri menite să diminueze frica omului faţă de moarte: chipurile, şi ea se teme de ceva, şi ea poate fi „învinsă” de Cineva mult mai puternic...

Despre vechii daci - strămoşii noştri - se povesteşte că mureau râzând. A menţionat acest fapt părintele istoriei, Herodot, cu 500 de ani înainte de Hristos.

Studiind felul lor de a păşi în lumea de dincolo, mai mulţi filozofi s-au întrebat, în Antichitate, ce şoptea, oare, moartea la urechea dacilor în clipa când îi  lua cu sine, încât ci, în loc să fie

Grupul folcloric „Ţărăncuţa” din Marșinți: „Cântecul înseamnă tinerețe”

Grupul folcloric „Ţărăncuţa” din Marșinți: 

„Cântecul înseamnă tinerețe”

Grupul folcloric „Ţărăncuţa” din Marșinți se bucură de o frumoasă popularitate pentru ţinuta interpretativă, pentru originalitatea şi diversitatea cântecelor sale. Iniţiat în anul 2011, a adunat un bogat repertoriu de cântece, colinde şi cântece de stea. Interesul cu care este întâmpinat pretutindeni îşi află, fără îndoială, explicaţia în statornica pasiune şi dorinţă, în talentul cu  care acest colectiv  de  doamne  culege şi

Frații Păun - Cât e Moldova de mare (2014)

Frații Păun - Cât e Moldova de mare (2014)

Zâmbete acre: Cum trebuie să economisim?

Zâmbete acre: Cum trebuie să economisim?

Așa îi este dat omului - să fie econom. Înzestrat cu inteligenţă, el întotdea­una se îngrijeşte să facă economii, să nu mănânce totul astăzi, să lase ceva şi pentru mâine, or, niciodată nu putem şti ce va fi mai târziu. Puţinul ce-l are el îl împarte în două - pe astăzi şi pe mai apoi, ca să fie mult-puţin sigur că, ce s-ar întâmpla, va avea ce pune în gură şi mâine.

Însa, socoteala de acasă foarte rar se potriveşte cu cea de la târg. Şi uneori parcă facem mereu econo­mii, dar într-o zi ne trezim cu fundul gol pe gheaţă. Cam aşa ceva s-a întâmplat acum cu cei care ani în şir puneau deo­parte cate o rublă - două, ca să se poată descurca în caz de vreo nevoie nepre­văzută. Altfel spus, strângeam  bani  albi  pentru  zile negre.  Dar  într-o  bună  zi  am  constatat  că

Blestemul de Todor Nicolaevici

Blestemul de Todor Nicolaevici

Demult - demult, pe când pământurile noastre erau călcate şi ponegrite de diferite lifte păgâne, în casa unui gospodar dă buzna un căpcăun cu arma în mână şi cu o înfăţişare îngrozitoare. Văzând frumuseţea de femeie ce torcea la furcă şi lângă ea un bărbat tânăr, deodată, parcă muşcat de şarpe, cu un gemut ca de taur, se repede la ea, o apucă de mână şi încearcă s-o scoată afară. Bărbatul îi ia apărarea, dar fulgerător este răpus de pumnalul  altui  strein.  Corpul  neînsufleţit  al  tânărului,

Cum s-a dezbârnat fata bogatului de lene

Cum s-a dezbârnat fata bogatului de lene

Într-un sat oarecare trăia un gospo­dar care avea o fată. Şi că era aşa de alinată şi nedeprinsă cu lucru în­cât nu voia să ridice nici un pai de jos, ci stătea toată ziua în leagăn cu toate că ajunsese fată mare.

Părinţii săi deşi erau bogaţi, totuşi flăcăii o ocoleau, ducându-se pe la cele mai sărace, că cei mai mulți din­tre ei căutau avere, dar şi soţia să le fie harnică.

Un băietan din sat, mai hâtru de­cât toți, se  înţelese  cu  mamă-sa, că  ce  ar  fi  dacă  şi-ar

Echipa de fete din Costiceni s-a clasat pe locul trei a competiției de volei

Echipa de volei fete a Școlii de cultura generală „Ion Vatamanu” din Costiceni

s-a clasat pe locul trei a competiției raionale de volei în rândul elevi

La 15 ianuarie la Noua Sulița a avut loc o competiție raională de volei al ȘCG din raion, în care Echipa de volei fete a Școlii  „Ion  Vatamanu”  din  Costiceni,  condusă  de  profesorul  de  Educația  fizică

Soarta necruțătoare a eroilor afgani a fost pomenită la Vancicăuți

Soarta necruțătoare a eroilor afgani a fost pomenită la Vancicăuți

Pe parcursul anilor 1979-1989 mii de militari sovietici au fost nevoiți fără de vrere, în condiții extrem de grele pentru viață, să participe la un război de supraviețuire în monstruoșii munți ai Afganistanului. Mulți dintre cei care au fost trimiși la o moarte sigură, s-au  reîntors  acasă  în  sicriului  de  zinc,  fără  să-și mai vadă părinții și persoanele iubite.

Cu prilejul aniversării a 26 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan,  la  biblioteca  din

Locuitorii satului Dranița: „Dumnezeu să ne ocrotească de război”

Locuitorii satului Dranița-Șendreni:

„Dumnezeu să ne ocrotească de cruzimea războiului”

Vrednicii locuitori ai satului Dranița-Șendreni n-au fost niciodată indiferenți de soarta și durerile acelora care s-au jertfit pentru pământul strămoșesc și n-au privit niciodată cu chip rece în ochii veteranilor de război. Ba din contra, s-au străduit să-i ajute din răsputeri pe acei care nu au avut de ales o altă soartă în viață, decât cea a războiului.

Așadar,  la  14  februarie  în  incinta  Casei  de  cultură  din  localitatea  Dranița-Șendreni,  a  avut  loc

O întâlnire de suflet cu militarul Alexandru Nicorici

O întâlnire de suflet cu militarul Alexandru Nicorici

la Biblioteca din Costiceni

La 15 februarie 2015 toată Ucraina a celebrat 26 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Cu acest prilej pretutindeni s-a organizat un șir de manifestări-comemorative dedicate veteranilor războiului din Afganistan și participanților Operațiunii antiteroriste din estul Ucrainei.

La Costiceni, evenimentul s-a desfășurat în incinta bibliotecii centrale, invitați fiind veteranii războiului din Afganistan, Vladimir Rusu, Serghei Șeremet,  Valerie Glib,  Ion Gorea  și  Eugen Savca.  Organizarea  și

Elina Cărstea – Fetița care a învins cancerul

Elina Cărstea – Fetița care a învins cancerul

La 15 februarie omenirea marchează „Ziua Internațională a copilului bolnav de cancer”. 

Pe parcursul anului 2014, în regiunea Cernăuți au fost diagnosticați cu cancer 23 de copii. Cu toate acestea, mulți dintre cei care suferă de aceasta boală severă au reușit să se vindece. 

Un exemplu emoționant este istoria Elinei Cărstia din Cernăuți, care la ai săi 4 anișori a fost diagnosticată de către medici cu leucemie. Acum  la 8  ani  fetița  este  sănătoasă  și  ca  orice  copil  se

O reîntâlnire de suflet cu militarul Octavian Saca la ȘCG din Vancicăuți

O reîntâlnire de suflet cu militarul Octavian Saca

la ȘCG din Vancicăuți

Cu aceste cuvinte a început discursul său fostul elev al şcolii de cultură generală din Vancicăuţi, absolventul colegiului de medicină din Noua Suliţă, studentul unei instituţii superioare de învăţământ din Cernăuţi, actualmente apără­tor în zona desfăşurării operaţiunilor antiteroriste a ţinutului Lugansc, Octavian Saca. Din spusele lui Octavian elevii clasei a 7-а au înţeles că el îşi iubeşte mult ţara în care s-a năs­cut, îndemnându-i şi pe micii săi consăteni să nu uite niciodată de Patria sa. „Cine, dacă nu noi?” se întreba tănărul luptător din zona de  conflict,  rugându-i  pe  copii  să-

Nouasulițenii au adunat peste 16 mii de grivne pentru militarii ucraineni

Nouasulițenii au adunat peste 16 mii de grivne pentru militarii ucraineni cere necesită un tratament medical

La 13 februarie 2015, în piața centrală din orașul Noua Sulița lângă Casa raională de cultură, a avut loc un târg caritabil sub genericul: „Oferă-i dragoste soldatului”. Organizatorii acestui târg, împreună cu sprijinul nemărginit al oamenilor de bună credință, au reușit să colecteze pentru ajutorarea militarilor ucraineni aflați într-o situație nu tocmai prielnică pentru sănătate, peste 16.000 de grivne.

Printre participanții potențiali al acestui târg au fost: Mini-brutăria privată din localitatea Tărăsăuți, Centrului raional de creație pentru copii, Școala de Artă din  Noua  Sulița,    Intreprinderea de  Stat  „М’ясо

Fanfara Tradițională Calafindești (2012)

Fanfara Tradițională Calafindești (2012)

Motivul mamei în creația lui Grigore Vieru

Apa Dunării, Femeia necredincioasă și Cimpoiul

Femeia necredincioasă de Dumitru Mândreaţă

O femeie îşi înşela mereu bărbatul. Satul ştia, dar bărbatul ba. De câte ori nevastăsa dorea să petreacă cu „gagicu” ei, să pre­făcea că e bolnavă, să lega la cap şi zăcea cu o înțăpene junghiurile şi nu şi-ar pricepe leacul, decât atunci când ar bea apă din Dunăre. Bărbatul său săracul - să ducea la Dunăre să ia apă, ca să nu і să prăpădească ne­vasta.

În drumul lui erea un cimpoier, care, ştia lucrurile cum ştau şi de câte ori îl vedea trecând, îşi lua cimpoiul şi pleca să cânte nevastăsei „bolnave” şi amantului ei trei zâle şi trei nopţi, cât făcea bărbatu-său pe drum.

Altădată nu і s-a plătit cum să cade şi s-a hotărât să-i spună amărâtului de bărbat adevărul. Când îl vede, îi ţine

Rugăciunea l-a salvat (Psalmul 84)

Rugăciunea l-a salvat (Psalmul 84)

Domnitorul Moldovei Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, după sfatul tatălui său, a închinat ţara turcilor ca să scape de doritorii de a o subjuga. Odată pe an, toamna, turcii veneau cu mai multe căruţe şi încărcau birul pregătit pentru ei. Satele din împrejurimile Cernăuţului adunau birul în cel mai înalt loc din ţinut – Ţeţina, unde acum se află turnul de televiziune. Ţeţina era pe vremuri un masiv de dealuri şi văi de – o frumuseţe rară. În crângurile nesfârşite puteai întâlni căprioare, iepuraşi, porci sălbatici, veveriţe, o  mulţime  de  păsări  de  diferite  culori  se întreceau  în  cântece, iar pe florile mirositoare

Auromania de Aurelian Silvestru

Auromania de Aurelian Silvestru

Ovidiu, poetul exilat din Roma la Tomis (azi.Constanţa) şi lăsat să moară în pustietatea Sciţiei, povesteşte în Metamorfoze o legendă despre lăcomie...

El spune că odată, după o petrecere cu multă băutură, organizată de către Dionis, zeul vinului, învăţătorul acestuia a rămas în urma grupului de petrecăreţi şi s-a rătăcit. Supuşii lui Midas, regele Frigiei, l-au găsit într-o pădure şi l-au dus la curtea suveranului. Midas l-а recunoscut şi l-а primit cu mare cinste, apoi, când Dionis pierduse orice speranţa de a-l revedea, s-a dus la el şi i-a spus:

-Ştiu bine că l-ai plâns pe învăţătorul tău, crezându-l mort. Dar  iată-l  din  nou  în

Aforismele lui Grigore Vieru

Aforismele lui Grigore Vieru

-E bine să învețe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.

-Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea.

-S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.

-O spun să mă audă şi plin de floare pomul: „Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”.

-Femeia învinge tot, apoi plânge.

-Românul îşi cheltuieşte viaţa dovedindu-şi dreptatea.

-Cerul, drumul şi gândul nu le poţi îngrădi.

-Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trai pe contul istoriei altora.

-Moldovenii care au fost cuminţi, când mor, merg la Moscova.

-Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.

Împăratul și preotul (Poveste populară)

Împăratul și preotul (Poveste populară)

A fost odată ca nici odată, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti. A fost un împărat care se interesa de soarta po­porului său şi deaceea mergea prin fiecare sat. Orice neregulă era pedep­sită aspru şi încă cu moartea pe care împăratul o împărţea printre toţi ne­supuşii la ordine. Din cauza multor griji ce avea, era slab, ca tras prin foc.

Într-o bună zi, când călătorea printr-un sat, întâlneşte un preot gras, pare că era pus de Crăciun. Mirat de aceasta împăratul l-а întrebat: „Cum se face de tu eşti aşa de gras, iar eu, eare am tot ce inima-mi pofteşte, sunt aşa slab”.

Preotul răspunde: „Prea, Înăltatule Împărate, este drept că Măria Ta are toate bunătăţile, dar nu e mai puţin adevărat că ai foarte multă grijă, pe când eu nu am nici-o grijă,  decât  aceea  de  a merge  pe  la  pomeni,  paras­tase,

Primarul satului Zelionâi Gai a plecat să apere Ucraina

Primarul satului Zelionâi Gai (raionul Noua Sulița) 
a plecat să apere Ucraina

Alexandru Litvin este cunoscut prin declaraţiile sale patriotice şi, după cum s-a dovedit, şi prin faptele sale. Acum câteva săptă­mâni, după o discuţie aprinsă cu colegii pe tema mobilizării domnul Ale­xandru  i-a spus autorului acestor rânduri: „Ştiţi, mi-ar fi mai uşor dacă aş fi mobilizat Actualmente. Din Zelionâi Gai în zona desfăşurării operaţiunilor antiteroriste se află paisprezece băieţi. Ei îşi fac serviciul în cele mai „fierbinţi” locuri, de exemplu, la cel de-al 29-lea punct de control. Nu vă puteţi imagina cât de mult mă îngri­jorez pentru ei! Şi cum este să priveşti zilnic în ochii înlăcrimaţi ai mamelor lor! în ochii plini de implorare şi speranţă. Acolo voi reuşi. Simt că trebuie să fiu acolo să le ajut...”.

Domnul Alexandru este dintr-o dinastie de militari. Bunicul său a fost colonel  în  armata  austro-ungară,  tatăl -

Umorul în poezia noastră populară

Umorul în poezia noastră populară

Neamul românesc, încă dela for­marea sa, pe aceste binecuvântate plaiuri, nu a avut fericirea să trăiască în pace şi liniştea atât de necesară dezvoltării fiieşti a popoa­relor.

Năvălirile barbare, cu toate groză­viile lor, căderea neamului nostru sub diferite stăpâniri streine şi duşmă­noase, nenumăratele şi crâncenele sale lupte, purtate cu vitejia moştenită dela vrednicii noştri strămoşi, contra puhoaelor de năvălitori hrăpăreţi, pen­tru apărarea libertăţii sale; toate acestea şi alte multe necazuri, au făcut din Români un popor gânditor,  me­lancolic,  un popor  trist,  ca  zilele po­somorâte, pe care a fost silit să le trăiască.

Doinele, în cari Românul îşi cântă cu atâta măestrie şi sinceritate durerea sa, dorinţele şi aspiraţiile sale, sunt exemple puternice despre adevărul spus mai sus.

Ele sunt izvorâte dintr-un suflet zbuciumat, dintr-un suflet chinuit de fel de fel de dureri, vecinic preocupat de soarta sa, pe nedreptul prea maş­teră, prea duşmănoasă faţă de Româ­nul înzestrat de Dumnezeu cu cali­tăţi sufleteşti eminente.

Asemenea şi legendele sale, în care sunt cântate vitejiile fără eamă ale Românului, silit să stea cu o mână pe coarnele plugului, iar cu cealălaltă pe arma ucigătoare suferinţele prici­nuite de nenumăraţii săi duşmani, sunt icoane fidele ale acelui trecut zbuciumat, dar plin de fapte vitejeşti.

Dacă Românul mai mult este trist, nu însemnează că nu are şi el mo­mente de reculegere şi de uitare a nevoilor de tot felul, cari îi apasă sufletul blând şi bun.

Cu cât nevoile lui de toate zilele sunt mai mari şi mai numeroase, cu atât veselia este mai nebunatică, mai zgo­motoasă.

Veselia ţăranului român este admi­rabil înfăţişată în horele sale, pline de umorul cel mai sănătos, pline de o zburdălnicie tinerească, dar cari con­ţin gânduri preţioase, pe baza cărora caracterizăm pe ţăran, aşa cum este, îi putem cunoaşte eminentele însuşiri înăscute, căci horele asemenea sunt izvorâte din sufletul său sincer şi drept.

Cu regret trebuie să constatăm, că după războiul mondial, care a desechilibrat sufletele popoarelor, s-au înmulţit horele pline cu idei pornografice. Cu aceasta nu ne vom ocupa, căci nu redau cu sinceritate sufletul românesc, ci sunt rezultatele triste ale unei civilizații de mahala.

Ca învăţători, ne vom nizui să le combatem, ca pe un rău foarte mare, căci ideile din ele înfăţişează pe ţă­ranul român cum nu este şi n-a fost nici când.

Ţăranul român este înzestrat de natură, a cărei fiu credincios este, cu un spirit de observare foarte fin.

El observă cu o repeziciure şi exac­titate uimitoare, scăderile fizice sau sufleteşti (psihice) ale deaproapeiui său, ridiculizându-le.

Exemple: despre o fată prea înaltă sau prea scundă, se strigă următoa­rea chiuitură:

Dragă-mi mândruţa 'naltă,

Că-mi dă gura peste poartă.

Dar săraca mititea

Se 'ntindea Şi n'ajungea

sau:

Joacă-mă pe ciotu-botu,

Că vine măsa cu zlotu.

Constatăm cu mult regret, că în tim­pul din urmă a străbătut luxul şi în păturile ţărăneşti. Româncele preferă îmbrăcămintea orăşenească, faţă de pitorescul port naţional, cu toate că îmbrăcămintea împrumutată dela orăşence este mult mai costisitoare şi mai urâtă. Moda, care nu ar avea ce câuta la ţărancele române, adevărate artiste în ale țăsutului şi cusutului, asemenea este cântată în horele ro­mâne. În ele flăcăii îşi bat joc cu deosebire de acele fete care sunt sărace, totuş sunt capabile să-şi vândă până şi alimentele de prima necesitate, numai să se poată îmbrăca luxos.

Exemple :

Poate fi lelea frumoasă,

Podu-i toarce, podu-i ţesă,

Penele de peste cot,

Coborară grâul din pod.

sau:

Lele nu te legăna,

Că rochia nu-i a ta

Nici rochiţa

Nici cătrinţa,

Numai ochii şi guriţa.

O fată buzată este batjocoiită în felul următor:

Dragă mi-i lelea buzată

Că-mi dă gura toat'odată,

Mi urâtă cea smerită,

Nu mi-o dă, numa' nă 'ndită.

Ţăranii români au obiceiul urât, de a forța pe fii lor, să încheie căsătorii din interese materiale. Acest fapt ase­menea este ridiculizat de ţăranul poet, care pune la baza căsătoriei, iubirea reciprocă.

Exemple:

Na Bodor şi cea Rendeş,

După mireasă 'n Mireş,

Să sosim cu ziua 'n sat,

Să ne vadă oamenii,

Pân'ce ne-am bătut boii,

Ne-am bătut boii pe spate

Pântr'o ciuhă de pe sate.

Că nu sunt la noi bugăite. (destule)

sau:

Ţucu-mi-vă şasă boi,

Mândre perini duceţi voi,

Da în coşul carului,

Duceţi mama amarului.

sau :

Mă 'nsurai, luăi muere,

Luăi maica maicii mele

Când o văd cu capul gol,

Fug vitele din ocol (curte)

Că gândesc că-i moartea lor.

Flăcăul român, care vrea să încheie o căsătorie ideală, fără interese, se exprimă în felul următor:

Decât şasă boi ş'o vacă,

Mai bine lelea să-mi placă,

N-aibă lelea șasă boi.

Numai să ne placem noi

Să trăim bine amândoi

sau:

Mă dusei la făgădău (birt)

Mă 'ntâlnii cu socrul meu

Şi socrul meu mă 'ntrebă:

Iei ginere fata mea?

Ţi-oi da şasă boi cu ea.

Şi avere câtă-i vrea.

De mi-ai da şasă cu şasă

Fata ta nu-mi trebe 'n casă,

Să-mi dai toată averea 'n mână,

Că fata ți-i prea bătrână.

Dorinţa fierbinte a fetelor, de a se mărita, asemenea este strigată ade­seori, de flăcăi. Exemple:

Coată măi că-i cât o nucă

Şi-i stă gândul tot la ducă,

Coată măi numai câtă-i

S'ar duce numa s'o cei.

sau:

Mărită-te horhohină,

Nu şedea fată bătrână.

Că şi dracu s'a 'nsurat

Şi tu nu te-ai măritat

sau:

Duce-m'aş cu badea 'n lume

Nu-i popă să ne cunune,

Este unu în Tămăşeşti,

Te cunună când rosteşti.

sau:

Măriiă-te hăi şi hăi,

Nu tot face părnăsei (feţe de perini),

Mărită-te nu mai sta

Că te întrece soru-ta.

Ţăranca română este foarte mun­citoare. Ea îngrijeşte de copii, de a- nimalele şi păsările de casă, de gră­dina de legume şi zarzavaturi, pre­găteşte întreaga îmbrăcăminte, nece­sară familiei, ba îi ajută şi bărbatului, la munca grea a câmpului.

Astfel fiind, e natural că lenea la fete să fie zbiciuită cum se poate mai aspru, căci orele exemplare răzleţe sunt în contrazicere cu hărnicia de­venită, proverbială a româncei. Exem­ple:

Tu leliţă pe sub pat,

De trei ani n'ai măturat,

Tu de când te-ai măritat,

Mâna'n cofă (găleată de lemn) n'ai băgat

Pintre cercuri,

Pui de iepuri,

Pintre doage

Pui de broaşte.

sau:

Hai tu nevastă la sapă,

-Nu pot merge că's beteagă

Hai nevastă să bem vin,

-Stăi că vin,

Numai mă schimb;

De m'ar vedea neschimbată,

Ar zice că's blâstămată.

sau:

Nici apa nu îngheţase,

Când bâgai râzboiu 'n casă,

Când fusei la Sân-Văsăi,

Scosei pânza şi-o cotiu,

Numai trei coţi îmi găsâi.

Da focu te ardă ţară,

Rău mă făcuşi de ocară

Da ştiu bine ce voi face,

C'oi face cum mie-mi place:

Te-oi lua de pe război,

Şi te-oi trânti 'n cel lădoi,

De te-oi ţese bin' de bine,

De nu, focu între 'n tine.

Când o fi la primăvară

Mi te voi întinde iară

Ş'oi pune războiu 'n şură,

Câţi or veni, le-oi da gură,

Şi lo-i pune după casă,

Câţi vor veni toţi să ţeasă,

Va veni şi câinele,

Să-mi înoade firele.

Asemenea sunt ridiculizate fetele cari să căsătoresc, fără să ştie găti, sau cari nu-şi cunosc îndeajns înda­toririle, pe cari le au ca măritate. Acest lucru se întâmplă adeseori, de­oarece cei mai mulţi ţărani au urâtul obicei, de a-şi mărita fetele în etate prea fragedă, neavând timp suficient, pentru a-şi însuşi toate cunoştinţele de cari au nevoe.

Dragă-mi lelea bâlae,

Că face bune mălae,

Că ş'aseară'a făcut opt,

Nici unul nu і s'a copt

Şi le-a tocmit toate'n rând:

Nici un câine nu-i flămând.

Observări:

Toate strigăturile şi cântecele pu­blicate în articolul prezent, sun luate din colecţia mea de cântece populare. Toate sunt adunate între anii 1916- 1920 din comuna Tămăşeşti, jud. Să­laj, unde funcţionam atunci, ca învăţător. 

Hossu Longin Pompeiu

Revista Izvorașul

Nr.1 – ianuarie 1938
Foto: Vederi din Basarabia