Cum s-a dezbârnat fata bogatului de lene

Cum s-a dezbârnat fata bogatului de lene

Într-un sat oarecare trăia un gospo­dar care avea o fată. Şi că era aşa de alinată şi nedeprinsă cu lucru în­cât nu voia să ridice nici un pai de jos, ci stătea toată ziua în leagăn cu toate că ajunsese fată mare.

Părinţii săi deşi erau bogaţi, totuşi flăcăii o ocoleau, ducându-se pe la cele mai sărace, că cei mai mulți din­tre ei căutau avere, dar şi soţia să le fie harnică.

Un băietan din sat, mai hâtru de­cât toți, se  înţelese  cu  mamă-sa, că  ce  ar  fi  dacă  şi-ar

încerca norocul cu fata bogatului.

Se vede că vorba a prins şi într-o zi se înfăţişă la părinții leneşei.

Tatăl fetei avea bucurie că va da piatra dela casă, dar se gândea că dacă nu va spune meteahna ei să nu i-o alunge după o săptămână.

Şi el începu a-i spune flăcăului pe departe că copila mea a trăit în bine şi că n-a făcut treabă căci aveam hargaţi şi la urmă îi mai spuse că are o meteahnă, aceia de a-i plăcea să steie toată vremea numai în leagăn.

Băietanul se gândi puţin şi apoi vorbi aşezat:

- „Dacă ea a fost astfel învăţată atunci când m-oi însura să-mi dai şi leagănul”.

S-au împăcat ce să-i deie zestre, au făcut nuntă şi încă împărătească căci numai atâta copilă aveau.

După nuntă, tinerii au plecat la casa lor, fară ca să uite a lua cu ei şi leagănul.

Noua nevestică cerea să fie legă­nată când de bărbat, când de soacră-sa, dar de lucru nici vorbă.

A doua zi de dimineaţă, tânărul se duse la câmp, iar mă-sa rămase aca­să. Se apucă de muls vaca, o adăpă, mătură prin casă, făcu de mâncare şi din când în când îşi legăna şi nora.

Venind seara fecioru-su se aşeză cu mamă-sa la masă spunând că ei au lucrat în acea zi, iar pe tânăra nevastă o tot legăna mereu.

Au făcut aşa câteva zile la rând până ce leneşa nu mai putea de foa­me.

Văzând ea că nu-i de şagă şi că celui ce nu munceşte nu і se dă de mâncat, după ce plecă bârbatu-su la câmp ea sa dat jos din leagăn, îl aruncă în pod, căci legănatul nu-i pre pria. Luă mătura şi mătură prin casă, aduse apă, mulse vaca şi făcu de mâncare încât soacrăsei nu-i răma­se de cât să plivească nişte straturi de burueni.

Seara când a venit bărbatu-su ră­mase uimit de ce îi vedeau ochii.

-„Am muncit cu toţii, hai la mân­care cu toţi”, zise el bucuros. După o săptămână veniră la ei în ospifă şi părinţii fetei.

Au intrat în casă, s-au sărutat cu cuscra şi cu ginerile şi căutau cu privirele ascunse poate vor găsi într-un colț și leagănul cu copila lor. Dar nu-l vedeau.

Atunci din vorbă în vorbă au între­bat unde li e fata?

-„Ia prin vecini”.

Vorbind de treburi e dela câmp, de gospodărie, despre vite şi altele, nu­mai ce se aud nişte paşi în tindă.

Era noua gospodină. Cum a dat eu ochii de părinți nu mai putea de bu­curie.

-„Cum de lucrezi tu copila ma­mei, că acasă n-ai ştiut să speli mă­car blidele”.

-„Hei, maică, aici dacă nu lucre­zi, mori de foame, aşa că nevoia m-a învăţat de toate, ba am uitat de lea­găn de cum m-am măritat”.

Şi aşa fata bogatului s-a dezbărat de lenevie.

Ecaterina Bardier

Județul Hotin

Revista Izvorașul - №.2

Februarie 1939

Imagine: Daniel Hernández Morillo