Diavolul nu suportă opincile!
Despre diavol se vorbește de când e lumea, în general de rău (zic în general fiindcă, de vreo 4 decenii,
există și secte care îl slăvesc, în special pe continentul american).
Mulți dintre noi îl considerăm ca fiind responsabil pentru păcate,
eșecuri, pierderi de acte etc. Obișnuiți fiind să acuzăm „întunericul” pentru toată această lipsă de lumină
cerebrală, am uitat să ne considerăm, adeseori, responsabilii principali ai
faptelor făcute cu discernământ, într-o libertate absolută lăsată de sus…în
jos.
Da, suntem uneori mai vinovați decât mai sus pomenitul, pentru tot răul
din lume, pentru toate ipocriziile cotidiene și pentru fiecare lacrimă vărsată
de aproapele nostru. Șansa românească absolută este, până la urmă, faptul că
noi cei puțini, izolați la răscruce de drumuri și continente, am reușit să mai
păstrăm câteva leacuri pe care încornoratul Michiduță nu le suportă: cinstea
(mai avem oameni cinstiți), ospitalitatea (benevolă adeseori), credința (arma
principală) și…opincile.
De ce opincile? Fiindcă, în comparație
cu tocurile sau cu pantofii lăcuiți, în opinci se poate fugi mai bine de orice
fel de ispită. Opinca este ușoară, păstrează nealterată legătura cu pământul
și, în istoria noastră milenară, a intrat de cele mai multe ori în biserică. Eu
zic că este suficient.
Așadar, diavolul nu poate fi învins de tancuri, de arme cu laser sau de
călătorii extraterestre. Diavolul
poate fi învins de opinca românească. El știe acest lucru. Concluzie: Diavolul
nu suportă opincile.
Părintele Vasile Antonie
.jpg)
0 Comentarii