„Стрэхуиря де стат”, „Заводу де зэгар”, „Путьовчь де вынзаре”, „Посыльч ку фрукте”, „Кулцунь хижиеничь”, „Контора курортурилор”, „Заказурь де конфете”, „Кумрэраць велосипеде”...

Anunțuri publicitare și informative apărute în ziarele din Basarabia, în așa-numita „limbă moldovenească” (începutul anilor ’50 ai secolului XX)

Să ne întrebăm sincer: oare Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu vorbeau această „limbă”, pe care unii încă o „apără” și o „promovează”, fie din neștiință, fie din convingeri influențate de trecutul și prezentul propagandistic?