Muzeul satului Costiceni, un tablou viu al trecutului

Ca și orice instituție, Muzeul satului Costiceni are o istorie a sa și ar trebui să fie cunoscută de cei care se interesează de trecut și nu sunt indiferenți de prezentul și viitorul comunității noastre.

Prima tentativă de a tezauriza memoria materială a celor trei localități, Dumeni, Costiceni și Vancicăuții Mici este legată de nu­mele unei personalități marcante din Costiceni, Vladimir Gr. Botezatu, profesor de istorie, un veritabil cronicar al epocii moderne din sat. După eforturi susținute și ajutat de elevii școlii din sat Domnia Sa reușește la 1980 să amenajeze în incinta unei clase din școală o galerie cu 372 de exponate, adevărate vestigii arheologice, unelte de muncă și de uz casnic, documente și materiale etnografice, mărturii și fotografii etc. astfel punând temelia unui viitor centru de instruire și educație, dovadă convingătoare a identității și conștiinței istorice și de neam. Însă acest spațiu era neîncăpător și, odată cu pensionarea ilustrului pedagog și om de cultură din sat, respectiva unitate muzeistică, subordonată școlii ca „un cabinet de istorie”, după ce a activat cu mult succes mai mulți ani, a început să degradeze și este închisă.

O altă etapă în ce privește organizarea Muzeului satului dema­rează la 17 decembrie 1998, când primăria satului Costiceni adoptă o decizie semnată de primarul V. Rața. Redăm atașată această decizie votată de Consiliul sătesc la ședința sesiunii a 18-a de legislatura a XXIX-a.

Despre fondarea Muzeului satului Costiceni. În conformitate cu dispoziția Administrației raionale de stat a raionului Noua Sulița nr. 18/401 de la 9 decembrie 1997 și a Secției raionale de cultură nr. 180 din 8 decembrie 1997,

CONSILIUL sătesc adoptă DECIZIA:

1.A deschide în clădirea fostei Școli de muzică pentru copii Muzeul satului Costiceni.

2.Mijloacele necesare pentru fondarea muzeului vor fi supor­tate de către Societatea colectivă pe acțiuni a gospodăriei colective „Vatutin”.

3.Mijloacele pentru întreținerea Muzeului, achitarea salarii lor, încălzirea, iluminarea și alte cheltuieli de gestionare vor reveni de asemenea Societății colective pe acțiuni „Vatutin”.

Președintele Consiliului
         sătesc Costiceni, primar

(semnătura, ștampila) Victor Zaharia Rața”

Acesta este documentul istoric ce urma să decidă soarta Muzeului satului Costiceni. În acea clădire căreia ar fi trebuit să i se atribuie statutul de patrimoniu, ca monument de istorie și cultură. În perioada interbelică aici a funcționat școala primară din satul Dumeni, de aici au pornit în viață zeci de generații de elevi, până și după cel de al doilea război mondial.

Însă, după decesul primarului V. Rața, aceeași primărie a vândut spațiul respectiv unui agent economic din sat care a deschis aici o stație pentru servicii de reparații auto, iar clădirea școlii se risipește.

În această situație deplorabilă din nou școala a devenit colac de salvare pentru viitorul muzeu. Profesorii de istorie în frunte cu inimosul pedagog Vadim Captari au perfectat, cu susținerea direcției școlii, un proiect argumentat științific al Muzeului satului într-o aripă a școlii, izbutind să acumuleze exponatele adecvate. Astfel, în anul 2008, cu prilejul aniversării a 50-a a școlii medii din sat, are loc redeschiderea solemnă a muzeului, căruia doar peste patru ani i se conferă titlul onorific „Muzeu model din Ucraina”.

Muzeului satului Costiceni este conceput, ca structură și realizare, pe principiul istorismului, principiu științific ce stă la temelia unor atare instituții. Astfel, în plan cronologic el acoperă o gamă vastă de evenimente, din cele mai vechi timpuri până în prezent, iar capacita­tea de amplasare a pieselor de patrimoniu pentru fiecare expoziție pe cei 147 de metri pătrați spațiu-oglindă, plus spațiile verticale de circa 450 m2 oferă posibilitatea de a expune concomitent circa 500-800 de exponate de cea mai diversă tematică.

În prima sală din cele trei vizitatorul va găsi mărturii antice de aflare a omului, o colecție de unelte primitive din piatră, fragmente de ceramică reprezentând culturile Cucuteni-Tripolie, Cerneahov. Pe mo­șia satelor Dumeni, Costiceni și Vancicăuții Mici au fost găsite diferite piese din Epoca timpurie a Fierului, prezentate în muzeu: broșe ro­mane, monede, lame lungi, bijuterii pentru femei, vârfuri de săgeți etc. Cel mai recent exponat ajuns în posesia muzeului este un fragment de dinte de mamut, găsit în valea râului Prut. Perioada de evoluție istorică în componența Statului vechi moldovenesc, inclusiv în ținutul Hotin, ulterior în județul Hotin este ilustrată prin gramote domnești, ale vo­ievozilor, cu informații utile, pietre de hotar cu inscripții de epocă etc. Din anii când satele noastre se aflau în componența imperiului Rus aflăm date despre construcția bisericii și a școlii de zemstvă.

Muzeul conservă o colecție de fotografii ale consătenilor participanți la primul război mondial. Pe lângă fragmente de arme, plosca ostășească, muniții ș.a. găsim printre exponate și o scrisoare de pe front a unui consătean către familia sa de acasă.

Exponatele cu caracter etnologic constituie dovezi vii ale talentelor artistice ale costicenilor, din domeniile culturii materiale și spirituale, despre care această carte conține mai multe mărturii.

Istoricii de la școala Ion Vatamanu au investigat mai multe fenomene și documente ce reflectă evenimentele de după 1940, cum ar fi destinul tragic al consătenilor reprimați, fenomenul înstrăinării de baștină, dar și mostre de arhitectură țărănească, instrumente muzicale (bucium, țambal de gât, nai, ocarină, fluier îngemănat, costume populare etc.), precum și unelte din gospodăria țărănească. De asemenea, în muzeu este reconstituită o clasă pentru elevi, cu bănci vechi de epo­că, pentru desfășurarea în spațiul real a unei lecții-model de istorie, cu manuale și hărți de la sfârșitul secolului al XlX-lea. Evident, este reflectată cu lux de amănunte activitatea profesorilor din școală, promoțiile școlare, dar și performanțele colectivelor artistice de renume, cum ar fi grupul de fluierași, corul de la căminul cultural „împăratul Traian“, orchestra de muzică populară „Izvorașul”, fanfara de adulți și cea de copii, personalitățile artistice, tradițiile și obiceiurile de familie și de calendar, realizările în domeniul economiei, agriculturii, educației etc.

În acest context trebuie să recunoaștem necesitatea redresării si­tuației și a revenirii la normalitate în acest caz ieșit din comun, când au fost comise ilegalități în activitatea primăriei.

O clădire parte cu spațiul larg, deschis pentru Muzeul satului ar oferi condiții pentru un Muzeu de format european, cu filiala sa în incinta școlii — ca centru didactic. Un astfel de muzeu ar putea fi inclus în circuitul turistic internațional din această parte a Europei. Vezi bine, muzeul din școală nu poate li vizitat în zilele de sâmbătă și duminică sau în zilele de sărbătoare și în vacanțele școlare, când școala este închisă, la fel și muzeul.

Desigur, este cazul când fostul imobil al Școlii de muzică pentru copii să fie retrocedat pentru destinația sa adevărată, conform hotărârii Consiliului sătesc și circularei administrației și secției de cultură raionale, recunoscând tranzacția frauduloasă cu agentul economic responsabil de salonul de service auto, ce poate fi amplasat în orice alt spațiu, precum și reparația clădirii de către cel ce poartă vina în fața comunității sătești.

Pe de altă parte, să recunoaștem și să apreciem la justa valoare meritul lui Vadim Captari ca director de muzeu.

În răstimpul scurt de existență și activitate desfășurată, muzeul a reușit mai multe obiective pe care le-a înaintat încă de la fondare:

· conștientizarea de către populația locală a importanței colectării materialelor și exponatelor referitoare la istoria satului din diferite perioade;

· lansarea unor ample activități în vederea muzeificării monumentelor de istorie și de arhitectură din parametrii rurali locali;

· contribuția substanțială la studierea și propagarea cunoștințelor despre istoria satului, etnografia și arheologia sa, cultura materială și spirituală în rândul copiilor și adolescenților;

· fondarea și expunerea unor colecții reprezentative și utile despre natură, agricultură, veteranii de război și ai muncii, promotorii culturii populare și ai învățământului, sportului, meșteșugurilor tradiționale;

· susținerea mișcării și interesului tinerei generații pentru cunoștințele realiste bazate pe date științifice despre ținutul na tal;

· integrarea instituției în rețeaua de profil muzeistic din regiunea Cernăuți și de peste hotare, de creare și schimb internul zeal de expoziții tematice cu instituțiile respectiv din Ucraina, Republica Moldova, România și din alte țări;

· pe lângă muzeu activează și un club al tinerilor cercetători ai ținutului natal, fapt foarte important, privit prin prizma obiectivelor de perspectivă.

Și totuși vom reveni la rândurile scrise despre „chinurile facerii” prin care trece Muzeul satului din Costiceni. În afara spațiului expozițional rămân până în prezent exponatele originale în mărime naturală, cum ar fi moara de vânt, moara de apă de pe Prut, pietrele de moară păstrate în curtea regretatului longeviv Constantin al lui Mitru Lupoi, râșnițele manuale și mecanice păstrate până azi în sat, roata cu cupe de irigație de la Odaie ca model al civilizației antice și multe altele. Să sperăm în triumful dreptății.

Dr. Tudor Colac

FOTO: Valea Prutului







































Comentarii