Ca și orice instituție, Muzeul satului Costiceni are o istorie a sa și ar trebui să fie cunoscută de cei care se interesează de trecut și nu sunt indiferenți de prezentul și viitorul comunității noastre.
Prima tentativă
de a tezauriza memoria materială a celor trei localități, Dumeni, Costiceni și
Vancicăuții Mici este legată de numele unei personalități marcante din
Costiceni, Vladimir Gr. Botezatu, profesor de istorie, un veritabil cronicar al
epocii moderne din sat. După eforturi susținute și ajutat de elevii școlii din
sat Domnia Sa reușește la 1980 să amenajeze în incinta unei clase din școală o
galerie cu 372 de exponate, adevărate vestigii arheologice, unelte de muncă și
de uz casnic, documente și materiale etnografice, mărturii și fotografii etc.
astfel punând temelia unui viitor centru de instruire și educație, dovadă
convingătoare a identității și conștiinței istorice și de neam. Însă acest
spațiu era neîncăpător și, odată cu pensionarea ilustrului pedagog și om de cultură
din sat, respectiva unitate muzeistică, subordonată școlii ca „un cabinet de
istorie”, după ce a activat cu mult succes mai mulți ani, a început să
degradeze și este închisă.
O altă etapă în ce privește organizarea Muzeului satului demarează la 17 decembrie 1998, când primăria satului Costiceni adoptă o decizie semnată de primarul V. Rața. Redăm atașată această decizie votată de Consiliul sătesc la ședința sesiunii a 18-a de legislatura a XXIX-a.
„Despre
fondarea Muzeului satului Costiceni. În conformitate cu dispoziția
Administrației raionale de stat a raionului Noua Sulița nr. 18/401 de la 9
decembrie 1997 și a Secției raionale de cultură nr. 180 din 8 decembrie 1997,
CONSILIUL sătesc adoptă DECIZIA:
1.A deschide în clădirea fostei Școli de muzică pentru copii Muzeul satului Costiceni.
2.Mijloacele necesare pentru fondarea muzeului vor fi suportate de către Societatea colectivă pe acțiuni a gospodăriei colective „Vatutin”.
3.Mijloacele pentru întreținerea Muzeului, achitarea salarii lor, încălzirea, iluminarea și alte cheltuieli de gestionare vor reveni de asemenea Societății colective pe acțiuni „Vatutin”.
Președintele Consiliului
sătesc Costiceni, primar(semnătura, ștampila) Victor Zaharia Rața”
Acesta este
documentul istoric ce urma să decidă soarta Muzeului satului Costiceni. În
acea clădire căreia ar fi trebuit să i se atribuie statutul de patrimoniu, ca monument
de istorie și cultură. În perioada interbelică aici a funcționat școala primară
din satul Dumeni, de aici au pornit în viață zeci de generații de elevi, până
și după cel de al doilea război mondial.
Însă, după
decesul primarului V. Rața, aceeași primărie a vândut spațiul respectiv unui
agent economic din sat care a deschis aici o stație pentru servicii de
reparații auto, iar clădirea școlii se risipește.
În această
situație deplorabilă din nou școala a devenit colac de salvare pentru viitorul
muzeu. Profesorii de istorie în frunte cu inimosul pedagog Vadim Captari au
perfectat, cu susținerea direcției școlii, un proiect argumentat științific al
Muzeului satului într-o aripă a școlii, izbutind să acumuleze exponatele
adecvate. Astfel, în anul 2008, cu prilejul aniversării a 50-a a școlii medii
din sat, are loc redeschiderea solemnă a muzeului, căruia doar peste patru ani
i se conferă titlul onorific „Muzeu model din Ucraina”.
Muzeului satului
Costiceni este conceput, ca structură și realizare, pe principiul istorismului,
principiu științific ce stă la temelia unor atare instituții. Astfel, în plan
cronologic el acoperă o gamă vastă de evenimente, din cele mai vechi timpuri
până în prezent, iar capacitatea de amplasare a pieselor de patrimoniu pentru
fiecare expoziție pe cei 147 de metri pătrați spațiu-oglindă, plus spațiile
verticale de circa 450 m2 oferă posibilitatea de a expune concomitent
circa 500-800 de exponate de cea mai diversă tematică.
În prima sală
din cele trei vizitatorul va găsi mărturii antice de aflare a omului, o
colecție de unelte primitive din piatră, fragmente de ceramică reprezentând
culturile Cucuteni-Tripolie, Cerneahov. Pe moșia satelor Dumeni, Costiceni și
Vancicăuții Mici au fost găsite diferite piese din Epoca timpurie a Fierului,
prezentate în muzeu: broșe romane, monede, lame lungi, bijuterii pentru femei,
vârfuri de săgeți etc. Cel mai recent exponat ajuns în posesia muzeului este un
fragment de dinte de mamut, găsit în valea râului Prut. Perioada de evoluție
istorică în componența Statului vechi moldovenesc, inclusiv în ținutul Hotin,
ulterior în județul Hotin este ilustrată prin gramote domnești, ale voievozilor,
cu informații utile, pietre de hotar cu inscripții de epocă etc. Din anii când
satele noastre se aflau în componența imperiului Rus aflăm date despre
construcția bisericii și a școlii de zemstvă.
Muzeul conservă
o colecție de fotografii ale consătenilor participanți la primul război
mondial. Pe lângă fragmente de arme, plosca ostășească, muniții ș.a. găsim
printre exponate și o scrisoare de pe front a unui consătean către familia sa
de acasă.
Exponatele cu
caracter etnologic constituie dovezi vii ale talentelor artistice ale
costicenilor, din domeniile culturii materiale și spirituale, despre care
această carte conține mai multe mărturii.
Istoricii de la
școala Ion Vatamanu au investigat mai multe fenomene și documente ce
reflectă evenimentele de după 1940, cum ar fi destinul tragic al consătenilor
reprimați, fenomenul înstrăinării de baștină, dar și mostre de arhitectură
țărănească, instrumente muzicale (bucium, țambal de gât, nai, ocarină, fluier
îngemănat, costume populare etc.), precum și unelte din gospodăria țărănească.
De asemenea, în muzeu este reconstituită o clasă pentru elevi, cu bănci vechi
de epocă, pentru desfășurarea în spațiul real a unei lecții-model de istorie,
cu manuale și hărți de la sfârșitul secolului al XlX-lea. Evident, este reflectată
cu lux de amănunte activitatea profesorilor din școală, promoțiile școlare, dar
și performanțele colectivelor artistice de renume, cum ar fi grupul de
fluierași, corul de la căminul cultural „împăratul Traian“, orchestra de muzică
populară „Izvorașul”, fanfara de adulți și cea de copii, personalitățile
artistice, tradițiile și obiceiurile de familie și de calendar, realizările în
domeniul economiei, agriculturii, educației etc.
În acest context
trebuie să recunoaștem necesitatea redresării situației și a revenirii la
normalitate în acest caz ieșit din comun, când au fost comise ilegalități în
activitatea primăriei.
O clădire parte
cu spațiul larg, deschis pentru Muzeul satului ar oferi condiții pentru un
Muzeu de format european, cu filiala sa în incinta școlii — ca centru didactic.
Un astfel de muzeu ar putea fi inclus în circuitul turistic internațional din
această parte a Europei. Vezi bine, muzeul din școală nu poate li vizitat în
zilele de sâmbătă și duminică sau în zilele de sărbătoare și în vacanțele
școlare, când școala este închisă, la fel și muzeul.
Desigur, este
cazul când fostul imobil al Școlii de muzică pentru copii să fie retrocedat
pentru destinația sa adevărată, conform hotărârii Consiliului sătesc și
circularei administrației și secției de cultură raionale, recunoscând
tranzacția frauduloasă cu agentul economic responsabil de salonul de service
auto, ce poate fi amplasat în orice alt spațiu, precum și reparația clădirii de
către cel ce poartă vina în fața comunității sătești.
Pe de altă
parte, să recunoaștem și să apreciem la justa valoare meritul lui Vadim Captari
ca director de muzeu.
În răstimpul
scurt de existență și activitate desfășurată, muzeul a reușit mai multe
obiective pe care le-a înaintat încă de la fondare:
· conștientizarea de către populația locală a importanței colectării materialelor și exponatelor referitoare la istoria satului din diferite perioade;
· lansarea unor ample activități în vederea muzeificării monumentelor de istorie și de arhitectură din parametrii rurali locali;
· contribuția substanțială la studierea și propagarea cunoștințelor despre istoria satului, etnografia și arheologia sa, cultura materială și spirituală în rândul copiilor și adolescenților;
· fondarea și expunerea unor colecții reprezentative și utile despre natură, agricultură, veteranii de război și ai muncii, promotorii culturii populare și ai învățământului, sportului, meșteșugurilor tradiționale;
· susținerea mișcării și interesului tinerei generații pentru cunoștințele realiste bazate pe date științifice despre ținutul na tal;
· integrarea instituției în rețeaua de profil muzeistic din regiunea Cernăuți și de peste hotare, de creare și schimb internul zeal de expoziții tematice cu instituțiile respectiv din Ucraina, Republica Moldova, România și din alte țări;
· pe lângă muzeu activează și un club al tinerilor cercetători ai ținutului natal, fapt foarte important, privit prin prizma obiectivelor de perspectivă.
Și totuși vom reveni la rândurile scrise despre „chinurile facerii” prin care trece Muzeul satului din Costiceni. În afara spațiului expozițional rămân până în prezent exponatele originale în mărime naturală, cum ar fi moara de vânt, moara de apă de pe Prut, pietrele de moară păstrate în curtea regretatului longeviv Constantin al lui Mitru Lupoi, râșnițele manuale și mecanice păstrate până azi în sat, roata cu cupe de irigație de la Odaie ca model al civilizației antice și multe altele. Să sperăm în triumful dreptății.
Dr. Tudor Colac
FOTO: Valea Prutului
