Dumitru Matcovschi – Conștiința neamului meu

Dumitru Matcovschi – Conștiința neamului meu

Sunt tot țăran şi tot de la ogor brăzdat adânc de plugari - cuvântul, ca şi spicul e un dor cu noi şi nesfârșite perspective. (D. Matcovchi)

Oricare scriitor, dacă e scriitor adevărat şi dacă e scriitor al poporului său, nu prea se chi­nuia de bucurie. Orice neam trece prin diverse momente fericite sau triste, deci, are de toate, dar mai ales probleme şi dureri are îndeajuns.

Dumitru Matcovschi îndurerat a scris, îndu­rerat a vorbit de fiecare dată când i s-a oferit ori nu i s-a oferit tribuna, îndurerat a scris poezia, proza, dramaturgia şi a îndemnat lumea să vor­bească adevărul curat, oricât de amar ar fi.

Atunci când ni-i mai greu ca oricând, poetul vine în faţă, amintindu-ne că nu-i nimic mai de preţ în lume, decât Cuvântul, Patria, Mama, Iu­bita, Limba, acestea-s lucrurile sfinte pe care cu atâta har dumnezeiesc le-a cântat Poetul.

Despre Dumitru Matcovschi se poate spune cu cuvintele lui Mihai Eminescu:

„Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,

Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet”.

Opera lui Dumitru Matcovschi este citită şi murmurată de toţi. Aceasta este cea mai mare laudă pentru un poet, căci recitindu-l ne răsco­leşte sufletele de fiecare dată.

Creaţia lui Dumitru Matcovschi e variată nu numai ca tematică şi problematică, dar şi sub as­pectul genurilor şi speciilor literare cultivate.

Dintre primele plachete ale lui Dumitru Mat­covschi, se evidenţiază: „Debutul intim”(1966). Aceasta scoate în evidenţă ambiţii mai mari şi re­alizări mai avânsate. Preocupările tânărului poet pot fi reliefate din titlurile ciclurilor ce alcătuiau două plachete. „Cu pâinea şi soarele în palmă”, „Eroul paşilor de lemn”, „Cântec de soldăţie”, „Plopii mei de la Mălina”. Poetul mereu a omagi­at truda omului de la ţară, acele secvenţe din viaţa oamenilor muncitori, care sunt felevate cu mult sentimentalism în ope­rele sale.

Se mai evidenţiază un volum al marelui basarabean, cum ar fi „Soarele cel Mare” (1989) un volum de poezii despre Patrie, inspirate de realitatea timpurilor trăite de autor, lucrare destinsă cu Pre­miul de stat.

După apariţia acestei cărţi autorului i se conferă titlul „Scriitor al poporului”. O altă plachetă de poezii este „Imne şi bles­teme” (1991), prin care poetul prezintă adevărul unei situaţii - limita din viaţa sa. Supravieţuind, în urma accidentului, el înalţă emoţionate imne de dragoste nea­mului, limbii materne, femeii iubite:

„Pasărea nopţii pe casă” (2003), vo­lum ce evocă imagini, secvenţe, amintiri dureroase legate de starea sa lăuntrică, remenescenţe ale întâmplărilor din 1989.

„Neamul Cain” (2008), cu o prefaţă a autoru­lui în care el susţine că: „Poetul dacă nu e lup­tător, nu e nimic”, „Fără cititor, poetul nu face un ban chior”.

„Morţilor, vă iubesc” (2011) poem dramatic lansat în cadrul Festivalului Internaţional de poe­zie şi cântec „Dumitru Matcovschi”. La începutul volumului este înserată nota autorului.

„Amarele confesiuni” (2011) - Versuri. La sfârşitul cărţii prin secvenţe din articole, întitulate „Ambiţii naţionale” sunt reflectate gândurile poe­tului despre popor, conştiinţa naţională, realita­tea de astăzi a neamului nostru.

Dumitru Matcovschi - un scriitor multilaterar, cel mai înrădăcinat poet în solul dintre Nistru şi Prut, e cei mai dramatic destin al Basarabiei, fi­ind român până la dor.

Opera lui Dumitru Matcovschi este tradusă în mai multe limbi ale lumii: ucraineană, france­ză, lituaniană, letonă, polonă, bulgară. În 1987 apare la Vilnus în limba lituaniană „Toamna porumbeilor albi” unul din romane­le traduse în ţările baltice.

Numele său este menţionat în antologii, referinţe, calendare naţionale, publica­ţii periodice.

De la piesele matcovschiene a început Marea Adunare Naţională, Dumitru Matcovschi devenind un Om al Cetăţii, la a cărei edificare a contribuit şi la a cărei temelie s-a zidit, aducându-şi pe altar viaţa şi verbul, redând întreaga suferinţă a acestui pământ. A trăit aidoma unui stejar viguros, care a stat neclintit în bătaia vân­turilor năprasnice ale istoriei neamului, a luptat şi a învins şi azi trăieşte după moarte, aceasta e recunoaşterea valorii marelui talent.

Pentru a-i omagia talentul, pentru a-l prezen­ta ca pe un mare luptător pentru valorile naţiona­le, dreptate, patriotism, suveranitate, Parlamen­tul Moldovei, la propunerea Ministerului Culturii şi Guvernului, a declarat anul 2014 - Anul lui Dumitru Matcovschi. Este un omagiu adus memori­ei şi operei marelui nostru poet, prin acest gest se relevă recunoştinţa noastră, a tuturor, faţă de opera lui Dumitru Matcovschi. Pentru poet poe­zia a fost şi rămâne întotdeauna ardere, zbatere, clipă unică şi un dor nemărginit.

Poet, prozator şi dramaturg din generaţia lui Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Dumitru Mat­covschi tinde spre viziunea artistică asupra tre­cutului, valorificarea artistică a creaţiei populare orale, cercetarea şi reflectarea în opere literare a problemelor timpului. Piesa „Tata” de exemplu, reflectă probleme morale şi sociale în timpul ce­lui de-al Doilea război mondial. Însă în operele pe această temă predomină nu descrierea unor momente din trecut, ci înţelegerea şi interpreta­rea lor de către contemporani. De aceea se con­firmă că în aceste opere este reflectată viziunea artistică asupra trecutului.

Valoarea artistică a creaţiei populare orale în creaţia lui Dumitru Matcovschi este realizată prin preluarea unor motivi populare, dar mai ales prin radificarea mijloacelor poetice. Astfel multe din poeziile sale au aceeaşi construcţie ritmico- melodică, ca şi poezia populară:

„Mi-am făcut un strop de casă

într-un strop de rouă, mic.

Numai eu şi numai cerul

într-un strop de rouă, mic...

Mai aproape de albastru,

mai aproape de senin,

mai departe de amarul

rădăcinii de pelin.”

(Mi-am făcut un strop de casă)

Apropierea creaţiei lui Dumitru Matcovschi de structurile ritmico-melodice ale poeziei po­pulare este una din caracteristicile esenţiale ale operei sale. Aceasta l-a făcut foarte cunoscut nu numai printre cititori, care au moştenit codul genetic al muzicalităţii versului popular. Dumitru Matcovschi intonează o cântare a pătimirii noas­tre în versuri accentuat folclorice, peste care se varsă lacrima tremurată a unui colţ de ţară. Chiar de sunt abordate temele rustice, ori, în ge­neral, cele tradiţionale, acestea ne dezvăluie un univers al realităţilor contemporane, ascunse în învelişul liric al cuvintelor.

„Alegând cuvinte din cuvinte”, Dumitru Mat­covschi este recunoscut pe plan international, de critică literară drept unul din marii poeţi ai Basarabiei, editând, de-a lungul anilor, peste 50 de volume: poezie („Melodica”, „Grâul”, Axă”, „Patria", „Poetul şi Balada”, „Tu, dragostea mea”, „Soarele cel mare”, „Imne şi blesteme”, „Vad”. „Crucea”, „Veşnica toamnă”, „Pasărea nopţii de Casă”), proză („Duda”, „Bătuta”, „Toamna po­rumbeilor albi”, „Focul de vatră”) dramaturgie („Preşedintele”, „Cântec de leagăn pentru bu­nici”, „Piesă pentru un teatru provincial”, „Pomul vieţii”, „Abecedarul”, „loan Vodă cel Cumplit”, „Sperietoare”, „Tata”, „Troiţa”, „Bastarzii”).

În 1993, are loc premiera filmului televizat de lung metraj „Troiţa” şi premiera spectacolului „Destinul”, după piesa „Ioan Vodă cel Viteaz”, la Teatrul Naţional „M.Eminescu” din Chişinău. Fil­mul documentar „Aici departe”, lansat în 2002, îl dezvăluie pe omul şi scriitorul Dumitru Matco­vschi aflat dincolo de cortina cuvintelor.

Multe din poeziile sale au fost puse pe note de compozitori ca regretaţii Ion Aldea Teodorovici şi Petre Teodorovid, precum şi de Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Constantin Rusnac, devenind şlagăre chiar de la prima au­diţie.

Zinaida Slănină,

profesoară de limba română

la Liceul raional Noua Suliţă
Cuvântul Adevărului