Povestirea lui Corneliu Dumitrescu - cel care a salvat la Cernăuți 3600 de evrei de la Holocaust

Povestirea lui Corneliu Dumitrescu - cel care a salvat la Cernăuți 3600 de evrei de la Holocaust

În ani tulburi ai războiului a existat un industriaș român, Cornel Dumitrescu, care conducea fabrica de textile „Tricotania” din Cernăuți (astăzi redenumită „Arnica”) . Riscându-și viața și averea, a salvat de la moarte 3600 de evrei. Investigațiile care dovedesc autenticitatea acestui caz, au înfăptuite de către inginerul bucureștean Florea Neagu.

De la fiu de țăran la proprietar de fabrică

La origine, Cornel Dumitrescu este fiu de țăran de pe meleagurile Mehedințiului. După primele clase urmează cursurile liceale în orașul Corabia. Situația materiala precara a familiei îl obliga sa le întrerupă. În speranța unui trai mai bun ajunge la scurt timp în București. Înzestrat cu o inteligenta nativa deosebită, ambițios dar cinstit, urca rapid pe treptele afirmării profesionale și sociale, devenind în câțiva ani de la simplu curier la înalta funcție de director în Consiliul Director al Băncii Marmorsh-Blank. Funcția l-a ajutat pe Cornel Dumitrescu sa aibă strânse legături cu multe persoane din aceasta lume. Înalt, bine făcut, fin și discret, el nu putea sa nu iasă în evidență și să nu devină o persoană bine cunoscută și respectată.
Devine un apropiat al regelui Carol al II-lea și, potrivit mărturiilor făcute de el mai târziu, în cadrul unor anchete, este chemat de multe ori în puterea nopții de către suveran la discuții și partide de bridge.

Cumpără o fabrica de textile la Cernăuți

Sfătuit și sprijinit de rege, Cornel Dumitrescu renunță la situația sa de înalt funcționar bancar și se aventurează în afaceri, cumpărând o fabrica de textile la Cernăuți. Comenzile uriașe făcute de către armata româna, dar mai ales de către nemți, au făcut ca, în primii ani ai războiului, afacerile lui Cornel Dumitrescu sa fie mai mult decât profitabile. Pentru a face față cererii trebuia să suplimenteze personalul. Avea nevoie de angajați, mulți dintre cei deja existenți erau de etnie evreiasca. Prezentă tot mai numeroasă a trupelor germane în zona a creat o serie de neplăceri liniștii și armoniei dintre cetățenii orașului bucovinean.
Deși aliați, naziștii se comportau ca adevărate trupe de ocupație. Au fost introduse ordine stricte față de situația evreilor. Prin acestea au început confiscările de averi, discriminările, arestările și deportările în lagăre sau Transnistria. Speculând un ordin dat de către mareșalul Ion Antonescu, prin care se stipula ca evreii angajați în făbricile producătoare de furnituri pentru armata sunt supuși regimului de deportare, Cornel Dumitrescu trece la acțiune. Ca român, ca fiu de țăran cu mila lui Dumnezeu, nu a putut fi de acord ca angajații săi, familiile și rudele acestora să devină victimele unui odios scenariu de exterminare.

3600 dintre angajați sunt evrei

Angajează pe același post mai mulți evrei, chiar cu prețul de a concedia lucrători de naționalitate română. Multor familii le asigura o rație de hrană zilnică de la cantina fabricii. În numeroase cazuri, prin relații și cu puterea banilor, tratează direct cu autoritățile germane. Numărul total al angajaților evrei s-a triplat, în doi ani ajungând la cifra de 3600; cifra care se poate verifica în arhivele existente și astăzi, ele fiind descoperite la Cernăuți, de către inginerul Florea Neagu.
În vara lui 1944 fuge, asemeni multor români bucovineni, din fața ofensivei sovietice. După război, când societatea românească era răvășită de acțiunile revanșarde ale ocupantului sovietic și ale agenților comuniști școliți de Moscova, Cornel Dumitrescu, ca fost „exploatator” a intrat, evident, în vizorul organelor de urmărire și anchetă. Cu averea confiscata de rusi, este obligat să-și caute de lucru pentru a supraviețui.

Salvat de la închisoare de declarațiile unor evrei

Se angajează ca simplu agent la o companie de asigurări. Este „invitat” în mai multe rânduri de către serviciile speciale ale armatei sovietice, GRU, să dea explicații despre rolul său în perioada războiului, ca proprietar al unei fabrici producătoare de furnituri militare pentru inamic. Invitația se transforma în arest. În timpul judecării sale și a pronunțării unei pedepse ce se prefigura a fi de ani grei de închisoare, declarațiile făcute de mai multi evrei la postul de radio BBC care mulțumeau, pe calea respectiva, românului Cornel Dumitrescu pentru ca i-a salvat de la moarte, declarații consemnate într-un document oficial venit de la Moscova îi redau libertatea.

Florea Neagu se bate pentru reabilitarea lui Dumitrescu

Obsesia inginerului Florea Neagu de a face cunoscute faptele lui Cornel Dumitrescu are mai multe motivații. În primul rând pentru ca au fost colegi. S-au întâlnit prin anii 60, Florea Neagu fiind inginer stagiar la Institutul de Proiectări Miniere, iar Cornel Dumitrescu șef al Serviciului Planificare.
Despre aceste întâmplări inginer Florea povestește:
„În vara acelui îndepărtat an 1965, Cornel Dumitrescu nu avea de unde sa știe despre Oscar Schindler și lista sa. Dar el avea un motiv, pe care mi l-a și mărturisit, repetând apăsat ca ce-mi spune mie nu mai știe nimeni. Acel motiv venea din teama lui de a nu mai răscoli trecutul propriu, când fusese anchetat de crime de război, în 1946, de către un general sovietic. Aflând ca se afla pe lista de propuneri pentru decorații, a venit în audienta, pe atunci dețineam funcția de director general al institutului, și m-a rugat destul de ferm să-l tai de pe listă. La nedumerirea mea el mi-a relatat suita de întâmplări pe care le-a petrecut în timpul războiului, spunându-mi printre altele: „Divorțat sunt, avere am avut, că am jucat cărți cu regele și ca beam cafea cu Duduia știu cei de la securitate, iar dumneavoastră mă împingeți sa fiu din nou în vizorul lor. Va previn să nu vă ia și pe dumneavoastră la ochi”.

Și totuși, în fotografia AGERPRES, din 3 noiembrie 1965, de la ceremonia  de decorare la Consiliul de Stat, printre cei decorați se afla și Cornel Dumitrescu. Atunci când îl ascultam pe Cornel Dumitrescu, în vara lui 1965, nu bănuiam ca în anii `90, când el nu se mai afla printre cei vii, pentru memoria să mă voi angaja într-o adevărată muncă de investigație care nu s-a oprit nici astăzi, deși am găsit dovezi fundamentale care atesta acțiunile sale de salvare a celor peste 3600 de evrei. Încurajatoare au fost pentru demersul meu mărturiile unor oameni, dar și documentele despre acest caz găsite în arhivele altor țări. Doamna Liuda Shtern, din Brookline (SUA), aflând din presa româna despre Cornel Dumitrescu, mi-a transmis o scrisoare (23 octombrie 2000), prin care mă felicită de faptul ca încerc sa readuc la lumina faptele acelui om care, așa cum a aflat și ea de la alți conaționali evrei, a fost îngerul salvator de la moarte sigura nu numai pentru una sau două persoane ci pentru mii. Iar doamna Martha Hellrech, din Tel Aviv, într-o scrisoare din iunie 2001, îl declara pe Cornel Dumitrescu, salvatorul ei, al soțului ei și al părinților ei cu următorul text:
„Subsemnata Martha Hellrech declar ca Cornel Dumitrescu m-a salvat pe mine, pe soțul și părinții mei, de deportarea în lagărul din Transnistria. Soțul meu lucra în meseria de inginer la o firma, la dl Glodianu. Fără nici un motiv a fost șters de pe lista camerei de munca, și deci bun de deportare, împreuna cu familia lui. Atâția ani au trecut de atunci și n-am uitat până azi gestul nobil, uman și plin de înțelegere, pentru noi evreii, de pe timpul acela foarte greu. Sper că-i merge bine domnului Cornel Dumitrescu și îi doresc din suflet toate bune, multă sănătate și fericire, de la Martha, care nu l-a uitat nici până în ziua de azi!”.

Doamna Elena Gorgoneț, vara a lui Cornel Dumitrescu i-a relatat unui coleg de-al meu de la IPROMIN, inginerul Mircea Chivu, ca: 

„La Cernăuți am lucrat la fabrica textile Tricotania, la birou, secretara varului meu, Cornel Dumitrescu, director, și a lui Winter, subdirector, evreu. Eu am ajuns la Cernăuți pe 25 mai 1943, la invitația lui Cornel, el este varul meu primar, care m-a învățat poezii. Am plecat din Cernăuți cu ultimul tren, la data de 26 martie 1944. La fabrica Tricotania lucrau atunci numai evrei, mai erau câțiva români și câțiva ucraineni. Cornel era prieten cu toți generalii, cu toți coloneii și cu primarul orașului. Evreii de la fabrica lui nu purtau steaua galbena! Cornel era larg la suflet. La Cernăuți oprea căruțele cu evreii ce mergeau spre Transnistria și îi întorcea în oraș”.

Demersul meu de căutare a dovezilor m-a condus de doua ori la Moscova în 1999 și în 2000, chiar la Cernăuți unde am reușit să găsesc statele de plata ale fabricii Tricotania, în original semnate chiar de Cornel Dumitrescu. În aceste liste lunare sunt rubrici care specifica originea etnica și taxele militare pentru evrei, fiind prevazută suma fiecărui angajat din aceasta etnie.

Cu titlu ilustrativ va prezentam un fragment din lista evreilor angajați la Tricotania din luna iunie 1943 la serviciul administrativ:

Alper Marcus, n. 1913, Berhamed;

Feder Herman, n. 1909, Cernăuți;

Huselman Mend, n. 1900, Broscăuți;

Sedner Regina, n. 1890, Cernăuți;

Schumacher Emanoil, n. 1912, Cernăuți;

Schumachter Iacob, n. 1913, Cernăuți;

Semerler Alexandru, 1906, Rădăuți;

Winter Nicolae, n. 1901, Budapesta etc.

Cornel Dumitrescu a trecut în veșnicie în 1976, luând cu el propriul trecut. Trecutul unui fiu de țăran român ajuns prin munca și cinste la înalte funcții profesionale și sociale, dar și împrejurările tulburi ale războiului unde, riscându-și viața, a redat dreptul la viață unor semeni de-ai săi, proscriși pe nedrept de alți semeni.

Sursa: historia.ro