 |
La 17 februarie 2026 s-au împlinit 445 de ani de la prima atestare documentară a satului Costiceni, așezat pe malul Prutului, în ținutul străvechi al Hotinului. Printr-un document din 17 februarie 1581, a șaisprezecea parte de sat de pe Prut este întărită de Iancu Sasul, (domnitorul Moldovei în perioada 1579-1582), lui Bilava vătaf, care o cumpărase de la Anghelina, fata Simcăi, nepoata Dolințcăi, strănepoata lui Dumitru și prestrănepoata lui Hotcu Costea postelnic — cel de la care, cu toată probabilitatea, satul și-a luat numele.
Istoricul român Miron Costăchescu, membru corespondent al Academiei Române, susține că numele satului provine de la boierul Costici sau Costea, proprietarul moșiei pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432). Documentele medievale îl amintesc pe Hodco Costici drept slugă adevărată și credincioasă a lui Ștefan voievod (fiului lui Alexandru cel Bun), căruia domnitorul îi dăruiește sate pe Vorona — Curtea Anușcăi, Huețeni, Sinești, Glodeni și o moară pe Siret. Actul, scris de Donciu gramatic la Suceava în 16 noiembrie 1433, consemnează dania „în uric, și femeii sale Vasiutca, și copiilor lor, și nepoților lor... neclintit niciodată, în veci”.
Același Hodco Costici apare în documentul din 1581 sub forma Hotcu Costea postelnic — prestrămoșul Anghelinei care vindea partea de sat pe Prut. Prin urmare, numele Costiceni — „ai lui Costici", în toponimia slavă-românească a epocii — poartă în el urma unui boier moldovean din veacul al XV-lea, al cărui neam a stăpânit aceste locuri timp de generații întregi înainte ca prima hartă sau primul document să-l fi consemnat.
Dacă luăm ca reper nu prima atestare documentară din 1581, ci domnia lui Alexandru cel Bun, când boierul Costici stăpânea deja moșia de pe Prut, Costicenii ar putea număra astăzi peste 600 de ani de existență.