Ziua în care a murit sfântul voievod Ștefan cel Mare

Ştefan cel Mare a condus Moldova, în perioada 1457 – 1504, fiind cel mai important domnitor al Principatului Moldovei. El a murit la vârsta de 70 de ani, din cauza unei răni netratate pe care a suferit-o în anul 1462, când a asediat Cetatea Chilia, fiind lovit de un glonț în picior. La 2 iulie 1992 domnitorul Moldovei a fost canonizat de către Biserica ortodoxă română.

Ştefan cel Mare a fost cel mai important domnitor al Moldovei, el fiind conducătorul Principatului Moldovei în perioada 1457 – 1504, aproape 50 de ani. Ştefan cel Mare a fost un apărător al creştinătăţii, iar luptele sale împotriva turcilor au ajuns să fie cunoscute în întreaga Europă.

Marele voievod moldovean a apărat patria de toţi vecinii săi, fie ei otomani, unguri, poloni sau tătari, iar din cele 36 de bătălii purtate a pierdut doar două. Ştefan cel Mare s-a născut în anul 1433 la Borzeşti, astăzi judeţul Bacău şi a decedat pe 2 iulie 1504.

Decesul  său  ar  fi  survenit  din  cauza   a  unei  răni
suferite, în anul 1462, după ce a fost rănit de un glonţ la picior, când Ştefan cel Mare a asediat cetatea Chilia. Ca urmare a rănii suferite, marele voievod moldovean a continuat să şchiopăteze timp de patru decenii, deoarece rana nu i se închisese niciodată.  Pentru a se trata, Ştefan cel Mare a început să fie îngrijit, începând cu anul 1502 de medicul veneţian Matteo Muriano, însă fără succes.

Astfel, în vara anului 1504, domnitorul moldovean a fost consultat de trei doctori, care au luat hotărârea ca rana să fie arsă cu fierul înroșit. Nici această operație nu l-a ajutat prea mult pe Ştefan cel Mare, ci, din contră, starea sa s-a agravat şi, cum acesta suferea şi de gută, organismul său nu a mai rezistat şi pe 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani, acesta a decedat.

O lovitură pentru tot poporul

„Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sfântu Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nici odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut. Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara”, a consemnat cronicarul Grigore Ureche în Letopiseţul ţării Moldovei, de când s-au descălecat ţara.

„Moartea lui Ştefan cel Mare a fost o lovitură pentru Principatul Moldovei. Perioada în care acesta a condus Moldova a fost cea în care statul moldav a avut cea mai mare dezvoltare şi întindere. Vecinii noştri s-au bucurat când marele voievod a decedat, astfel că toţi au încercat să pună la cârma ţării o persoană care să le fie supusă. Chiar dacă atât otomanii, polonezii cât şi ungurii au încercat să pună la conducerea Moldovei o persoană de încredere lor, Ştefan cel Mare l-a preferat pe fiul său Bogdan, pe care l-a lăsat urmaş pe tronul ţării. În plus, marele voievod ar fi dispus decapitarea boierilor care nu erau de acord cu hotărârea luată de el, decapitare ce a avut loc pe 30 iunie 1504, chiar cu două zile înainte de moarte lui Ştefan Vodă”, a declarat profesorul Ilie Niga.