Lăsați-i din când în când un loc
liber la masă,
Ca și cum ar fi viu
între noi,
Ca și cum s-ar fi
întors acasă.
(Nichita Stănescu)
Preocuparea pentru
îngrijirea mormintelor și necropolelor militare unde își dorm somnul de veci
eroii căzuți pe câmpurile de luptă,
respectul față de propria noastră istorie și sacrificiile înaintașilor,
reprezintă un indiciu cât se poate de clar al nivelului de cultură și
civilizație al unui popor.
Este cu adevărat omenește și în același timp creștinește să porți grija
memoriei, dar mai cu seamă să înveșnicești numele eroilor care prin gloria și
jertfa lor au apărat baștina, credința și limba strămoșească.
Societatea are obligația de
a păstra și a întreține în bună stare monumentele istorice și troițele
comemorative. Ele sunt resurse locale de educație pentru toate
vârstele. Cele mai palpabile cunoștințe despre trecutul nostru le
primim prin intermediul monumentelor istorice care încă le mai avem și care le putem vedea
zilnic fără nici un efort, mergând doar pe stradă. Aceste cunoștințe sunt un
excelent instrument de coeziune pentru comunitate și de educație a conștiinței
naționale. Ocrotind monumentele istorice – protejăm conștiința națională.
Monumentele istorice sunt
unice și de neînlocuit. Odată distruse din neglijență, prostie,
lăcomie sau curiozitate, monumentele dispar pentru totdeauna, acestea nu pot fi
înlocuite. Amânarea măsurilor de protecție a monumentelor pentru
viitor, când vom avea mai mulți bani și vom putea restaura
ce se distruge astăzi, este o iluzie.
Primul Război Mondial care a avut loc între 1914 și
1918, a rămas în istorie ca unul dintre cele mai sângeroase conflagrații pe
care le-a văzut vreodată omenirea. „Marele Război” a făcut milioane de victime și a cauzat numeroase tragedii.
Peste 9 milioane de combatanți și 7 milioane de civili au murit în acest
conflict.
În ceea ce
privește Basarabia, până astăzi nu cunoaștem exact câți ostași
ai neamului și-au pierdut în acest război viaţa. Știm doar că aproximativ 300 de
mii de bărbați basarabeni au fost ridicați la luptă.
Pe parcursul anilor grozăvia
dezastrului provocat de acest
război a sensibilizat opinia publică mondială, dar și cea din
România interbelică. Comemorarea
eroilor căzuți a devenit o
problemă naţională, căreia autoritățile publice și întreaga societate românească
i-au acordat atenția cuvenită. Pe parcursul anilor 20-30 ai
secolului trecut au demarat acțiuni comemorative dedicate participanților și victimilor conflagrației mondiale care, cu unele
întreruperi, au continuat până în ziua de azi [1].
În perioada interbelică, autoritățile
publice locale, Biserica și Societatea „Cultul Eroilor” au participat activ la
ridicarea a numeroase monumente comemorative, menite să amintească generațiilor
viitoare spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă militarii români pe
câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial.
Pe aceste monumente, mai modeste
sau mai somptuoase, au fost reprezentate simbolurile vitejiei și ale victoriei:
vulturul, casca, arma, baioneta, spada, frunzele de laur sau
stejar. Monumentele erau amplasate în zonele centrale,
în curțile școlilor, bisericilor, cimitirelor, dar și la
marginea localităților, exprimând prin aceasta respectul
comunităţilor față de eroii căzuți [2].
Multe monumente de valoare,
dedicate eroilor din Primul Război Mondial, au fost ridicate în așezările din Ținutul Hotinului,
nordul Basarabiei.
Respectul locuitorilor
din comuna Vancicăuți față de
concetățenii lor căzuți în Primul Război Mondial s-a manifestat prin ridicarea unui monument, amplasat în curtea
bisericii locale.
|
2014 - 2018 |
În perioada interbelică comuna Vancicăuți (actualmente: regiunea Cernăuți,
Ucraina), făcea parte din plasa Lipcani, apoi Sulița, a județului Hotin și era formată din satele Vancicăuții Mari, Vancicăuţii Mici și Vancineți [3]. Satul Vancineți este întâlnit și sub forma de Făgădău, iar
denumirea istorică a satului Vancicăuții Mici este Pol-Vancicăuți sau
Împărătești. În prezent această localitatea este una din cele trei sate
componente a Costiceniului.
Despre ridicarea
monumentului în cinstea eroilor
locali căzuți în Primul Război Mondial aflăm în raportul de activitate al Căminului Cultural
„Spiru Haret” Vancicăuți în care se
specifică că „în comună există un monument al eroilor, amplasat în fața
bisericii în 1928. Acesta a fost ridicat concomitent cu o grădină
publică” [4].
Monumentul dedicat eroilor
din comuna Vancicăuți, într-adevăr este
amplasat în curtea bisericii cu hramul „Sf. Dimitrie”, lângă șosea. Inițiativa ridicării acestuia a aparținut
văduvelor de război. Lucrările au fost executate de
către meșterul Ion Borie (zis Iuza, din județul Cernăuți), iar
costurile s-au ridicat la suma de 25.000 lei.
Monumentul este alcătuit din
cruce, susținută de un soclu de piatră, piramidal alcătuit din patru
trepte.
Spre partea de nord este gravată următoarea
inscripție: „ACEST MONUMENT ESTE RIDICAT ÎN 1928 CU SÂRGUINȚA COOPERATIVEI
SATULUI LUMINA, FUNCȚIONARILOR ȘI VĂDUVILOR COMUNEI VANCICĂUȚI” [5].
|
2014 - 2018 |
Latura din față a
soclului este ornamentată cu două
puști, precum și cu un drapel – ambele simbolizând
vitejia și gloria militară. În timpul de față, crucifixul are un
grilaj de fier în jurul său, iar în preajmă sunt amenajate două bănci. În
perioada sovietică monumentul era îngrădit cu un gărduleț din lemn.
Inițial, conform datelor furnizate de Oficiul Național
Pentru Cultul Eroilor (ONCE) din cadrul Ministerul Apărării Naționale al României, pe latura din față au fost
gravați anii Primului Război Mondial „1914-1918”, dar și inscripția: „ÎN
AMINTIREA EROILOR CĂZUȚI ÎN RĂZBOIUL MONDIAL” [6].
Pentru
a șterge urma și semnificația istorică a acestui monument, în perioada
sovietică sau prin anii 90 ai
secolului trecut, inscripțiile au fost tencuite cu un strat de beton de
niște „activiști” din localitate. În 2018, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la
semnarea Armistițiului din 1918 care a pus capăt Primului Război
Mondial, un grup de localnici, pasionați de istoria
plaiului natal, au restabilit inscripția ștearsă în timpul efectuării
unor lucrări de restaurare minore a crucifixului.
|
2014 - 2018
|
Pe celelalte două laturi ale monumentului sunt inscripționate
numele eroilor din comuna Vancicăuți (inclusiv din satele Pol-Vancicăuți și Vancineți), care
au fost înrolați în Armata Imperială Rusă și care și-au
sacrificat viața pe front în
timpul Primului Război Mondial. În total am reușit să identificăm și să scoatem la
lumină numele a 67 de eroi. În cazul a 4 eroi numele și inițiala
prenumelui sunt indescifrabile din cauza degradării
monumentului.
Pe fațada din est apare inscripția: „EROII COMUNEI VANCICĂUȚI”,
fiind încrustate următoarele nume de familii și prenume: 1. APOPI ANDR., 2. CHIRIAC SIM., 3. NANTOI TE., 4. UNGUREAN MATF., 5. BEȚÂU CONSTAN., 6. MORARI TH., 7-8. CRĂCIUN GH. ȘI EFTEN., 9. SMOCHINA
AFAN., 10. SMOCHINA TH., 11. ROTARI GR., 12. PETRENI ION, 13.
BABAN ION, 14. BUZÂLA ILIE, 15. STATNIC PERT., 16. GUȚU MIH., 17. Indiscifrabil, 18.
Indiscifrabil, 19. ZAGREBELINÂI, 20. COCOSTÂRC ION, 21. DOGOLICI ION., 22.
GOREA D-TRIE, 23 Indiscifrabil, 24. PASCARI D-TRIE, 25. ROTARI
V-LIE, 26. BABAN PAVEL 27. COSTÂN TOMA, 28. TANASCIUC TH., 29. MELNIC V-LIE,
30. ADUCOVSCHI FEODOR, 31. BEJENARI DIONIS. 32. SABADAȘ C-TIN, 33. TANASCIUC
ROMAN, 34. ADUCOVSCHI ȘTEF., 35. BORDUIAN NI., 36. Indiscifrabil.
|
2014 - 2018
|
Pe fațada din
vest apare inscripția „EROII SATULUI VANCICĂUȚI”, fiind încrustate
următoarele nume de familii și prenume: 37. SFETENCO ȘTEF., 38. DILION NICHIF., 39. AFLORI PETR., 40. ALUPI TEODOR, 41. UNCU FILIP, 42. DOLGAN
PETR., 43-44. MOLENȚA GH. ȘI ION. 45. SACA
AN., 46. VLADÂCIAN ION, 47. UNGUREAN FEODOR, 48. BULIGA VASILIE, 49. NANTOI PAVEL, 59. SFETENCO MITROFAN, 51. FLOREA GR., 52. ILAȘ LUCHIAN, 53. ANICHITI CHIRIAC,
54. CARP GH., 55. NEGRUȚA TH., 56, PÂNZARI TH, 57. UNCU ANT. 58. ALUPI NAZ., 59. ILAȘ NICHIF.
60-61. BARANCEAN ION și LEON, 62. FOCA ION. 63. OLEINIC DAM., 64. ANICHITI
PETREA, 65. CHIRIAC GRIG., 66. CARP ALEX., 67. BEȚÂU
GH., 68. GRIGOREAN C-TIN, 69. MANIAȚA
DIMITRIE, 70. GLIGOR ANDREI, 71. GLIGOR NICHITA.
|
2014 - 2018
|
Potrivit
unor calcule pe care le-am
realizat din datele de arhivă, din cele trei sate care în
perioada interbelică alcătuiau comuna Vancicăuți și-ar
fi sacrificat viața, pe
câmpurile de luptă sau în
lagăre de concentrare aproximativ 90-100 de militari [26]. De asemenea, pe
soclul monumentului sunt gravate numele a doar circa 15 eroi din satul
Pol-Vancicăuți, pe când cifra reală a eroilor se ridică la aproximativ 35-40 de persoane.
Trebuie
luat în calcul faptul că după edificare crucifixului, câțiva dintre soldați ale căror nume au fost
incrustate pe monument, deși erau considerați morți pe
front totuși s-au reîntors la
baștină. Totodată, trebuie de subliniat faptul că în timpul procesului de
restabilire a inscripției din 2018, localnicii au făcut mai
multe greșeli, probabil din
imprudență sau necunoaștere, în momentul în care au încercat să evidențieze cu
vopsea de culoare aurie numele de familie a eroilor din Pol-Vancicăuți. De
exemplu soldatul Baban Ion a fost trecut sub numele de Barancean Ion, Petreni
Ion a fost trecut sub numele de Efteni Ion, Guțu Mihai - Cucu Mihai, Cocostârc
Ion - Cocoș Tanas, Costân Toma - Bostan Toma, etc.
Oficiul Național Pentru Cultul Eroilor aduce la cunoștință că osemintele tuturor
eroilor ale căror nume sunt încrustate pe monument au fost exhumate, în anii
1919-1920, de lângă gara Vancicăuți, la inițiativa unei comisii comunale
prezidate de către primarul comunei, Ștefan Dilion, pentru a fi centralizate
în cimitirul comunal ortodox, în cadrul unei parcele de aproximativ 15.000
metri pătrați (150 x 100 m), care avea următoarele vecinătăți: în nord - linia
de cale ferată, în sud – râul Prut, în est – satul Vancicăuți, în vest câmpul
Vancicăuți. Mormintele erau marcate prin două cruci de lemn, fără inscripții.
Accesul în parcelă, care era împrejmuită cu lemn și sârmă, se făcea prin două
porți metalice, așezate spre sud [7].
Începând
din 1920, în România comemorarea
eroilor căzuți în Primul Război Mondial se organiza în
fiecare an, de Ziua Înălțării Domnului, la 40 de zile după
Sfintele Paști, în general în luna mai. Ziua Eroilor era sărbătorită în mod demn și solemn, prin organizări de tedeumuri, procesiuni și serbări cu un înalt caracter
național și patriotic, la care participau toate instituțiile de stat și
particulare, fără deosebire de religie sau etnie [8].
În
activitatea de comemorare a eroilor se implicau fețele religioase, văduvele și familiile eroilor, camarazii de arme ai
acestora, alți locuitori, dar și administrația publică locală
sau județeană.
Acțiunile de acest gen se organizau regulat și în comuna
Vancicăuți. De Înălțarea Domnului, în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă,
parohul bisericii locale Dimitrie Crocos oficia în fața crucefixului o slujbă de pomenire, care era urmată de o paradă de
sărbătoare. Evenimentul se bucura de prezența primarului comunei,
funcționarilor publici, rudelor celor răposați, cetățenilor de rând. După
finalizarea mitingului participanții plecau pe la casele lor, iar după masă,
toți se adunau la vatra satului, la horă [9].
Odată cu instaurarea
regimului totalitar-comunist pe aceste meleaguri, cinstirea eroilor căzuți în
Primul Război Mondial a scăzut extrem în intensitate. Autoritățile comuniste
au încercat din răsputeri să rescrie istoria și să șteargă memoria eroilor căzuți în luptele din 1914-1918. Organe de stat au considerat ca eroii căzuți în
timpul celui de-al doilea Război Mondial, sunt „mai
eroi” decât ceilalți, monumentele și mormintele soldaților căzuți în Primul
Război Mondial, în cel mai bun caz, erau lăsate în
voia sorții și a efectului devastator al trecerii timpului. În cel mai rău
caz, nevinovatele monumente, ridicate în perioada interbelică, erau demolate sau vandalizate.
Această soartă au avut monumentele și troițele eroilor din localitățile Boian,
Storojineț [10], Roşa-Stânca [11], Molodia [12] etc.
Trebuie de subliniat că în perioada interbelică, pe teritoriul ținutul nostru, atât în satele
cu populație majoritară românească, cât și în cele ucrainene, au fost dezvelite nenumărate monumente care își amintesc de jertfa eroilor în Primul
Război Mondial. Ele au fost înălțate în Ceahor [13], Mihoreni [14],
Târnauca [15], Valea
Cosminului [16], Adâncata (Hliboca) [17], Ciudei, Crasna Putnei [18], Cupca [19], Trestiana (Dimca) [20], Bălcăuți [21], Marșenița, Nesfoia [22], Noua Suliță [23], Berestea [24] și
multe alte localități.
|
perioada sovietică |
Monumentul eroilor din
Vancicăuți a fost o excepție și a rezistat vitejește unei tentative de
demolare pusă la cale de
lucrătorii serviciului securității de stat. Crucifixul a fost salvat datorită
curajului unui grup de săteni, care s-au adunat în fața lui și au
protestat împotriva demolării. Sătenii le-au explicat reprezentanților regimului
sovietic că monumentul a fost ridicat în memoria eroilor locali, buneilor și
părinților lor, care au luptat în cadrul armatei ruse împotriva trupelor
inamice. Numai în acest fel monumentul a fost salvat de la demolare [9].
Odată cu trecerea
anilor, tradiția de cinstire a
eroilor comunei a fost condamnată
la uitare, amintirea acestora a fost ștearsă din conștiința
colectivă, iar crucifixului din
curtea bisericii a fost „umbrit” în
1965 de monumentul soldaților căzuți
în Războiul din 1941-1945 [9].
La 28 iulie 2014 s-a
împlinit un secol de la declanșarea Primului Război Mondial, iar evenimentul a
trecut aproape fără comemorări în majoritatea satelor și orașelor din ținut, inclusiv la Vancicăuți.
După o perioadă
de întrerupere de peste 70 de ani, tradiția de comemorare a eroilor Primului Război Mondial a fost reanimată în această localitate abia în 2016. Cu toate acestea, acțiunile de
comemorare nu mai sunt organizate în Ziua Înălțării Domnului, așa cum era procedat în perioada
interbelică, ci la data de 11 noiembrie, zi în care a fost semnat Armistițiul
de la Compiègne (Franța), care a pus capăt Primului Război Mondial.
Comemorările nu sunt organizate regulat, iar atunci când au loc la ele
participă un număr foarte mic de oameni. Acest lucru se datorează indiferenței
și a dezinteresului total al societății în care trăim față de istorie și
trecut.
|
2018 |
|
2018 |
Una din ultimele slujbe de pomenire ale soldaților căzuți
pe câmpul de luptă, organizate la
monumentul din curtea bisericii din Vancicăuți, a avut loc în anul 2018. Evenimentul a
fost organizat cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la încetarea
focului în Primul Război Mondial [25].
Încă o manifestare de acest gen a avut loc în 2019. Ea
s-a bucurat de prezența enoriașilor parohiei locale,
unor oameni de cultură din zonă, dar și a câtorva
dintre urmași din
satul Pol-Vancicăuți, veniți să se roage pentru cei răposați. După
încheierea slujbei de pomenire, au
vorbit în fața celor prezenți preotul Ioan Mițiței, profesorul de istorie Eduard
Ogranovici, poetul Dumitru Zaidel din Mahala, precum și subsemnatul acestui
articol [26].
Din 2020, intervenind pandemia COVID-19,
la Monumentul Eroilor
din curtea bisericii nu au mai avut loc manifestări
comemorative, cu excepția unor depuneri de flori din partea societății culturale
„Valea Prutului”.
|
2019 |
|
2019 |
Conform unor informații furnizate la solicitare de către Direcția
pentru Cultură a Administrației Regionale de Stat Cernăuți, s-a constatat
că Crucifixul ridicat în anul 1928 pe teritoriul bisericii din Vancicăuți
nu este inclus în lista de bunuri ce
compun patrimoniul cultural local. În această localitate sub ocrotirea și la
evidența organelor de stat se află trei
obiecte de patrimoniul cultural, și anume: Biserica cu hramul „Sfântul Dimitrie”
construită din 1905, Așezarea străveche ale culturilor Cucuteni-Tripolie, Lipița
și Cerneahov, Monumentul
închinat sătenilor decedați în „Mare Război pentru
Apărarea Patriei” din 1941-1945 [27].
În opinia noastră, pentru a fi protejat prin lege,
crucifixul eroilor trebuie neapărat să fie inclus în lista
obiectelor de patrimoniu cultural al regiunii Cernăuți. În plus, obiectul necesită a fi reabilitat și reparat.
De menționat că evenimentele
istorice din Primului Război Mondial au marcat profund
familia Șeremet din satul Pol-Vancicăuți. Printre eroii care
și-au sacrificat viața se numără și stră-stră-bunicul meu Ștefan Șeremet,
fiul lui Gheorghe, născut la 10 august
1883 [28]. Fiind înrolat ca
soldat la Regimentul 13 Infanterie „Belozersk”, el a fost dat dispărut pe 18 august 1916, la hotarul dintre
actualele regiuni Ternopil și Lviv (Galiția). Nu este exclus că Ștefan
moare în timpul desfășurării celei de-a treia etape a Ofensivei lui Brusilov
(operațiunea din luna august a Frontului de Sud-Vest rus) [29].
0 Comentarii