Legenda plopului şi-a bradului
Când Fecioara Maria l-a născut pe
Iisus, împărat peste acele meleaguri era crudul Irod. Auzind el că acesta era
Fiul lui Dumnezeu şi că Părintele său din ceruri l-a înzestrat cu puterea de a
face minuni, s-a mâhnit peste măsură, căci în suflet îi încolţise teama, Iisus
putea deveni mare împărat, iar Irod putea pierde tronul. A dat Irod poruncă
străjerilor săi ca să caute Pruncul şi sâ-l ucidă.
Maria, maica lui Iisus, auzind că
pe Prunc îl păştea o mare primejdie, l-a înfăşat în scutece de mătasă, l-a luat
în braţe şi a pornit să fugă în altă ţară. Dar ostaşii lui Irod, aflând încotro
pornit-a Maica Domnului, s-au luat în urma ei ca s-o prindă.
Maria fugea cu sufletul la gură
şi cu Pruncul în braţe. Deodată, însă, şi-a zărit urmăritorii. S-a cutremurat
Sfânta Maică a lui Iisus. Unde să se ascundă? Cum să se salveze? Cum să-şi
scape Pruncul de primejdie? Nu departe se afla un plop. Ajungând la el, a vrut
să se ascundă sub coroană, dar frunzele plopului, fiind rare, n-au fost în
stare s-o ascundă văzului celor ce-o urmăreau. Atunci Maica Domnului a văzut un
alt copac şi a alergat înspre el. Copacul, fiind un brad falnic, avea cetina
deasă şi urmăritorii, trecând pe alături, n-au descoperit ceea ce căutau.
Când Sfânta Maică şi-a dat seama
că primejdia trecuse, a ieşit din ascunziș și a binecuvântat bradul pentru că o
salvase, iar pe plop l-a blestemat. Şi a zis Fecioara Maria:
- Să fii, bradule, verde şi vara,
şi iarna, frunza nicicând să nu-ţi pice. Iar tu, plopule, să te legeni şi
atunci când n-o să sufle vântul, frunzele să-ţi tremure întruna şi sâ nu
cunoască odihna.
De atunci bradul e mereu verde şi
frunzele nu-i pică, iar frunzele plopului, copac ce nu face umbră, tremură şi
atunci când nu suflă nici o boare de vânt.
Înregistrate
în
satul
Stăneşti, raionul Hliboca,
Ion A.
Posteucă
Almanahul
„Țara Fagilor”
Vol.
VII - 1998
0 Comentarii