Biserica Sfântul Nicolae - Cea mai veche biserică din lemn a orașului Cernăuți

Istoria Bisericii Sf. Nicolae din Cernăuți

Istoricii ne informează că pe la 1490 existau în târgul Cernăuţilor două biserici, cu câte un preot fiecare. Acestea, fiind din lemn, au ars peste ani.

Cea mai veche biserică ortodoxă a orașului a fost Biserica Sf. Nicolae. Monument de arhitectură din Evul Mediu, ea a fost ridicată la 1607 de starostele de Cernăuţi, boierul Stroescu, pe timpul domniei lui Simion Movilă.

La 1642 sunt amintiţi părintele Ignat şi Gligorie diaconul ca martori într-un act de vânzare. Iată ce atestă documentele: „Costea Grama cu fiii vinde o selişte (sublinierea noastră) nepotului său Lupu Stroescu, pentru 200 de galbeni. «De la Troian până la Nistru».

Marturi: Andrei Talpă, Pintilii Barboţchi, Isac Cocoranul, Isac «curierul domnesc din Cernăuţi», Popa Ignat, Gligorie diacon, Ştefan Ungurean «der Alexa Piircsu mit 12 Bürgern», Toader Goian, Scrie Ionaşco”¹.

Deci cartierul unde a fost înălţată biserica se numea pe atunci Seliştea (astăzi masivul care se întinde şi de o parte şi de alta a străzii Sahaidacnyi, cât şi cel din preajma ei, de pe strada Ruska, până pe la calea ferată). Biserica din Selişte a fost construită din lemn de stejar, acoperită cu şindrilă, în formă de navă, fără turlă, reprezentând astfel tipul tradiţional al vechilor biserici săteşti din Bucovina. Aşa a rămas întipărită în memoria înaintaşilor noştri, aşa o ţinem minte şi noi.

Din însemnările prof. univ. Simeon Reli aflăm că temelia bisericii – din piatră – era mult adâncită în pământ, ea fiind ultima incintă religioasă ce mai rămăsese în mijlocul oraşului, pe locul unde a fost construită iniţial, din vremea când acesta era parte integrantă a Ţării Moldovei. În faţa ei se afla o veche clopotniţă, având clopotul afară, ancorat de stâlpi de zidărie, tip de construcţie numit zvoniţă. Ea există şi astăzi, în forma ei iniţială. În decursul existenţei sale seculare, biserica a fost deseori reconstruită sau reparată, ultima dată în 1885, astfel că s-au şters urmele din primele începuturi ale ctitoriilor anterioare². Referitor la restaurarea bisericii Sf. Nicolae, găsim o informaţie şi la prof. Constantin Loghin. El scrie că această biserică „a fost refăcută în anul 1748 şi restaurată în 1779 şi 1885”^3.

Biserica Sf. Nicolae – o mărturie a vremurilor de altădată – nu mai există. În dimineaţa zilei de sâmbătă, 14 noiembrie 1992, în împrejurări acoperite de umbra misterului, această unică ctitorie moldovenească din Cernăuţi a ars^4.

Această biserică a fost reconstituită, tot din lemn, de către autorităţile ucrainene, în 1996^5.

Ilie Luceac: Biserici din Cernăuți

Foto: Sergiu Barbuța

1.  N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. V, Bucureşti, 1903, p. 399; Al. Bocăneţu în cartea sa Istoria oraşului Cernăuţi pe timpul Moldovei, la p.74, face următoarea notă: „Cernăuţi, 20 Iunie 7150 (1642). Troian sunt şanţurile la Lenţeşti, unde a învins Ştefan cel Mare pe poloni, după lupta din Codrul Cosminului”. Presupunem că de aici şi-a luat denumirea termenul, devenit toponim: Valul lui Troian (Traian).

2.  Simeon Reli, Călăuza monumentelor religioase-istorice din Eparhia Bucovinei, Cernăuţi, Tipografia Mitropolitul Silvestru, 1937, p.26-27.

3.   Constantin Loghin, Cernăuţii, Cernăuţi, 1936, p. 54.

4.  Mircea Pahomi,  Biserica Sfântul Nicolae din Cernăuţi, în „Analele Bucovinei”, an. III, 1/1996, p. 71-73.

5.  Zirka Menzatiuk, Bisericile noastre (Наші церкви), Kiev, 2002, p. 55.