Anul acesta se împlinesc 305 ani de la
data când în Oceanul Pacific, pe o insulă nelocuită, a fost găsit marinarul
Alexander Selkirk, care a devenit prototipul celebrului roman „Robinson Crusoe”
al lui Daniel Defoe. Despre această impresionantă întâmplare Daniel Defoe a
citit în revista „Englezul”. Romanul, inspirat de faptul real despre marinarul
care a rămas în viaţă pe o insulă nelocuită, i-a adus scriitorului gloria
mondială, cartea fiind cea mai citită dintre cele 500 scrise de el.
Povestea adevărată care a stat la baza romanului
este următoarea: când a împlinit 18 ani, Alexander Selkirk s-a angajat ca marinar pe o corabie, care a fost
atacată de piraţi. Aproape toţi marinarii au fost omorâţi. Alexander Selkirk a rămas în viaţă şi s-a angajat să
lucreze pe corabia piraţilor. El s-a întors acasă, echipat în haine scumpe şi
cu un cercel de aur în ureche.
Însă, după
peripeţiile de mai înainte, tânărul se plictisea acasă. El s-a
angajat pe o altă corabie, ca ajutor de căpitan. După un scandal cu căpitanul, el a fost pedepsit, fiind lăsat pe o insulă pustie din Oceanul Pacific, denumită Mas a Tierra, iar din 1966 Robinson Crusoe Island. Ca să ajungă acolo, i s-a dat o mică luntre, câteva haine, puţină mâncare şi Biblia. Pe această insulă, cu o suprafaţă de 25 km în lungime şi 15 km în lăţime, Alexander Selkirk a fost nevoit să trăiască patru ani şi patru luni. Haine îşi făcea din piei de animale, mâncare îşi dobândea cu pescuitul şi vânatul. Trăia într-o colibă, făcută din crengi de iarbă uscată. Ca să nu-şi uite limba (engleza), citea Biblia cu glas tare.
angajat pe o altă corabie, ca ajutor de căpitan. După un scandal cu căpitanul, el a fost pedepsit, fiind lăsat pe o insulă pustie din Oceanul Pacific, denumită Mas a Tierra, iar din 1966 Robinson Crusoe Island. Ca să ajungă acolo, i s-a dat o mică luntre, câteva haine, puţină mâncare şi Biblia. Pe această insulă, cu o suprafaţă de 25 km în lungime şi 15 km în lăţime, Alexander Selkirk a fost nevoit să trăiască patru ani şi patru luni. Haine îşi făcea din piei de animale, mâncare îşi dobândea cu pescuitul şi vânatul. Trăia într-o colibă, făcută din crengi de iarbă uscată. Ca să nu-şi uite limba (engleza), citea Biblia cu glas tare.
Alexander Selkirk a fost salvat pe 2 februarie
1709 de corabia „Diuc”. În primele zile de contact cu oamenii, el nu putea
vorbi, dar încetul cu încetul a început să vorbească, povestind ce s-a
întâmplat cu el. După câteva luni a ajuns la Londra, devenind în scurt timp o persoană foarte cunoscută. Deşi
era în atenţia tuturor, el s-a transformat într-un om bun la suflet, modest. A murit la vârsta de numai 41 de ani,
găsindu-şi veşnica odihnă în ocean. Ritualul înmormântării a fost săvârşit cu
onoruri militare.
Gheorghe Onofreiciuc
(Zorile Bucovinei)
0 Comentarii