De vorbă cu Eugen Doga: „Sunt primul critic al creaţiilor mele”

De vorbă cu Eugen Doga: 

„Sunt primul critic al creaţiilor mele”

-Prezentaţi-vă cititorilor noştri.

Eugen Doga, compozitor, Artist al Poporului din uniunea sovietică, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Mol­dova, academician.

-Principala dumneavoastră trăsă­tură de caracter.

Perseverenţa

-Credeţi în vise? Ce visaţi în co­pilărie?

Visam că zbor. Şi nu demult am visat că zbor, însă visul a trecut în altă fază.

-A cui părere preţuiţi cel mai mult în activitatea dumneavoastră?

Cea proprie, fiindcă sunt primul critic al creaţiilor mele.

-Dacă aţi fi preşedintele ţării, ce-aţi face în primul rând?

N-aş fi preşedintele ţării, căci sunt preşedintele muzicii.

-Care slăbiciuni omeneşti nu puteţi să vă refuzaţi?

Să râd, să mânânc, să nu fac nimic (râde), deoarece din lipsă de timp nu le reuşesc pe toate.

-Întotdeauna spuneţi ceea ce gân­diţi?

Limba este duşmanul meu.

-Ce vă oboseşte cel mai mult?

Tâmpenia.

-Vă este caracteristică dictatura?

Nu.

-Pentru ce nu v-ar părea rău să cheltuiţi un milion?

Nu cred că sunt capabil să cheltui un milion.

-Hobby-ul şi odihna preferată.

Muzica şi iar muzica.

-Cine e „capul” în familia dum­neavoastră?

Eu.

-Cine este prietenul dumneavoastră cel mai apropiat?

Familia mea.

-Ce preţuiţi cel mai mult la pri­eteni?

Devotamentul.

-Ce nu le puteţi ierta nici celor mai buni prieteni?

Trădarea.

-Credeţi în maxima: „Totul ce se face, se face spre bine”?

Nu.

-Ce aţi deveni, dacă ar apărea posi­bilitatea să începeţi totul de la început? Ce talent v-ar plăcea să aveţi?

N-aş dori nicicând să încep totul de la început.

-Ce vă lipseşte cel mai mult în prezent?

Timpul.

-Calităţile pe care doriţi să le în­tâlniţi la bărbaţi şi la femei.

Bărbăţie, feminitate.

-Idealul dumneavoastră de femeie.

Îmi plac femeile frumoase şi ta­lentate.

-Fericirea pe care v-o doriţi.

Să nu întârzii în timp pentru ca să nu mă întreacă săgeata vremii.

-Locul cel mai drag pe Pământ.

Eu sunt şi nu sunt pe pământ - muzica este infinitul.

-În care ţară şi în care secol aţi dori să trăiţi şi cine v-ar fi plăcut să fiţi?

În prezent, întru-un vârf de Carpaţi, în România. Ceea ce sunt.

-Dacă după moarte aţi avea o a doua viaţă, v-aţi întoarce pe Pământ sub forma unui obiect, animal, persoane, plan­te, păsări? Ce credeţi că aţi fi?

Om.

-Sunteţi mul­ţumit de sine?

Nu prea.

-Care este neajunsul dum­neavoastră cel mai mare?

Cunosc puţine limbi străine.

-Când sunteţi indispus ce faceţi?

Mă culc şi meditez.

-Cea mai fericită zi sau perioadă din viaţa dumneavoastră?

Când scriu şi găsesc codul creaţiei.

-Vă cunoaşteţi arborele genealogic? Până la ce generaţie?

Da. Până la peste 300 de ani. Am şi o carte despre familia noastră, trimisă de un unchi de la Bucureşti.

-Cum procedaţi cu duşmanii, dacă-i aveţi?

Nu-i cunosc şi nu mă interesează.

-Aveţi simţul umorului şi când ultima dată aţi râs din tot sufletul?

- Întotdeauna caut elementul de bucurie, căci râsul prelungeşte viaţa şi ne dă sănătate.

-Care este ultima carte pe care aţi citit-o?

Biblia, care se află permanent pe masa mea.

-Emisiunea televizată, revista, zia­rul cel mai interesant?

Nu prea privesc televizorul şi nici nu am timp pentru lectură.

-Operele literare şi muzicale în­drăgite.

Creaţia marelui nostru Poet Mihai Eminescu, care este biblia noastră spi­rituală. Clasicii ruşi, francezi, italieni şi englezi.

-Interpretul şi cântecul îndrăgit.

Maria Bieşu.

-Filmul îndrăgit şi personajul pre­ferat.

Nu am.

-Automobilul preferat.

N-am automobil. Am avut unul şi mi l-au furat. De atunci am scăpat de probleme.

-Îmbrăcămintea preferată.

Cea elegantă.

-Culoarea preferată.

Cafenie.

-Sportul îndrăgit.

În tinerețe aveam categoria a III-a la împuşcat. Acum îmi place fotbalul.

-Dansul preferat.

Toate, însă eu nu mă văd în ele.

-Anotimpul îndrăgit.

Primăvara, căci sunt omul primă­verii.

-Florile cele mai plăcute şi mai frumoase.

Cele ce înfloresc în culori vii - trandafirii, viorelele, muşcatele.

-Bucatele preferate.

Mămăliga.

-Băutura preferată.

Vinul roşu cu sifon.

-Care e pentru dumneavoastră prin­cipala şi cea mai mare sărbătoare?

Paştele.

-Ce nume, prenume vă plac?

Doga nu-mi plăcea, dar acuma-l accept.

-Ce probleme vă frământă?

Cele de sănătate, dar încerc să nu le observ.

-Ce vă displace cel mai mult?

Îi urăsc pe oamenii leneşi.

-Ce fel de greşeli iertaţi mai uşor?

Ele nu mă preocupă, absolut.

-Ce regretaţi cel mai mult?

Că nu prea mă înţelege lumea sau eu n-o prea pricep pe ea. De 20 de ani la Radio Moldova nu s-a imprimat nici o notă.

-În ce cazuri apelaţi la minciună?

Nu spun minciuni.

-De ce vă este frică?

Că nu voi reuşi să-mi realizez programul vieţii.

-Cum v-ar plăcea să muriţi?

Mi-ar plăcea să nu mor (zâmbeşte).

-Care este averea la care ţineţi cel mai mult?

Arhivele mele, care sunt împrăş­tiate prin toată lumea şi pe care încerc să le adun.

-Deviza dumneavoastră.

De a nu mă stopa.

-Întrebarea care aţi dori să v-o adresaţi singur şi ce aţi răspunde?

Care e rostul acestei anchete? Va trece cu bine în afara mea.

-Ce le-aţi dori cititorilor ziarului nostru?

Sănătate, speranţă, tărie.

Felicia Nichita-Toma

Zorile Bucovinei

№.17 – 18 martie 2011