Portul popular ne impune și o comportare deosebită

Trăind la intersecția celor, mai mari civilizaţii, românii şi-au creat pe parcursul secolelor o cultură proprie, cu care s-ar putea mândri orice etnie. Un component reprezentativ al culturii este portul popu­lar. În îndelunga sa existenţă, românul s-a învăţat să redea portului său naţional toate emoţiile sufleteşti. Exista mai demult obiceiul ca orice fată să iasă la horele de hram sau de Sfintele Paşti numaidecât în cămaşă nouă, brodată. Trebuia s-o brodeze singură, în mare secret, ca să nu-i „fure” nimeni modelul. Acest obicei era un semn de respect faţă de tradiţiile populare, contribuind la îmbogăţirea şi diversificarea portului popular.

Nu ştiu cum se proceda în alte locuri, la noi, însă, femeiile îşi coseau în taină cămăşile naţionale, fiecare având grijă să apară cu ozoare cât mai frumoase. O astfel de întrecere se observa între sate şi chiar zone întregi. În comunele de pe valea Şiretului, bunăoară, predominau următoarele culori: alb şi negru - la Crasna, Pătrăuţi, Cupca şi Suceveni; ver­de şi albastru - la Ropcea, Iordăneşti, Carapciu şi Prisecăreni; albastru şi roşu la Petriceanca, Camenca şi Volcineţ. După haine şi ornamente se putea ghici nu numai localitatea de unde vine omul, ci şi particularităţile sale sufleteşti. Toate ozoarele la bucovineni au forme rotunjite cerculeţe, frunzuliţe, floricele... Toate tiviturile erau însoţite de găurele. Pentru broderii erau folosite mătasea şi „muline” - un fel de aţă specială, de diferite culori, precum şi mărgelele, fluturaşii...

În localităţile din zona amintită, ozoa­rele sunt de dimensiuni mici şi mijlocii, foarte atrăgătoare la vedere, însă, şi foarte modeste. Cu cât ne apropiem de oraş, cu atât acestea devin mai variate şi mai înflorate. Costumele populare se clasificau după sex, vârstă şi anotimp. Ansamblul costumului naţional de sărbătoare pentru fete era alcătuit din cămaşă albă frumos brodată, catrinţă sau fustă din catifea, încingătoare (frânghii la catrinţă şi frâu împodobit cu mărgele la fustă), bundiţă (pieptăraş) înfrumuseţată cu şireturi, blăniţă de dihor sau mărgele. Încălţămintea consta din ghete sau pantofi, în cosiţe - o steblă de busuioc.

Costumul de vară al flăcăilor era com­pus din pălărie cu pană de păun, cămaşă albă, brodată simplu, pieptăraş ornamen­tat, cizme negre sau papuci. Toamna şi primăvara tinerii îmbrăcau cojocel, iţari (pantaloni strâmţi, din lână albă ori găl­buie), ciubote. Când era mai rece purtau sumane, confecţionate din stofă casnică (lână pisată) şi împodobite cu ornamente.

Iarna la bărbaţi apăreau bernevecii albi sau negri, dintr-o stofă groasă ca şi sumanul, precum şi căciula ţurcănească din blăniţă de miel. Astfel, când un sat întreg ieşea pe toloacă, îmbrăcat naţional, te pomeneai într-o lume de vis, într-o țară a frumuseţilor infinite. Nu zadarnic se spune că cine n-a văzut o horă sau o învârtită, dansate de bucovineni gătiţi în portul lor naţional, acela nu ştie ce-i frumos pe lume.

Un mire, îmbrăcat naţional pe calul împodobit de nuntă, este mai mândru decât Făt-Frumos, iar o mireasă gătită în portul nostru strămoşesc poate concura cu cea mai făloasă regină. Însă, cu părete; de rău, tinerii de astăzi au alte idealuri şi alte gusturi. Fetele nu mai iau acul în mână, flăcăii nu se pricep să-şi joace iubitele în horă. Portul nostru naţional este înlocuit de cel turcesc, nemţesc, africana... La dansurile, care nici nu le putem numi horă, tinerii vin îmbrăcaţi care de care mai caraghios. Nici nu e nevoie ca flăcăii să, invite fetele la dans, căci toţi ţopăie cum le trăsneşte prin cap. Spre marea noastră ruşine, rar cine îmbracă astăzi haine naţionale. Poate şi din cauză că costumul popular veritabil necesită o muncă grea şi migăloasă. De asemenea, persoana ce-l poartă trebuie să dea dovadă de o ţinută corespunzătoare. Îmbrăcaţi în costum popular, tinerii ar trebui să respecte şi obiceiurile de odinioară, să se comporte respectuos, aceste impuneri morale îndepărtându-i de preceptele sufleteşti ale strămoşilor.

Todor Nicolaevici

Suceveni, raionul Hliboca

Zorile Bucovinei №.72 - 7 decembrie 2011
Foto: Copii din nordul Bucovinei - Nicolae Hauca