Gheorghe Asachi - atât de aproape şi tot atât de departe

Gheorghe Asachi - atât de aproape şi tot atât de departe

La 12 noiembrie s-au împlinit 145 de ani de la trecerea în nemurire a marelui cărturar

Mulţi dintre noi îl cunosc pe Gheor­ghe Asachi ca scriitor născut în localitatea Herţa. El, însă, a fost şi un om de o înaltă cultură, obţinând în anul 1804, la vârsta de 17 ani, doctoratul în filozofie și, paralel, diploma de inginer şi arhitect. În calitate de arhitect a construit într-un timp scurt o casă mare în Lemberg (Lviv) și casele prinţesei Elena Sturza-Păstrăvanu în Iaşi.

La Viena Asachi studiază matematica cu celebrul astronom Burg, dar şi pictu­ra, la Roma - filologia şi arheologia. În perioada studiilor în Italia scriitorul vizi­tează muzee, biblioteci, teatre, cercetând monumente de arhitecturi, pictând sau copiind tablouri, citind sau scriind. Aici îi apar primele versuri în limba italiană, iar cu pictorul Keck şi sculptorul Ganova continuă să studieze artele plastice.

Întorcându-se la Iaşi în toamna anu­lui 1918, obţine înfiinţarea unei clase de inginerie hotarnică în limba română pe lângă şcoala grecească. Aici el predă matematica, geodezia, arhitectura şi istoria artelor. În anul 1818 scoa­te prima serie de ingineri cu studiile de specialitate făcute în limba română.

Activitatea de orga­nizare şi îndrumare a invăţământului public în Moldova a ocupat un loc deosebit de impor­tant în viaţa lui Asachi. În calitate de referendar al şcolilor, el extinde re­ţeaua şcolilor elementare şi gimnaziale româneşti, atât în Iaşi. cât şi în ţinu­turi, elaborează regula­mente, programe anali­tice şi manuale şcolare. Din insistenţa lui Asachi şi prima şcoală elemen­tari de fete.

La 1 iunie 1829 Asachi începe edita­rea primului ziar politic şi literar moldovenesc „Albina Românească”. Mai târziu, activitatea publicistică este continuată de „Ga­zeta de Moldavia”, „Joia setească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român” (jurnal ştiinţific literar şi industrial).

Paralel cu intensa ac­tivitate desfăşurată în do­meniul publicisticii şi al învăţământului, Asachi se preocupă şi de dezvoltarea artelor plastice și teatrului. El este autorul unui proiect de statuie a lui Ştefan cel Mare, tablourilor „Mama lui Şte­fan cel Mare împiedică pe fiul său de a intra în Cetatea Neamţu la 1484”, „Ştefan cel Mare a Moldovei cuvântează al său testament politicesc la anul 1504” şi alte tablouri.

Primii paşi spre teatru Asachi îi face încă în anul 1816, prelucrând în limba română piesa „Mirtil şi Hloe” după Salomon Gessner şi Jean Pierre Clovis de Fiorian. Cu ajutorul soţiei sale, Eiena, o femeie foarte cultă şi înzestrată cu talent muzical. Asachi dă naştere teatrului pro­fesional muzical-dramatic din Iaşi. Eiena a aranjat muzica la piesele soţului său „Petru Rareş”, „Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţu”, „Sărbătoarea ciobenilor moldoveni”, „Voichiţa din România”.

Şi ca scriitor activitatea lui Asachi este vastă. A scris poezii lirice, epice, satirice, fabule, nuvele istorice şi piese de teatru.

Aşadar, Gh. Asachi a fost şi este o fi­gură luminoasă a istoriei ţinutului natal nu numai prin activitatea sa literară, dar şi ca inginer, arhitect, artist plastic, pic­tor. istoric, pedagog, publicist, un bun cunoscător al limbilor şi literaturilor polonă, ruşi, latină, germană, italiană, francezi şi engleză.

Elena Bușcu

şefa Bibliotecii din Movila

Gazeta de Herța