Dansul tradițional „Căluțul”
În Basarabia, Moldova veche și Bucovina
s-au păstrat mai multe jocuri cu măști zoomorfe: Capra, Ursul, Calul,
Cerbul ş.a.
Cultul „calului” este foarte vechi. E
lesne de înțeles ce a însemnat pentru român acest
animal deștept, harnic și devotat, care l-а ajutat din timpuri
imemorabile să-și are pământul, să-și crească pâinea cea de toate
zilele, să-și apere casa și moșia de năvălitori.
Dansul popular „Căluțul”, răspândit în
centrul și nordul Moldovei, este executat de flăcăi cu prilejul
Anului Nou. Costumele acestui ritual original sunt confecționate cu
multă dragoste, ingeniozitate și măiestrie.
Dansatorii imită mișcările călărețului.
La temelia dansului stă un obicei arhaic dramatizat mai târziu. „Căluțul”
a avut inițial o semnificație practicistă, care a dispărut
treptat.
Grupurile de flăcăi ce umblă cu „Căluțul” își felicită
consătenii cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou, le urează, ca de
obicei, mulți ani, sănătate și roade bogate. Pe
vremuri urăturile erau acompaniate de fluier, caval sau vioară, însă în
prezent jocul căluților este însoțit de instrumente mai puțin tradiționale,
precum ar fi fanfara, clarinetul și acordeonul. Mișcările flăcăilor, ba iuți,
ba domole, imită mersul calului, trapul lui,
subliniindu-i eleganța, frumusețea și puterea. De asemenea,
săriturile spectaculoase și galopurile calului sunt de o
rară frumusețe.
Foto: Daniel Anastas - Căluții din Costiceni
0 Comentarii